barbarossa

+ UN 1 MARE. probabil unul dintre cele mai bune posturi de pe forumul asta. chitarile astea low-mid priced au in cel mai bun caz niste veneer-uri care sa le faca sa para ca lemnul e mahon sau maple, cand defapt folosesc cel mai ieftin lemn pe care il gasesc (ca e alder-baswood-poplar sau mai stiu eu ce - care lemn si asta e de calitati diferite: u have your good alder-basswood-whatever - u have your baaaad alder-basswood whatever), iar in majoritatea cazurilor se folosesc mai multe bucati, resturi de la firmele mai mari etc.nothing goes to waste. una dintre diferentele intre mahon si baswwod este ca basswood-ul este mai moale, iar un tamplar priceput isi da seama destul de usor daca are de-a face cu asa ceva, in momentul in care da o gaura in lemnul in cauza. chestia cu Vintage astea e ca e un nou curent, in moda ultimilor ani, in sensul ca apare si se promoveaza intens un brand, pt ca e mai cool sa fii diferit de majoritate si povestile/miturile astea tin la incepatori/creduli. nu ca ar avea neaparat si acoperire. la fel a fost si cu blade, care, ma rog , nu e acelasi lucru cu vintage, dar ca moda zic. segmentul de piata al amatorilor, incepatorilor este unul foarte important, care a luat si amploare de cand cu youtube si de cand e mai cool sa fii chitarist, chiar daca nu te tine decat 2 zile. putine sunt firmele low/mid end care au cat de cat un control asupra calitatii materialului si muncii depuse in fabricile asiatice (mai putin japonia, poate si koreea). sunt mii de fabrici care produc mii de modele pt mii de firme, se produc si se vand la tona, din exact acelasi lemn si hardware. acuma daca invalui tot vintage-ul asta intr-un mister si creezi tot felul de mituri poate te crede cineva.... nu ca povestea ar fi diferita la epiphone (MIC). adevarul este ca sansele ca sa fie facute din aceleasi materiale (poate in acelasi loc) sunt destul de mari, iar la nivelul asta de pret/calitate trebuie sa cauti si sa incerci, sa compari, pt a gasi ceva ok. nu exista o regula, nu te poti pronunta p.n.v. teoretic epiphone ar trebui a o fere o garantie in plus la nivelul controlului calitatii, dar nu intotdeauna se pupa teoria cu practica.

mersi

republica dominicana

unde? mai exact...

pai daca tot e vis, de ce epi si nu gibson zakk wylde?

nu iti lua tonelab daca vrei sa il legi la amp ca se pupa mai greu sau ai grija ca modelul sa aiba optiune pt iesire spre amp

defapt nici aici, nici aici...axion... si grasimea dispare

dar nu ma contrazici. am spus si eu ca o chitara decenta inseamna cam ce spui si tu, undeva in zona 1000-2000 ron. gibson de 5 kg destul de greu gasesti, mai ales in zilele astea

te contrazic. in primul rand adevaratii chitaristi de la noi (vezi marius pop, weinberger, totu, gram, cel al lui banica, ca imi scapa numele si altii) nu isi etaleaza sculele, ci le freaca de le sar penele, pentru ca sunt scule normale pentru un artist de talia lor, nimic special, cu cateva exceptii vorbind de serii standard. si in fond daca din asta isi castiga banul nu vad de ce nu ar investi in asta. apoi nu-i spui chitarist la orice tine o chitara in mana. asta vizavi de cei ce apar la tv/sunt cunoscuti. in rest daca unuia ii place sa o zdrangane la el in camera sau cu prietenii o data pe saptamana, nu vad care e problema sa isi ia ce isi doreste si cat il tine punga, si la o adica sa o si etaleze pe unde merge, daca asta vrea. pana la urma e cam acelasi lucru ca telefonul, ceasul sau masina. sa incepi cu scule de cacao e gresit. cat de cat trebuie sa fii capabil sa iti dai seama cat te arde pasiunea asta si cel putin ceva decent sa iti cumperi. decent inseamna un amp in genul vox valvetronix mic si un squier/epi/vintage whatever. sa iti iei un startpack ibanez sau behringer e o greseala. cu cat ce iti iei e mai ieftin, cu atat sansele sunt mai mari ca banii aia sa fie aruncati pe geam si sa nu-i mai recuperezi cam deloc. cu cat iti iei ceva mai bun (in principiu mai scump) cu atat sansele sunt mai mari sa mai recuperezi ceva, desi trebuie sa fii constient ca doar unele marci de instrumente, de la un anumit prag de pret (aka scumpe) au sanse sa fie vandute la un pret relativ apropiat de cel al achizitiei.

si eu as merge tot pe sculele lui broknstrngz (tokai + engl). sau http://forums.rgc.ro/index.php?showtopic=4...mp;#entry442192 sau daca vrei mai multa versatilitate, poate iti face cu ochiul si schecter-ul meu

super. bafta la vanzare

hot for teacher vh

sau iti comanzi la warmoth sau carvin de curiozitate am dat un search pe google http://www.made-in-china.com/manufacturers...t/Guitar-1.html deci sunt cateva lol

iar cand il activezi nu mai ai doza e neck, ci automat trece numai pe cea de bridge. atentie ca cica fernandes nu s/ar pupa cu orice doze in bridge, spre deosebire de sustainiac, care nu are aceasta problema, si care prezinta si avantajul ca e mai mica partea electronica, plus are si optiunea sa folosesti poturile chitarii ca switch/uri

ma pe voi va manca in cur sa luati teapa. chitarile astea se fac "la kilogram", nu beneficiaza de controlul calitatii de care beneficiaza cele pe care le fac firmele mai cunoscute. o chitara de asta o iei de la poarta fabricii cu cativa centi, nu dolari. pretul e dat de imaginea pe care o are si de transport, care e de cateva zeci de ori, poate chiar sute, valoarea reala a chitarii. care lemn? asta e rumegus cu veneer in cel mai bun caz. chiar la firmele mai respectabile se pune problema de asa ceva cand vine vorba de lemn. la un epiphone, squier, sau mai stiu eu ce, platesti poate si "firma" dar platesti si un control mai "riguros" al calitatii. la astea dumnezo cu mila. singurul motiv pt care eu as lua asa ceva este pt ca sa o pun pe perete. am avut ocazia acum vreo cativa ani sa pun mana pe o chitara din asta no name fake chitara celebra, fake in sensul ca greu iti dadeai seama daca e sau nu e, vizual vorbind, si nu am crezut in viata mea ca poate exista asa ceva. suna ca un carton imbibat cu apa. am mai tinut eu chitari moarte in mana, dar ca asta never. asa ca mai bine vedeti ce faceti cu banii, ca la o adica un fender usa standard second e undeva pe la 500 euro. la ce se refera karpi e altceva. sunt chitari adevarate, care se depreciaza in timp ca valoare. nu la noi/europa dar in state, japonia etc. chitari ca fender american standard (mai mult sau mai putin), dar mai ales carvin, peavey (cu exceptia wolfgang), washburn chiar etc poti sa le iei pe nimic, si sa tot schimbi intre ele componente. in state gasesti cu 100-200$ carvin sau peavey made in usa, din lemn adevarat. la fel si copii gen greco, fernandes etc nici nu se compara cu stifturile astea, care au ajuns sa se produca numai pentru imagine sau pentru tras tepe. defapt 99% (romanasi sau cam orice altceva) de aia le si iau, sa traga ulterior tepe

pune si ceva material de protectie, gen bule sau ceva asemanator, ca nu se poarta cu ea tocmai cu manusi. si ai grija cu pretul transportului, ca de obicei la astea mari se raporteaza la volum, si sa nu te trezesti ca dai 200 lei pe transport

cool. nu am mai castigat niciodata nimic, nici macar la loz in plic mersi!

deci am castigat?

vinnie moore

new toy...98 Peavey Wolfgang old toys ...04 Peavey Wolfgang Custom-shop, 97 EBMM Axis Ex, 93 Gibson LP Classic Plus, 94 Gibson LP Classic Yamano Special

atlas shipping

http://heretodaygonetohell.com/tour/index.php se pare ca in 21 septembrie ne viziteaza

cand se bate palma, se bate palma, si nu exista alte oferte da totu-i bine cand se termina cu bine...macar art si-a luat o chitara de care e pe deplin multumit.

si mie mi s-a parut volumul nu suficient de tare. mi-a parut rau ca steven si perry au petrecut prea mult timp in fata, intorsi spre dreapta lor si nu spre stanga (lor) unde eram eu (golden ring) (unde pe jos era fie beton fie ceva placi de cauciuc, nu pietris sau altele. perry a avut unele probleme cu chitarile, ba dezacordare (crazy), ba i s-a rupt o coarda (pe ebmm silhouette, cu floyd rose) dar si el si steven au facut SHOW-ul pe care ma asteptam sa il faca (nota 10). steven nu pare "obosit/depasit", nici la voce, nici dpv fizic. per total nu mi-a placut insa ca s-au aruncat foarte repede in megahiturile de pe get a grip si nu au trecut si prin melodii mai vechi (gen mama kin, kings and queens) pe care le-au avut in playlist in alte tari. nu mi-au placut gheii (ca la fete o fi de inteles) ce-i aveam in preajma care strigau la unison "su-per girl" la reamon (care nu m-a dat pe spate chiar deloc, foarte slabuti din punctul meu de vedere), tot ei exaltandu-se cel mai tare la i don't want to miss a thing, de parca ala ar fi marele hit, cel mai definitoriu pt aerosmith poate ca atunci au vazut baietii de al aerosmith cu cine au de-a face si au renuntat sa mai cante unele melodii care nu trebuiau sa lipseasca, gen mama kin, amazing, blind man, dude looks like a lady, janie's got a gun. dar la asa catalog, greu de facut o selectie pt un concert de 2 ore. oricum, a fost si poate nu va mai fi, a fost super si a trecut pe nesimtite. ma bucur ca am apucat sa-i vad, fiind una dintre formatiile mele preferate.

am patit-o si eu in 2008 la whitesnake si D-L, e aiurea chestia cu taxiul la astfel de concerte. eu am ramas in zona pana la 3 noaptea sa gasesc un taxi, prin telefon nu am reusit, desi aveam toate numerele de la toate companiile decente, nu aveau masini disponibile. pana la urma m-am descurcat cu un impartit de taxi cu cineva care mergea altundeva, care m-a lasat cam la jumatatea drumului, restul parcurgandu-l pe jos. la acdc in schimb am observat ca e o idee buna sa te indepartezi un pic de locatie, romexpo in cazul tau, sa bei vreo bere pe la vreo terasa si sa faci comanda un pic mai tarziu, sa spunem dupa o ora sau asa ceva de la terminarea concertului, acolo unde esti si nu la romexpo. la acdc a functionat brici, a venit masina in 2 minute, desi imi imaginez ca in zona de concert nu au avut asa noroc. numai sa fii atent sa nu fie restrictionata circulatia in zona. bafta