StratMan

suntem din bucuresti si fiecare dintre noi a activat in mai multe trupe de gen, asa ca avem suficienta experienta in domeniu. repetitiile au loc seara, dupa 18.00 sau in weekend-uri. oricum, asa cum vad ca ai raspuns altora, tu nu poti repeta decat in prima jumatate a zilei. repertoriul de orientare cuprinde piese ale unor trupe precum: cream, free, paul rodgers, thin lizzy, ten years after, etc., dar sunt posibile si binevenite si alte variante. anuntul ramane valabil in continuare. rog seriozitate.

se cauta un basist de rock si blues, dispus sa faca muzica de calitate, accente vintage, in timpul liber. formula scontata: vocali, 2 chitare, tobe si bass. conditiile de repetitii rezolvate. cei interesati, tel: 0720 888 047.

Pt. chitare electrice: 1. Fender 2. Gibson 3. Paul Reed Smith 4. Suhr 5. Anderson Pt. chitare electroacustice: 1. Martin 2. Gibson 3. Ovation 4. Tacoma 5. Breedlove

am cantat intre 1972-1974 pe un reghin STAR 3. mai mult de-atat... Sarbatori fericite si tie!

este o chitara reghin STAR 2 modificata la coarnele corpului si la taietura paletei. numai de bine.

de obicei blues-ul se canta intr-o anumita succesiune de acorduri: I, IV, V. (adica: tonica, subdominanta, dominanta). m7, inseamna ca acordul respectiv este minor, cu septima mica. ca exemplu concret, in cazul tau, daca tonalitatea de baza este, sa zicem A (tonica), inseamna ca acordul care se formeaza pe treapta a IV-a este Dm7 (re minor cu septima mica). succes!

nu mai fi chiar asa de sigur, chiar daca ai una. productia acestui tip de chitara a inceput in anii 60. am avut un coleg de clasa care avea modelul asta, prin 1968! era cel mai ieftin si cel mai prost model, la vremea aia. costa 372lei, parca si era facuta din placaj bun de traforat. daca tot a trecut prin atatea si a rezistat atata vreme, am putea sa o rebotezam Hora Reghin NAVIGATOR!

pai, sincer sa fiu, in cazul de fata, cred ca la intrebarea asta iti poate raspunde, in primul rand, maestrul Marcian.

asa da, e foarte bine ca ai facut precizarea asta, dar forma in care ai prezentat-o prima oara, dadea nastere unor speculatii nedorite. as putea sa combat si acest aspect al parerii lui Beck despre "ripping holly things" si sa vin sa te intreb: cam in ce maniera trateaza Jeff Beck chitara, in secventa in care apare alaturi de Yardbirds, in celebrul "Blow up"? sau asta nu se pune? trebuie sa recunosc ca modul in care incerci sa pui ACUM problema, incepe sa devina demn de luat in seama, DAR, eu cred ca nu ai ales cel mai bun exemplu in a prezenta PARERI despre Hendrix vs. PARERI despre Albert Collins. si asta datorita faptului ca in toate clasamentele din lume, intocmite de profesionisti sau amatori, cu totii pasionati de chitara, cam intotdeauna, primul chitarist al tuturor timpurilor este Jimi Hendrix! (eu am dorit sa trag concluzia, din cele spuse de tine ca: "se intampla si la case mai mari!") avand in vedere acest aspect, vin eu si-ti intorc consideratiile: cui ii mai pasa de unul precum Albert Collins, cu atat mai mult, cu cat, d.p. meu d.v., are carentele majore, pe care le-am expus. desigur, am precizat si in primele mele posturi asupra acestui subiect, ca Albert Collins este considerat un mare artist de blues (socotesc ca, cu acest considerent, i-am acordat lui Collins recunoasterea si respectul cuvenite), dar, este bine sa inteleaga toata lumea, acest personaj NU MERITA sa-mi fie propus ca exemplu de urmat in cantatul blues-ului la chitara. bineinteles ca parerea mea nu poate fi decat subiectiva.

ma simt dator sa pun un foarte mare semn de intrebare asupra veridicitatii acestei informatii. daca am ajuns sa-l discutam si pe Hendrix in ciorba asta, atunci nu pot decat sa ma felicit pt. ca, in ciuda acelor forumisti care sunt preocupati mai mult de forma, decat de fondul problemelor ridicate, am intuit perfect, categoria declarata in posturile anterioare, in care te-am incadrat. no offence.

+1

nu tailpiece-ul era conectat, ci cordarul (ansamblul metalic al "vibratorului"), cu o sarma subtire neizolata, ce aparea de sub placa de plastic si era lipita de acest ansamblu. o carpaceala tipica Reghin.

da, numai ca tommy emmanuel e un chitarist adevarat care face o muzica adevarata.

ca sa lamurim lucrurile: s-a propus initial, un subiect legat de ridicarea in slavi a lui albert collins, despre modul grozav in care canta blues la chitara electrica si eu am dat niste argumente IN DEFAVOAREA acestui personaj. s-a gasit cineva, bineinteles, pt. ca e vorba de un forum, care m-a combatut cu niste argumente, consider eu, puerile. puerile sau nu, si-a spus omul parerile si le-a argumentat cu cat stie si poate el. i-am ripostat cu argumentele mele, dar nu v-am vazut pe niciunul in afara de @AlexStrat69, discutand la obiect! @legion, rugamintea mea este: daca atat tu, cat si @mihaitarta, aveti ceva de spus despre acest subiect, incercati sa o faceti IN LEGATURA CU SUBIECTUL RESPECTIV! nu va obliga nimeni sa cititi ceea ce nu va intereseaza, nici sa faceti considerente de alta natura. nu de altceva, dar daca eu voi avea nevoie de parerile voastre legate de alte domenii, puteti fi convinsi ca nu voi ezita vreo clipa sa vi le cer, desi sunt convins ca nu ma bucur de simpatia voastra, asa cum nici voi nu va bucurati de a mea! (alt) punct!

dozele sunt cele originale!

bravo! se vede ca te pricepi! acest mod de sustinere a cauzei tale nu pot sa-l calific, cu parere de rau, decat INFANTILIST! nu ma mai mira deloc faptul ca esti fan declarat al lui albert collins. oricum, daca ai ajuns sa faci comparatie intre acest personaj si eric clapton, e grav. mai precis, nu cred ca discernamantul este factorul determinant in cazul tau. e si normal, nu esti singurul si asta, eu consider ca se intampla, din cauza volumului foarte mare de informatii de ordin muzical, caruia nu-i puteti face fata si care genereaza, evident, tot felul de pareri confuze si aberante! PS. iti recomand (desi n-ar trebui) o carte numita Clapton, scrisa de ioan big si aparuta prin 2001, poate te mai dumiresti un pic. si, asa, ca o idee, clapton a fost cooptat de john mayall, tocmai datorita valorii sale formidabile la vremea respectiva! nu mayall l-a facut mare pe clapton! clapton era deja mare acolo, in anglia, cand a ajuns in bluesbreakers! daca citesti cu atentie coperta albumului "A hard road", vei vedea ca pe ea scrie John Mayall and The Bluesbreakers WITH ERIC CLAPTON! atat clapton cat si peter green au ajuns asa de mari la vremea respectiva, pt. ca au studiat, distilat si promovat genul muzical numit blues, asa cum nimeni nu o mai facuse vreodata (chiar daca era inspirat din muzica traditionala a celor de peste ocean, acest gen nu mai fusese cantat cu o asemenea forta, tehnica si sensibilitate, pana atunci!). iar denumirea de "Cream" a fost data TOCMAI pt. a sugera existenta a trei mari personalitati muzicale in aceasta trupa: Bruce, Baker si CLAPTON! si tot asa, ca o informatie interesanta a propos de cine si cum scoate ce-i mai bun din cineva: sa stii ca de acest aspect se ocupa, in general, managerul trupei, care era la ora respectiva, la cream, Felix Papallardi, nicidecum jack bruce! desigur, insusi clapton declara, la vremea respectiva, ca s-a simtit stimulat de prezenta si actiunea celorlalti doi membri ai trupei, dar, banuiesc ca, aceasta stimulare a fost reciproca! oricum, ca rezultate ulterioare trupei cream, obtinute, clapton ii cam depaseste pe ceilalti doi. si asta o constata unul ca mine, care sunt fan consacrat. si asta ti-o spune unul ca mine care este mare fan, atat jack bruce cat si ginger baker. si tot asa, ca o recomandare, pt ca tot veni vorba de blues electric. vezi ca, prin '74, dupa disparitia din viata muzicala de aproape doi ani, avuta din cauza abuzului de droguri, eric clapton inregistreaza un succes deosebit cu albumul de blues live intitulat "EC was here". oare tot jack bruce l-o fi influentat? asta ca sa nu mai amintesc de "sessions for robert j.", album de pe la mijocul anilor 2000, in care clapton isi defineste la modul superlativ, calitatile fulminante de chitarist si vocalist de blues. @legion draga, nu stiam ca te pricepi si la blues!

auzi, stii ceva? cu tot respectul de care sunt in stare, dar chiar ma apuca dracii cand aud din astia ca voi, care imi spuneti ca unii precum b.b. king sau eric clapton sunt supraevaluati! tu imi spui mie sa am rabdare cu un vacar in ale cantatului la chitara, precum collins? puiule, masoara-ti cuvintele! ne despart distante mult prea mari in ceea ce priveste ascultatul si intelegerea blues-ului! nu vreau sa te jignesc, dar asta constat dupa declaratiile tale. chiar daca nu am avea aceleasi gusturi (desi nici eu nu il apreciez in mod deosebit pe srv, dar ala, macar, stia sa cante al naibii de bine, blues, la chitara) vin si te intreb: ai ascultat tu, cu atentie, perioada cream a lui eric clapton, pt. a-mi spune mie ca e supraevaluat? ai inteles tu vreodata, ce contributie imensa a adus acest chitarist in blues-ul electric, de vreme ce insusi hendrix il intreba pe chass chandler, daca il va intalni pe clapton, daca va veni in anglia? l-ai ascultat tu pe b.b. king in tinerete, pt a-mi spune mie ca e supraevaluat? l-ai ascultat si inteles tu pe unul dintre cei mai mari chitaristi de blues actuali, cum ar fi joe bonamassa, in ceea ce canta si declara? ai ascultat tu, cu atentie, chitaristi de blues precum alvin lee sau dave clem clempson, pt a-mi tine mie speech-uri despre rabdarea de a asculta un impostor (in ale chitarei) precum albert collins sau altii ca el? apuca-te dragule si asculta (pt ca eu il ascult pe clapton si pe altii ca el, de vreo 40 de ani si tot nu ma satur!) si intelege cu adevarat ceea ce inseamna blues cantat pe chitara electrica si abia dupa aia, incearca sa dai sfaturi!

daca stilul ala IMPIEDICAT, la tine se numeste articulat, atunci inseamna ca avem o problema de limbaj si de perceptie, iar daca albert collins are un stil "sensibil", atunci ce mai putem spune despre b. b. king sau despre peter green? eu as vrea sa-l vad si sa-l aud pe acest bluesman care se numeste albert collins, luand macar un singur acord pe chitara, dar, probabil ca chiflele pe care le da in concerte sunt deosebit de eficiente. unde mai pui ca, dp meu dv, acest personaj, ca si john lee hooker, de altfel, nu reprezinta decat niste tipi total INFATUATI, dar care s-au bucurat de o buna promovare si, dupa cum se vede, multi au "pus botu'". scuza-ma, eu nu sunt fan albert collins, dar am parcurs suficient de mult material audio, video si scris, pt. a-mi forma o parere pertinenta despre acest personaj. bineinteles ca este subiectiva, dar cand cineva cu pretentii de cunoscator, vine si mi-l arunca in fata ca pe un mare MODEL de chitarist de blues, simt nevoia ca trebuie sa iau o anumita atitudine si sa-mi fac cunoscut punctul de vedere, adica as fi pus titlul: "cam cum NU trebuie cantat blues pe chitara. invatati de la inegalabilul..."

este vorba despre un reghin model LP aparut prin 1973, care costa, pe atunci, 1930 lei. chitarei ii lipseste placa cu instalatia electrica si bridge-ul, care, retineti, era facut din plastic! halal proiectanti! dupa cum se vede, chitara este prevazuta si cu un vibrator cu lama, perfect ineficient. instalatia electrica initiala era formata din doua doze SC marca schaller cu capace metalice si fara poli aparenti si patru potentiometre (2vol, 2ton). daca se inlocuia bridge-ul si se renunta la folosirea vibratorului, prin detasarea manetei, chitara nu suna rau deloc si mai era si suficient de playabila. alaturi de acest model, in aceeasi perioada, a mai aparut si modelul telecaster, prevazut cu aceeasi instalatie electrica, acelasi bridge idiot, doar vibratorul fiind schimbat cu unul care s-ar fi dorit in stil jazz master/jaguar, dar la fel de nereusit si ineficient. culmea era ca aceasta chitara, la vremea respectiva, ca si modelul LP, daca se renunta la folosirea vibratorului, era foarte playabila. pretul ei era, la data aparitiei, 1390lei. in vremea impuscatului, foarte multi chitaristi consacrati, de la noi, au folosit aceste modele, mai mult sau mai putin modificate. dintre exemplele pe care mi le aduc aminte, pe moment, ar fi: sorin chifiriuc (tele reghin), in vremea cand canta la curtea veche nr.43 sau ghighi iovin (LP reghin), cand canta la progresiv tm (dupa plecarea lui laci herdina), asta din urma fiind modificata si transformata admirabil, la acea vreme, de catre colegul nostru de forum @karpi

pe mine, unul, nu ma pune deloc pe ganduri si nu mi se pare cel mai bun exemplu. albert collins (master of telecaster) este un caz ceva mai special. in primul rand, canta intr-un acordaj propriu, motiv pt. care trebuia sa foloseasca in permanenta un capodastru iar in pozitiile superioare, din aceasta cauza, este foarte greu pt. chitaristii care canta in acordaj normal, sa faca benduri, lungimea corzii fiind prea scurta. se vede si din videoclip, precum si din alte cantari, ca facea eforturi ca sa intinda coarda iar la capitolul explicatii, e cam pe alaturi. desigur, el este considerat un mare artist, dar, in general, are pe altii in spate care-i fac partea de acompaniament iar ca parte solistica, e o chestie legata de gustul ascultatorului. canta cu vocea bine, dar cu chitara, dp meu dv, e ceva mai "usor". promovarea a fost "grea", avand o imagine excelenta, dar asta e o chestie de marketing.

nu e rau, dar, ignorand cele cateva greseli, altele sunt problemele. 1. improvizatia, in general, e un fel de contramelodie care are la baza O TEMA!, care la tine, nu exista. 2. trecand si peste acest lucru, lesne de inteles la cei care au impresia ca blues-ul este o forma special creata NUMAI pt. a improviza, TOCMAI improvizatia ta, in sine, ar fi cu atat mai reusita, cu cat ar puncta trecerile prin acele trepte I, IV, V, precum si caracteristicile (notele specifice) acordurilor prinse in acompaniament. este interesant daca studiezi cu atentie acordurile de acompaniament si observi ca sunt de tip major 7,9, luate in diverse pozitii pt. a scoate mai mult sau mai putin in evidenta, terta mare, sau nona, septima mica existand in toate. astea sunt notele pe care trebuie sa le punctezi in partea solistica de improvizatie. ca un exemplu, fii foarte atent ca solistica ta nu rezolva niciodata fraza muzicala de pe acordul final din treapta V. mai precis, in partea finala de ciclu, tonica acordului de pe treapta V nu exista la tine. noroc ca o rezolva acompaniamentul. parerea mea este ca, neavand tema de baza, primul lucru pe care trebuie sa il faci, este sa reusesti sa copiezi 1:1 acompaniamentul, exact pe prinderile de acolo si abia dupa aceea sa inveti sa improvizezi, explicandu-ti singur fiecare acord in parte. altfel, improvizatia ta, nu va fi decat o simpla succesiune de fraze muzicale care se potrivesc mai mult sau mai putin cu acompaniamentul din spate. no offence si succes in continuare.

auzi, fratzica, ideea este sa intelega lumea corect ceea ce are de facut! si pt a respecta ideea asta, nu e nevoie ca orice pafarist, care a invatat si el cateva acorduri si pe care-l incearca didactica, sa faca ceea ce-i trece lui prin cap! daca e interesat cineva, cu adevarat de aceasta problema, exista un ciclu de lectii, ADMIRABIL intocmit de catre colegul @killahead , pe care-l poate urmari si intelege toata lumea, pe prima pagina, la Tony's corner! parerea mea este ca toata aceasta aiureala incercata de @Arrow, ar trebui stearsa, pt. a nu confuza incepatorii. iar tu, mai citeste, mai pune-te la punct, mai invata si dupa aia, da-ti cu parerea! no offence.

nenea, dupa ce ca le faci gresit, mai esti si insistent! vezi ca ce faci matale aici e pt. incepatori. daca de la inceput ii bagi in ceata, te injura si ei. de noi ce sa mai vorbim, ca am invatat sa citim corect niste prinderi de acorduri, pe vremea cand mataluta nu spuneai nici "iete mama, trec soldatii". asa ca, fa-le pe toate in mod unitar, nu unele pt. mana dreapta si altele pt. stanga si dupa aia, da-ne hinturi ca astea de mai sus! capisci? nu mai vorbesc ca, de fapt, nici nu le faci corect dpdv al conventiei cu care se realizeaza astfel de tabulaturi. regula este sa scrii ceea ce vezi cand privesti PROPRIUL GRIF, nu ceea ce vezi la cel din fata ta, asa cum le-ai realizat tu si nici alea nu sunt unitare, pt. ca, la tine, odata privesti la ceea ce prinde un dreptaci si alta data, la ceea ce prinde un stangaci. pe scurt: O VARZA!

esti stangaci?