'mnezău

Gruesome - Savage Land (2015) https://www.youtube.com/watch?v=Tsk1SuRxLTA Cu membri de la Possessed, Exhumed sau Malevolent Creations, un proiect ce se doreşte a fi un tribut Death, fără a cânta piese Death însă. Se axează mai mult pe perioada de început a trupei, din punct de vedere stilistic.

Carach Angren - This is no Fairytale Prima oară când i-am ascultat pe băieţii ăştia nu mi-au plăcut prea mult. La a doua ascultare au început să-mi placă, la a treia deja nu m-am mai oprit din ascultat. Nu dezmint cu albumul ăsta. O trupă foarte creativă.

Prog metal din Finlanda.

Tot în genul Diablo Swing Orchestra: Si mai cunoscuti:

O trupă pe care am descoperit-o recent. Ceva de genul "cum ar fi să combinăm Queen, Rush, Genesis şi Saga şi să facem o trupă?"

Aşa au numit-o bulgarii. http://meatexz.com/cheesyguitars/orfeus_gibson.html Faţa chitarei e dreaptă. Şi prăguşul ei original e tăiat drept. Ar merge făcut.

https://www.youtube.com/watch?v=V4pB9wsjcYA

Teoretic n-ai nevoie, practic, le laşi acolo ca să nu se bălăngăne gheara de care se prind arcurile şi împământarea. O poţi prinde cumva şi renunţa la arcuri, dar na, dacă tot sunt acolo, e cea mai simplă soluţie. Vorbăraie multă pe marginea subiectului, fără rost. Datele problemei sunt destul simple. Ai nevoie de o bucată de lemn care să-ţi blocheze blocul sistemului de tip "tremolo". Slăbeşti puţin şuruburile ghearei, bagi maneta, tragi de ea, ca să distanţezi la maxim blocul, bagi bucata de lemn şi eliberezi tensiunea. Dacă bucata de lemn cade, o iei de la capăt şi faci una mai mare. Dacă nu intră, poţi încerca să mai slăbeşti puţin cele 6 şuruburi. Odată ce intră bucata de lemn, depinde şi de duritatea ei, ea se va mai presa puţin. Chiar dacă îţi stă puţin înclinat la început, poţi mişca puţin de bară. Dacă stă înclinat şi nici nu mai poţi mişca bara, eşti în situaţia ok, înseamnă că mai trebuie bucata îngustată puţin. Mai dai puţin pe şmilgher, mai pui la loc, până stă fix. Pe urmă poţi strânge la loc şuruburile, dacă le-ai slăbit mai mult. Şi ce ziceam, cu vorbăria multă, se pare că şi eu am dat o explicaţie lungă şi greu de înţeles. În sine treaba e simplă, dar e greu de explicat. Principiul e acelaşi cu fixarea unei mese care se bălăngăne cu o bucată de hârtie. Aş putea explica şi aia, dar, practic, iei o bucată de hârtie şi faci masa să stea fixă. Spor!

Seamănă. Iar aia de la DT, la rândul ei seamănă cu o bucată din Perfect Strangers de la Deep Purple. Depinde totuşi şi de context, acum că ne-ai spus, la lansarea piesei o să ne vină în minte. Aşa, ălora care o ascultă fără să facă legătura din prima, probabil le va suna oarecum cunoscut, dar nu vor şti de unde s-o ia. Cât despre întrebarea originală, ai voie cât îţi permite artistul de la care furi. Dacă ăluia nu-i convine şi se hotărăşte să te târască prin procese, e posibil să aibă de câştigat. Ideea este că nu se pot stabili nişte criterii clare. Cu cât ar fi mai clare, cu atât ar fi mai uşor de fentat. De exemplu, dacă ai spune că n-ai voie să ai aceleaşi note în patru măsuri, ai putea cânta cu un ton mai jos sau ai putea "fura" doar trei măsuri şi ai fi acoperit.

La capitolul "litere" eşti greu de întrecut, într-adevăr. "List price" ăla de care vorbeşti tu, e preţul recomandat de producător. Care este, mai mereu, mai mare decât preţul de la vânzător (scuze, dilăr, că văd că-ţi place engleza). E un preţ orientativ, făcut în ideea să acopere TVA, taxe, toate cele. Acum, de ce am spus eu că e amuzant, pentru că tu eşti şi producător şi vânzător. Ai tăiat preţul "de listă" şi ai pus alături preţul cu care vinzi. Preţul "de listă" e încă valabil. O să vezi peste tot, că ai preţul ăla trecut mai jos, doar orientativ, nu în ideea că ăla-i preţul iniţial dar s-a trezit vânzătorul să facă reducerea secolului. Eu asta spuneam, că nu înţeleg ideea de "custom". Să spunem că aleg chitara "001". Mi-o faci roşie, fără doza de mijloc, cu pickguard roz cu picăţele, fără inlay-uri, fără găuricile alea prin corp, fără logo-ul ăla pe headstock la preţul de 1450E, sau le aduni şi îmi ceri 3000, că na, "custom"? Că până la urmă poate ne-ar interesa să ne clătim ochii şi cu chitarele tale "custom", că pe-astea cu peştişori le-am mai văzut. Până la urmă nu înţeleg de ce eşti aşa agresiv în răspunsuri. Tu cu mâna ta ţi-ai pus link-urile aici, nu ţi le-am pus noi. Tu ne-ai invitat la dialog. Răspunsurile sunt pe măsura tonului impus de tine. Nu vrei clienţi români, cum ai spus mai sus, RGC-ul nu e locul potrivit de găsit clienţi străini. La fel şi cu ce ziceai tu cu lansări în cluburi. Care-i rostul dacă te doare undeva de români? Şi aici greşeşti. Reacţiile au venit de la tine, odată ce te-am întrebat câteva chestii. Întrebări normale, de ce pickguard-ul e desenat cu stânga, de ce e nustiuce strâmb, pe urmă te-ai crizat. Că tu faci cele mai bune chitare, că eşti 'mnezău pe pământ. La fel şi acum. Tu de fapt vrei să fii pupat în cur. Nu vrei să-şi dea nimeni cu părerea. Tu fiind chitarist, te-ai dus să ceri părerea colegilor de meserie. Pe bune acum, tu te aşteptai să auzi lucruri sincere? Vă cunoaşteţi, vă sprijiniţi, vă încurajaţi. Cum spui nevestei că-i stă bine noua fusta, ca să n-ai scandal, aşa şi cu chitarele tale. Sunt superbe. La fel şi cu "marii chitarişti" care sunt aşa mari de ţi-e frică să le zici numele. Şi ei, să nu-ţi zică că nu le plac, poate că au aruncat şi ei "sunt beton... pfff, dacă n-aveam contract cu Squier..." sau ce-au zis ei acolo, să te încurajeze. Când te-ai pus în faţa unui public care nu te cunoaşte şi nici nu dă doi bani pe sentimentele tale, ai primit răspunsuri pe măsură. Şi tu nu apreciezi părerile astea, însă, să ştii că, generalizând, astea sunt părerile ălora către care vrei tu să vinzi chitare. Indiferent că vorbim de România sau altă ţară. Ăştia de n-au treabă cu cântatul la nivel profesional îţi bagă bani în buzunar. Chitariştii cunoscuţi sunt mai mult instrumente menite să prezinte produsul maselor. Nici o companie nu ar supravieţui dacă ar vinde chitare doar profesioniştilor.

Are preţurile aici: http://www.vlahopolguitars.com/index.php/en/ Amuzantă treaba cu "list price", cât timp el e singurul care le vinde. Eu unul tot nu înţeleg treaba cu "custom" prea bine, dar asta vine de la marii producători, că ăia au luat chitare de serie pe care le-au numit "custom" ca să se vândă mai bine. Aici la fel, 5 modele "custom". De ce custom şi nu doar 5 modele, nu-mi dau seama şi nici nu mă aştept să fiu lămurit.

Ca să-ţi răspund la întrebare. Să cumperi e ok. Probleme pot apărea însă, la o vămuire, de exemplu. Cumperi un Chibson din China, ăla poate fi confiscat la vamă. Dar nu eşti tu tras la răspundere, cumpărătorul, ci vânzătorul. Lucrurile se schimbă când vrei să vinzi. Teoretic, nu ai voie să comercializezi astfel de bunuri, e fapt penal, se sancţionează cu amendă sau mititica. Acum, în practică, vinde Gigel o chitară pe RGC, nu stă nimeni să se judece cu el, cât timp spune că e fals, ştii ce cumperi, nu-s probleme. Dacă-ţi faci însă magazin cu aşa ceva, sunt mari şanse să ai probleme. Ce crezi tu nu prea contează. Au fost şi vor fi nişte procese mari pe tema asta. O proprietate intelectuală nu ţine doar de logo, sunt mai multe aspecte ce se iau în calcul. E fix alegerea ta ce cumperi. Pe mine m-ar durea fix în dos de "sfidarea companiilor importante", cel puţin în domeniul ăsta. Cât timp vând acelaşi rahat de 50 de ani, la preţuri din ce în ce mai mari, în volume din ce în ce mai mari, ar trebui să fiu ipocrit să le port un deosebit respect. Eu unul consider că instrumentul ăsta nu evoluează tocmai din cauza companiilor de genul Gibson şi Fender. Şi îmbunătăţiri se pot aduce, au demonstrat-o mai mulţi producători mai micuţi. Dar n-au avut loc pe piaţă.

Nu e nevoie. Depinde ce cânţi, cum cânţi, ce rezultate doreşti să obţii. Ca fapt divers, să zicem că eşti acordat în drop A, şi-ţi vine să cânţi ceva în E standard. Tot ce trebuie să faci e să cobori cu o coardă mai jos. Vei avea 5 coarde, EADGB. Pe urmă să zicem că vrei să cânţi ceva în drop D. Iarăşi, ai varianta de a-ţi acorda doar E-ul ăla cu un ton mai jos şi ai 5 coarde în drop D. Sau dacă vorbim de repetat o anumită piesă, poţi cânta în drop A-ul pe care îl ai deja. Problema apare doar dacă vrei să cânţi peste piesa originală care e în drop D, sau să cânţi peste o orchestraţie în acordajul respectiv. Dar să repeţi pentru tine, peste metronom sau doar linia de tobe, nu trebuie să fii în acodajul care s-a folosit la înregistrarea piesei neapărat, doar într-unul care are o formă asemănătoare.

Păi acordajul drop A, e mai jos decât acordajul standard de 7 coarde. Aşa că e logic să foloseşti grosimi asemănătoare cu cele ale chitarelor cu 7 coarde. Majoritatea care avem mai multe chitare, le reglăm în funcţie de acordajele în care vrem să cântăm. E greu să ţii o chitară pentru standard şi drop A, e diferenţa prea mare. Nu există set care să fie în regulă la amândouă. Dar foloseşte-le, nu e treaba nimănui ce foloseşti. Doar că vei avea probleme care nu se pot rezolva cu bentiţe roz de $40 bucata. În principiu, lăsând setul de coarte subţiri atât de jos, truss rod-ul va fi inutil, aşa că gâtul se va curba cum va dori, intonaţia va fi în păpuşoi, iar fretbuzz-ul la el acasă. Dar na, dacă nu consideri astea probleme, pune bentiţa profesională şi bagă mare.

Tu îmi spui că poţi, odată ce asculţi o piesă oarecare, să spui "da, chitara din piesă e din mahon"? Dacă nu poţi, îmi pare rău, dar restul sunt gogoşi. Diferenţele le simţi fizic, lemne diferite, greutăţi diferite, rezonanţă diferită. Dozele, partea hardware, toate contribuie pe partea de sunet. Însă şi astea, contribuie într-o anumită măsură. Ca în cazul dozelor, da, dacă iau două doze, pe chitare asemănătoare, îmi pot face o idee despre care îmi place mai mult. Dar nu voi putea niciodată să aud o zdrăngăneală şi să spun "e doza X sau Y". Pentru că diferenţele despre care vorbim nu sunt aşa mari, încât să poată fi "auzite". Pot fi observate doar într-o comparaţie. Ori scuză-mă, muzica n-o ascultă nimeni prin comparaţie. Nu ascult varianta unei piese trasă cu 7 chitare diferite. Ascult aşa cum i-a plăcut artistului să mi-o dea. Mai erau nişte poveşti legate de sustain. Că lemnul mai dur îmbunătăţeşte sustain-ul. Mă rog. În cazul ăsta, întrebarea mea este, de ce nu se fac chitarele premium din lemne foarte dure? Sau din contră, dacă o fi invers, din cele mai moi. Pentru că vorbim de calităţi pe care toţi le aud, aşa că mi se pare normal să te duci în extreme odată ce găseşti "reţeta". Nu oare pentru că le-ar fi greu să modeleze asemenea lemne, chiar dacă le plăteşti o căruţă de bani pe chitară?

A, nu, nu mă deranjează accesoriile. Fiecare foloseşte ce vrea, cum vrea. Sunt chitarişti cu tehnică bună, alţii au tehnică proastă, asta nu înseamnă neapărat că unii sunt mai buni decât alţii. Mă uimeşte însă cum pun mulţi botul la tot felul de produse "de nişă", care fac fix acelaşi lucru ca altele existente, dar la un preţ mult mai mare. Ăsta a folosit un rahat de bandă adezivă ca să nu-i vibreze aiurea corzile pe care nu le folosea: Dacă mă apuc mâine să iau rahatul ăla de bandă adezivă, eventual îl fac în mai multe culori, poate desenez şi o chitară pe el şi-l numesc "string stopper", la un preţ uriaş, cel mai probabil vor da chitariştii năvală să-mi cumpere rahatul de bandă adezivă.

De când sunt zdrăngănicii ăştia chitarişti de referinţă? Nu zic nu, gâjâie ok, dar sunt "subţiri", nu prea au albume, concerte. Karl Sanders cred că s-ar prăpădi de râs dacă ar citi prostiile cu "ce bentiţă să pun la chitară, galbenă sau roz?".

La bas, cel mai simplu e să-l acordezi standard. Tu ar trebui să fii cu o octavă mai jos decât chitara. Ori, urcând cu două semitonuri, ajungi de fapt în acelaşi octavă cu chitara. În orice caz, cel mai important e să ai nota cea mai joasă corespunzătoare notei de pe chitară, în cazul tău, B. Restul, transpui. Dacă le-ai lăsa jos, n-ar fi destul de tensionate, dacă le-ai urca, ar fi prea tensionate...

Scuză-mă, dar asta deja mi se pare ipocrizie. Funcţionalitatea ar trebui să fie un criteriu principal când îţi iei un Squier, nu o chitară de $2000. Şi cam din motivul ăsta producătorii fac ce vor. Cât timp pe cumpărători îi interesează mai mult decât orice ce scrie pe headstock, îşi permit să lucreze la mişto. Nu dai 800 de euro pe ultimul Iphone pentru că-i funcţional. Îţi poţi lua Nokia 1100 cu 20 de euro, că doar e la fel de funcţional.

Asta-i de-aia cu "suflet". Vine cu "sufletul" din fabrică, în pocket. Probabil de-aici şi preţul. Materiale = $300, bucata de "suflet" = nepreţuită.