Leaderboard

https://github.com/GuitarML/SmartGuitarAmp

Cu placere Doza electromagnetica (ma voi referi aici la astea, ca mai exista si 'doze' piezolelectrice) e un dispozitiv care capteaza vibratiile corzilor si le transforma in semnal electric. Cum si de ce se intampla asta, invatati in clasa a zecea la fizica Primele doze erau astea single-coil (adica doze simple, cu o singura bobina) cu care erau echipate primele Strat-uri si asa mai departe. O mare problema a dozelor single-coil este ca au prostul obicei sa 'capteze' si orice fel de 'zgomot' gen neoane sau frecventa la care lucreaza instalatia electrica a unei cladiri (50Hz la noi, 60Hz la ei - de-aici a capatat porecla de '60 Cycle Hum') precum o antena foarte capabila. A se nota ca daca cavitatile de control si pentru cabluri si doze ale unei chitare sunt bine protejate impotriva interferentelor, brumul generat de single-coil-uri poate fi foarte mic sau chiar inexistent. Evident ca daca canti langa un neon, totusi, te-ai dat pe copca - de ex. chitaristii de la Iron Maiden nu folosesc sigle-coils pentru ca datorita sistemului foarte puternic de lumini folosit pe scena, dozele ar capta mai mult zgomot decat semnal. Ei, prin '55, un nene foarte simpatic numit Seth Lover si care lucra la Gibson (aici poate gresesc) s-a gandit ca poate rezolva foarte eficient treaba asta legand in serie doua doze ale caror bobinaj si orientare magnetica erau inversate. Nenea Seth a devent astfel taticul humbucker-elor. Ce se intampla in cazul asta? Semnalul generat in campul magnetic al dozelor ramane neschimbat (datorita inversarii polaritatii unuia dintre magneti) pe cand semnalul captat de bobine ('zgomotul' nedorit) este captat cu polaritate diferita in fiecare dintre cele doua doze. Atunci cand bobinele sunt legate in serie, semnalul nedorit este evident eliminat. Ain't that fun? Humbucker-ul are niste proprietati mai aparte fata de doza simpla - fiind practic doua doze care lucreaza impreuna, semnalul este mult mai puternic, mai 'comprimat' - nesunand niciodata precum un single-coil autentic. A se nota ca dozele de tip stacked coils sunt tot humbuckere, doar ca sunt construite pe verticala si nu pe orizontala - ocupand astfel spatiu de single-coil. De asemenea, Seymour Duncan face niste mini-humbuckere - practic humbuckere cu bobinele miniaturale care incap intr-un spatiu de single coil (si care rup capete, btw). Output-ul si 'vocea' unei doze este data de tipul de magnet si e numarul de incolaciri pe care le are bobina. Evident ca magnetul influenteaza mai mult 'vocea' si numarul de incolaciri puterea semnalului de iesire - asa ca avem de toate pentru toti Dozele pasive sunt simple doze electromagnetice. Ele scot un semnal de putere mica care este trimis apoi din chitara in preamp-ul amplificaotrului vostru (sau unde vreti voi) si ala e. Dozele active contin pe langa doza magnetica in sine si un circuit de preamplificare (in general instalat in doza insasi). Avantajul principal e ca semnalul poate sa fie cat de 'fierbinte' vreti, are o colorare anume care nu mai depinde asa mult de alti factori (grosimea corzilor, tipul lemnului din care e facuta chitara, etc). Dezavantajul dozelor active ar fi necesitatea de a folosi baterii (in general de 9V, una pentru EMG, doua pentru Seymour Duncan) care sunt necesare pentru alimentarea preamplificatorului. La chitarele echipate cu doze active, in general mufa de iesire este de tip stereo, unul dintre conectorii de semnal fiind folosit pe post de on/off pentru preamp-ul din doza - adica doza e pe 'off' doar daca scoti cablul din chitara. Ce poti face cu dozele pasive si nu poti face cu (multe dintre) cele active? Coil-splitting. La multe doze pasive (Seymour Duncan JB sau Jazz sau Custom...), capetele celor doua bobine ies libere si pot fi conectate (adica chiar sa le legi in serie) dupa dorinta. Ce face asta? Ne permite, daca vrem, sa nu mai folosim humbucker-ul ca humbucker, ci sa folosim doar semnalul genert de una dintre doze, ajungad astfel extrem aproape de sunetul (si zgomotul ) generat de un single-coil autentic folosind doar un simplu comutator. La majoritatea dozeor active, iesirile de la doze sunt legate direct la circuitul de preamplificare, asa ca nu se poate umbla p-acolo - EMG face un model care vine din cutie cu circuit pentru coil-splitting (EMG 89). Cu o doza cu fire libere pentru cele doua bobine se mai pot face si alte giumbuslucuri gen out-of-phase wiring si etcetera-uri, dar sunt chestii mai rare si mai neimportante. Exista si circuite preamp care se pot instala in chitara si care au cam acelasi rol ca si preamp-urile instalate direct in dozele active, facand astfel dozele pasive sa se comporte aproximativ la fel - cu avatajul ca daca te lasa bateria sau vrei un alt sunet, schimbi de pe activ pe pasiv cu un butonas si voila, no problem. Chiar EMG (mare producator de doze active) face un astfel de circuit, intitulat expresiv EMG Afterburner (baga un boost la semnal de pana la 20dB). Diferenta dintre dozele de neck si cele de bridge este data de fizica chitarei. Mai exact, corzile vibreaza mult mai amplu in dreptul gatului si astfel doza de-acolo ar cam trebui sa aiba output mai redus. In dreptul puntii situatia se schimba si astfel doza trebuie sa aiba output mai mare. As mai adauga aici faptul ca plasarea dozelor conteaza foarte mult. De exemplu, pe chitarele cu grif de 21/22 de taste, doza din gat poate sta exact deasupra locului in care se formeaza armonica naturala de la tasta 24, avand un sunet mai bun decat o doza de gat plasata pe o chtiara cu grif de 24 de taste. Dar ne place sa avem doua octave, nu? (Am vazut o constructieinteresanta pe chitara lui Uli Jon Roth - tipul avea doza dinspre gat instalata sub grif ) Dintre cei mai importanti producatori de doze electromagnetice, as mentiona: Seymour Duncan (my favorite) EMG Inc. (fac multe doze active) DiMarzio Benedetto TV Jones Cam atat pe moment. Sper ca am fost cat de cat coerent si informativ si promit sa corectez orice mici/mari greseli gasesc/gasiti PS: Bravo tata La mai mare