Best fucking guitar...
Nu promit des ca fac un review si nici nu prea fac recenzii (a se citi deloc) dar asta merita putin efort.
Chitara a fost facuta conform cerintelor mele dupa un proces lung de R&D care a meritat fiecare secunda. Am urmarit reteta clasica de Les Paul 50s cu niste mici modernizari.
Corpul e mahon cu top de artar, 1-piece ambele, un pic mai subtire per total fata de ce obisnuit la Gibson ceea ce a scazut suficient din greutatea chitarei pentru a o face utilizabila fara sa fie nevoie de a scoate din lemn, se simte ca o chitara obisnuita, poate un pic mai grea dar fara riscul sa-mi rup spatele (ca la nenorocitele de 50s tribute..)
Griful de mahon e rotunjit la baza pentru a usura accesul la ultimele taste (gen Gibson Axcess) si ranforsat cu bare de carbon. Am avut norocul sa-mi aleg o placa de rosewood de Madagascar (din putinele ramase) care mi se pare esential pentru orice chitara care se respecta.
Taste Jescar jumbo ideale pentru intonatie si mi se pare ca ajuta si la claritatea tonului (might be placebo).
Cheite Gotoh, bridge si stop-tail Kluson, finish-ul genial de nitro satinat si inlay-urile in stil Iommi care ma reprezinta si nu m-am abtinut sa nu le includ ca tribut pentru unul din idolii mei.
Daca ar fi sa aduc un repros chitarii, ar fi dozele Gibson 496R/500T pe care le-am ales in limita a ce avea disponibil Augustin (in caz ca exista dubii cautati Antonio Guitars/Augustin Apostol, el e maestrul din spatele acestei creatii). Din pacate tonul vintage nu e tocmai pe placul meu, mai ales ca sunt genul care tine mediile sub ora 12 pe orice amp/pedala.
Pot spune ca m-am obisnuit cu bridge-ul pentru ca, asa cum este chitara, daca pui un chorus pe orice distors obtii instant Zack Wylde/John Skyes, tonuri clasice din anii 80 pe care le stim cu totii si ne plac chiar daca nu ne reprezinta pe multi. Cu un reglaj mai deschis poti obtine chiar un ton de Jake E. Lee.
Chitara are o puternica rezonanta acustica si un ton deschis care se pastreaza in mare parte chiar si pe dozele acestea. Are un "snap" special, similar cu un stratocaster dar mai putin murdar si mai controlat (topul de maple isi face toti banii), nu am probleme de claritate sau definitie chiar si cu foarte mult gain, ba chiar 500T-ul prinde viata pe high gain, suna mai puternic si mai definit. Ma asteptam sa aibe foarte multa compresie dar surprinzator isi pastreaza dinamica. EQ-ul vintage al dozelor ma impiedica sa ma bucur pana la capat mai ales pe tonuri cu mai putin gain, asa ca e foarte probabil sa apara dozele pe-aici la vanzare cand ma hotarasc la o alternativa.
Ca sa inchei, recomand oricui are experienta si isi doreste mai mult de la chitarele sale, sa apeleze la Augustin pentru niste alternative care ies din tiparele oferite de brandurile mari. Nu as fi obtinut aceste specificatii de la Gibson, spre exemplu, si in orice caz nu la aceiasi bani (circa sub jumatate din ce ar putea cere Gibson, dar sa nu se faca vreo confuzie. Toate materialele sunt de cea mai buna calitate si pretul e pe masura, plus manopera. Nu se poate realiza ceva de genul pe banda).
Toata viata mi-am dorit un Les Paul Sunburst. Am obtinut ceva mai bun decat imi imaginam si sper sa o pot prezenta pe scena cat mai curand. Multumesc Augustin!