StratMan

ma iertati ca intervin si eu, dar, la inceputuri l-am vazut pe mark knopfler cantand in concert cu dire straits si pe esp copie strat si pe fender telecaster custom. restul e cum a spus cosu.

ei, cu chestiile astea nu prea sunt de acord si cu aceasta ocazie imi cer scuze pentru limbajul meu cam caustic. parerea mea este ca "afara" producatorii se cam pricep si la muzica in calitatea lor de "moneymakers". imi vin in cap acum doar doua exemple (dar sunt, cu siguranta, mult mai multe): matin birch cu deep purple si john farrar cu olivia newton john. desigur, daca te referi la situatia de la noi, cam ai dreptate in proportie de 99%.

progresiv tm

dmc are perfecta dreptate si exact in felul asta trebuie privita problema. ca o indicatie suplimentara, dar numai pe vorbe, pot sa spun ca, generic, stratocasterul are un plus de "adancime" iar telecasterul un plus de "stralucire" in sunet, dar si astea sunt considerente mai mult sau mai putin subiective si este necesar sa le testezi. daca este sa comparam modelele de la inceputuri, semnalul la dozele de telecaster era, o idee, mai mare. ambele chitare au suferit modificari de-a lungul anilor, poate telecasterul mai putine, asa ca sunt destul de greu de comparat. as da un exemplu aici, chitarele strat si tele, fabricate in a doua jumatate a anilor `70. stratocasterul trecuse la prinderea corpului de gat in trei suruburi si "micro tilt", fiind echipat cu doze bobinate pe cacasa de hartie peste magneti, cu un plus de medii si cu harware "diecast" si a pierdut foarte mult teren in fata telecasterului, care pastrase foarte multe din elementele clasice. este, de altfel, perioada in care a inceput goana dupa stratocastere vechi, toti realizand ca straturile noi nu mai sunau dupa standardul stiut. firma fender a revenit prin fabricarea din 1981 a seriei "vintage" care a reusit sa multumeasca cat de cat o anumita categorie de clienti. dar e o intreaga istorie la capitolul asta si, desi este interesanta, devenim usor "offtopic". foarte adevarate si elementele furnizate de dass 101, dar repet, ne trebuie foarte mult spatiu pentru a enumera diferentele si, zic eu, numai pe perioade de timp definite.

e cumva Joe Walsh?

karpi, ai dreptate, a fost si al di meola care canta la electric pe gibson LP custom cu doze dimarzio superdistortion si amp. marshall 100w+boxa 4x12" pe fortaje si gibson ES175 pe clean. la acustic canta cu ovation legend si numai cu pana. asa este, alt mare vitezist de valoare. mai adauga la cele spuse de tine si o suprafata bine finisata a fretboard-ului, pentru o alunecare cat mai usoara dar in comun cu niste taste late si ceva mai inalte, asa cum ai spus tu. pe vremuri cantam cu corzi romanesti hora decalate: mi de sus era la locul ei, apoi din nou mi in loc de si, si in loc de sol s.a.m.d. pana la coarda a sasea la care foloseam o coarda la. in felul asta corzile se puteau intinde usor pe un acordaj normal. apoi am aflat si de corzi fender, dar cand nu aveam bani erau bune si hora decalate (intrebati-l pe dan andrei aldea) sau corzi facute din sarma otelita dentara (adi ordean avea mosoare intregi).

pai, nu prea se poate muta ca n-ai adancime suficienta sau pozitie adecvata sa-l insurubezi in cornul chitarei. de altfel, asta-i problema principala la epi sg. solutia, la mine a fost straplock. la gibsonul sg totul este balansat.

auoleuuu! n-ai nici chitara?

draguti, ca intotdeauna!

ma, voi nu va mai linistiti? mult succes, spor la bani si sanatate!

karpi, jos palaria, de data asta totul este documentat si coerent iar experienta ta isi spune cuvantul. incepem sa ne intelegem, pe bune.

makex, esti un tip supersimpatic , pe bune. din experienta, prefer dif-urile de 12", dar la dif-uri, cu cat sunt mai multe cu atat e mai bine, asa numita expandare fiind importanta si aici intervine ce ai spus tu. insa frecventele joase necesita dimensiuni mai mari ale suprafetei. odata cu cresterea dimensiunilor suprafetei scade insa viteza de reactie si atunci se merge pe optimizarea raspunsului. anumite firme celebre, cum ar fi celestion, au un raspuns optim pt. chitara la 12" d.p.d.v. al frecventelor, la fender mai demult era 10". asa ca un exemplu, unul dintre celebrele amplificatoare de bas, ampeg-ul SVT head, de 300w, era recomandat ca ar fi avut peformante maxime cu doua boxe folosite simultan: una cu 2x15" si cealalta de 8x10" si chiar asa era, nimic nu suna mai bine pe bas ca aceasta combinatie (regretatul John Entwhistle a folosit-o ca, de altfel, si alti basisti celebri). pentru chitara, ce sa zic, boxa marshall de 4x12" este celebra dar si fender-ul bassman combo de 4x10", ca si fenderul quad reverb combo de 4x10" sau fenderul super reverb combo de 6x10". la vox AC30 combo tot 2x12", la roland JC120 combo tot 2x12" (desi exista si varianta de 4x10" care nu suna, insa, atat de bine). cu un singur difuzor, pentru chitara, vad ca toti se opresc la 12", dar pt. scopuri scolare se ajunge si la 10" si la 8" si chiar mai mici, asa ca... *malex, sorry!

sunt in cea mai mare masura de acord cu tine. de curiozitate, ai putea sa-mi spui cat mai exact de pe ce model au fost scoase? merci!

stai linistit ca am inteles foarte bine despre ce este vorba si ai perfecta dreptate. tie nu am nimic sa-ti reprosez, poate celor care se fac ca se ocupa de cultura. tu nu ai dorit decat sa ne pui, bine intentionat, niste informatii utile la dispozitie si sa incerci sa explici avantajele. problema este ca aceasta alternativa ar fi trebuit sa apara INAINTE de se intampla ceea ce s-a intamplat. dar, crede-ma ca, stiu si eu cam cum si cu ce se mananca treaba asta (daca ai sti cu ce m-am ocupat, ti-ai da seama ca nu ma laud) si nu e un lucru chiar asa de simplu. desigur, spre ceea ce spui tu trebuie sa se tinda, dar de la intentie pana la realizare este cale lunga si pana atunci asistam la ceea ce se vede si, din pacate, e in detrimentul nostru (si al cumparatorilor si al vanzatorilor cu consecintele de rigoare).

...chiar nimeni?...

ah, e chiria mare acolo!? si cine a facut-o mare, nu proprietarul? scopul a fost nobil doar initial pentru ca intre timp a fost scuzat de mijloace! va avea exact soarta caselor de cultura care nu mai aveau ca scop CULTURA ci PROFITUL! schimbarea in bine, de care vorbesti ar fi fost cat de cat buna daca s-ar fi facut inainte si nicidecum in felul asta. nu de alta, dar mai observam si noi care e cauza si care-i efectul.

dragul meu, ai perfecta dreptate, eu sunt nascut ceva mai devreme, ca sa nu spun ca-s mai batran, motiv pentru care eu vorbesc despre ce se discuta in legatura cu gaturile rapide acum cativa ani. notiunea de shred recunosc ca nu-mi era familiara, se pare ca a aparut ulterior si defineste in termeni mult mai exacti acest tip de chitara. desigur, lucrurile au evoluat. am intuit acest lucru cand am vazut postul lui karpi, care a fost de data asta direct la obiect. oricum imi fac MEA CULPA. revenind la ce stiam eu despre chitarele rapide: mi-aduc aminte ca prin anii `80, cand au aparut o puzderie de noutati legate de electrice, se vorbea in permanenta de gaturile "rapide" ale gibsonurilor cu scala de 24.75 (miscare mai economica a mainii datorita distantelor mai scurte), taste late si radius mai mare mergand pana la 15", care permitea o apropiere mult mai mare a corzilor de taste, bendinguri mult mai usoare si evitarea chockingurilor. tot atunci au inceput sa apara si fenderuri cu radius de 9.5", fata de 7", (am. std. si clapton), cu taste medium jumbo sau chiar jumbo (malmsteen). oricum, chestia cu scala, din experienta pe care o am, am constatat ca pe masura ce creste, apare un "zbanganit" in sunet care-l face mai prezent, dar cum ai spus si tu, e si o chestie de gust ca si imbinarea dintre gat si corp, care da diverse tente de raspuns in frecventa. acum, ce sa zic, la exemplele tale, care sunt excelente, adaug si eu cateva cu care sa incerc sa-mi sustin punctul de vedere (unele ceva mai vechi, este adevarat, dar eu zic ca sunt perfect reale): Alvin Lee (gibson ES335), (i se spunea captain speedfingers), Fast Eddie Clark (gibson LP), John McLaughlin (gibson SG si LP), Gary Moore (gibson LP) si Doug Aldrich (si stratocaster si gibson LP). interventia ta o consider fireasca si principiala, pentru care ai toata consideratia mea, a mea consider-o ca pe o completare de informatii, nu e vorba de nici o disputa. cred ca cu discutii de felul asta, toata lumea de pe acest forum nu are decat de castigat.

in principiu chitara rapida este cea cu un profil al gatului comod pentru mana, cu taste in general mai late, ca sa poata aluneca mana mai usor si cu o scala de 24 3/4 in general. spun "in general", pentru ca malmsteen canta foarte rapid pe un stratocaster, la care doar tastele sunt mai late. si finisajele gatului si fretboard-ului sunt importante, in sensul alunecarii cat mai usoare a mainii, precum si accesul catre pozitiile inalte.

revenind la subiect, l-am studiat mult pe peter green. nu intotdeauna folosea acea chitara cu doze out-of- phase pe care o detine in prezent gary moore. tonul amlificatorului folosit de el, un fender showman, daca nu ma insel, avea si el o contributie majora. dar mai presus de toti si de toate este modul lui de a canta, cu acea sensibilitate unica. spun lucrul asta, pentru ca am mai intalnit doar un singur chitarist, a carui tuseu si finete deosebite in interpretare se apropie (si ca sound) de peter green. este vorba de snowy white (tot pe gibson LP). sa nu uit, peter green, in acea perioada a fleetwood mac, a folosit si un fender stratocaster model `57, pare-mi-se, cu care tot inspre tonul ala suna (need your love so bad), asa ca...

excelenta remarca!

draga raskolnikov, pentru ca tot discutam de voci deosebite, crezi ca in categoria citata initial de tine ar putea fi inclusa si LARA FABIAN?

acum ne-am lamurit, desi suntem usor offtopic, suntem totusi de aceeasi parte a baricadei. eu as dori insa sa constientizati un lucru dureros, dar foarte important: CULTURA NU ESTE LIBER CONSIMTITA! cred ca asta explica foarte multe din problemele de ordin educational si ar trebui s-o inteleaga si cei care isi desfasoara activitatea in domeniul educational de la cele mai inalte niveluri. mai precis logistica in domeniul respectiv este foarte proasta. se prefera bombardarea intelectului cu fel de fel de cunostinte din matematica, fizica, chimie, etc. la cote foarte ridicate si mai putin folositoare in detrimentul unor cunostinte elementare in materie de arta. si aici incadram si muzica (teorie muzicala, solfegii, armonie, istoria muzicii, etc.). si atunci, zic eu ca este normal ca ceea ce ne intereseaza pe noi in muzica de la noi sa tinda spre neesential d.p.d.v. al celor care ne fac educatia culturala (muzicala). si de aici si limbile straine care influenteaza articularile vocale, de la care am pornit discutia s.a.m.d. oricum discutia ramane deschisa.

daca ai sa cauti o metoda de chitara moderna, ai sa constati ca acolo iti sunt scrise si multe batai ritmice pentru mana dreapta pentru ritmuri cunoscute: vals, tango, bossa-nova, cha-cha, rock, etc.

din punctul meu de vedere este O RUSINE ceea ce se intampla cu magazinul muzica. acest spatiu apartine, din informatiile mele, uniunii compozitorilor care, dupa cum se poate observa, are mai multe preocupari in domeniul afacerilor imobiliare decat cele legate de cultura.

iarta-ma, nu vreu sa fiu nici offtopic nici agresiv, dar vreau sa ma lamuresc pentru cine era o chestie super comuna sa zdragani Beatles la chitara. daca acest lucru se refera la noi, atunci inseamna ca acea cultura beat a patruns si la noi si atunci, cinste noua, ca macar am reusit sa absorbim ceva. daca referinta merge mai departe si se considera muzica Beatles facila, atunci se greseste sigur, pentru ca muzica lor nu este deloc usoara ci doar deosebit de frumoasa. daca problema se pune in celalalt sens, ca strainii stiau si noi nu, atunci inseamna ca gradul de cultura (muzicala) la noi este redus, ceea ce este o chestie discutabila. programele scolare sunt intr-adevar foarte incarcate cu lucruri mai putin importante in detrimentul educatiei muzicale dar varfuri au fost, sunt si probabil vor fi si la noi.