www.rgc.ro Web analytics

Jump to content

Leaderboard

Popular Content

Showing content with the highest reputation on 10/12/20 in all areas

  1. Pentru nenumaratele ore petrecute ascultand si repetand melodiile, mai ales de pe caseta asta, pana aproape si-a dat duhul, nenumaratele ore petrecute cautand tab-uri pe net, scriindu-mi multe eu insumi, cautand articole despre chitarile lui, despre tonul si setup-ul lui sau poze, la inceputurile internetului la noi...au fost anii adolescentei si studentiei mele... Multumesc pt amintiri si inspiratie! Drum lin Ed!
    3 points
  2. And off to 14 day 4star quarantine
    1 point
  3. Nou record de forum necromancy, cu mai mult de un an in plus. Nice
    1 point
  4. 1 point
  5. Asa este Domnul Eugen, Daca este sa vorbim strict de anumite modele de chitare acustice, Hora are si modele bune, chiar incredibil de bune la raportul pret/calitate. Cu 475 de lei, am luat o Hora Jumbo Mahon cu TOP SOLID de cedru, si am fost uimit de cât de bine suna. Are un bass puternic, si sunet echilibrat per ansamblu. Actiunea corzilor era foarte bine setata (eu am mai coborat-o nitel si se canta extrem de usor fara buzz). La cordar am observat impresionat acea scobitura pe zona cuielor corzilor, pe care o regasesti la Cort, Ibanez sau alte chitari mai de renume. Ajuta mult la rezonanţa corzilor (sustain prelungit) Finisajul este satinat - mat, cu porii deschisi, sunetul este mult mai bun. Cheitele de acordaj sunt destul de precise, chiar calitative, tin bine acordajul. Negative - Mici detalii de finisaj insesizabile decat de la apropiere mare. Fata de alte chitari mai ieftine produse de ei, aceste modele sunt chiar foarte bune si competitive.
    1 point
  6. Am întîlnit multe idei valide pe acest thread, chiar daca multe au fost contradictorii între ele. Cum foarte exact spunea si gigimarga, nu poti da raspunsuri obiective la întrebari subiective. Dar m-ar bucura daca prin raspunsurile mele, fie obiective, fie subiective, am provocat un mic efort de gândire din partea dumneavoastra. A gîndi nu e ceva rau. De pilda, m-as bucura sa aud raspunsuri, fie pro, fie contra, date dupa un mic timp de gândire, la acest post al meu, legat de ideea de exprimare si transmitere. Va avertizez: nu voi raspunde niciodata la întrebarea "mai, tu chiar crezi ceea ce zici? sau te faci doar 'devil's advocate?' " Si eu cred exact ca voi, prieteni. Am si avut norocul sa-l cunosc îndeaproape pe chitaristul care, în topul meu personal, a izbutit cel mai bine de departe, sa transmita starea lui. Numele lui era Goofy si a ramas celebru în mintile multor oameni - caci a murit, regretat de multi, acum 11 ani. Goofy era cimpanzeul de la gradina noastra zoologica. Era foarte activ mare parte din timp; din cînd în cînd începea sa se plictiseasca, si cînd era suficient de plictisit mergea în coltul lui favorit si începea sa cânte la chitara. Cânta pe sânga, ca Jimi Hendrix, si ca Jimi Hendrix avea o chitara de "dreptaci". Verde, din plastic, de jucarie. Mai în gluma, mai în serios, i s-a gasit, dupa multa cautare, o chitara "de stîngaci", tot verde, tot de plastic. Goofy nu s-a adaptat la ea, si a distrus-o imediat. Îngrijitorul lui din ultimul an al vietii era unul Gottfried, el însusi chitarist amator si nu rau de loc. Gottfried fusese înainte vizavi la paviani, pîna într-o buna zi, conducerea gradinii i-a spus: "tu stai toata ziua la Goofy, ai ceva împotriva daca te mutam definitiv la Goofy, si il aducem pe Herr Staubinger la paviani?" Gottfried a acceptat cu bucurie schimbul, caci era fascinat de Goofy. Deci se poate spune ca Goofy, cu chitara lui, a schimbat cursul vietii a cel putin doi oameni: Gottfried si Herr Staubinger. Nu cunosc chitarist care sa fi transmis mai bine ce simte, care sa-l egaleze. L-am si imprimat, trei zile la rînd, cu un DAT portabil. Am pus imprimarea la cîteva zeci de oameni, cu cel mai diferit background si din cele mai diferite meserii. I-am întrebat ce le transmite muzica asta (fara sa le spun cine cânta) au raspuns invariabil: "îmi transmite o infinita plictiseala." Deci Goofy izbutea sa transmita cu exactitate nu numai mie, cel "initiat", ci si unui public larg, ce simtea. Goofy n-a rupt vreo coarda în viata lui, caci ciupea acordurile (folosea exclusiv "open strings") gânditor, cu multa delicatetze. Si-a pastrat stilul pîna la moarte - deci a murit credincios unui singur stil. Cînd gasea o coarda rupta ( se mai încalzea chitara de la soare si mai pleznea cîte o coarda ), distrugea imediat chitara si trebuia sa-i fie adusa alta. A distrus 31 de chitare in timpul vietii lui. La un moment dat, conducerea a refuzat sa-i mai cumpere chitare noi, si Gottfried i-a cumparat restul chitarelor din salariul personal. A venit momentul tragic cînd acele chitare nu s-au mai fabricat, si Gottfried avea groaza de momentul cînd nu va avea ce sa-i dea la urmatoarea distrugere. Ceea ce s-a si intîmplat. In timp ce cînta la chitara, cu delicatetzea proprie lui, a pleznit o coarda. Gottfried a incremenit, caci era ultima chitara disponibila. S-a uitat în ochii lui Goofy, dar Goofy in aceeasi clipa murise. A murit, asa cum as vrea sa mor si eu, cu instrumentul în mâna. Conducerea a pretins ca a murit de batrânete, dar si eu, si Gottfried, ne îndoim de adevarul acestei afirmatii. Aldea
    1 point
This leaderboard is set to Bucharest/GMT+02:00
×
×
  • Create New...

Important Information

"This site uses cookies. By continuing to browse the site you are agreeing to our use of cookies.