Coverul asta are o poveste destul de interesanta in spate, as stupid as this may sound, as it was literally born out of an episode of depression: pe undeva prin februarie nu ma simteam prea bine, asa ca am zis sa incerc sa compun ceva. Rahat: bineinteles ca n-a iesit absolut nimic, tocmai ma pregateam sa pun chitara inapoi in husa, cand deodata imi aduc aminte ca vroiam de ceva vreme sa fac un cover la piesa asta. I-am dat drumul, ma pun sa invat partile cu distors... si ma pune sfantul sa incep sa ma joc un pic pe strofe (care nu au niciun pic de chitara in ele, apropo). N-am realizat deloc ce faceam, pur si simplu insiram note una dupa alta si atat. I went on and I added another clean guitar track. Intrasem intr-un fel de transa, parca nu mai gandeam nimic, eram doar eu cu chitara si atat...
Abia dupa ce am inregistrat tot trackul in versiune demo (pana sa-l filmez) mi-am dat seama de ce facusem si ca imi place chiar foarte mult rezultatul. Si tot atunci mi-am dat seama si ca ma simt mult mai bine. Iar cateva zile mai tarziu, dupa ce l-am filmat efectiv, mi-am revenit complet.
Asta mi-a confirmat inca o data (daca mai era nevoie) ca music can really help heal stuff. MUSIC IS CATHARTIC. And no one can take it away from you...
Enjoy (or not)!