Imediat după '89, era un val de libertate si libertinism muzical, cu rockeri si rockeritze, care, de atât neconformism, se simțeau obligați să adopte riguros "uniforma de rocker" - blugi cu camuflaj, tricoul negru cu imprimeu rock, bocanci unisex si tolba provenită de la o mască de gaze comunistă.
Publicațiile de profil debordau de "rockeritze zăpăcite" ce căutau "prietenii muzicale". Erau duium si prin localurile cu terasă binecunoscute, Turist, Grădinița, Preoteasa, etc. Apăreau si întâmplări hazlii cu duduile hardiste ametite binișor. Prin 90, apăruseră în localuri toaletele cu plată, așa că ne mai trezeam la masă cu o câte o donșoara clatinându-se de ii zanganeau toate briz-brizurile metaliste, spunând cu voce răgușită: "Fraților, n-aveti si voi 5 lei, să-i trag o pi$@re?" Puneam mână de la mână și rezolvam situația. Puteai să lași fata sa facă pe ea...!?
La primul festival Rock '91, din Parcul tineretului, pe 1 iunie, era o căldură de te topeai. Dacă ajungeai în fața scenei, acolo rămâneai, de la înghesuială si "moshereală". De amorul artei, suportai setea, foamea, ghionturile de la țopăiala gloatei, imposibil să mai ieși. Când, ce sa vezi, în timpul unui concert, dinspre scenă se despică mulțimea. Am crezut că era solistul, care coborâse de pe scenă. Când s-a apropiat, m-am lămurit ce era: o rockeritză, transpirată si probabil însetată, găsise o metoda să iasă din gloată: își scosese geaca si tricoul, rămânând doar în nădragi si bocanci, în fluierăturile si încurajările bășcălios-admirative ale rockerilor. Cum fata era drăguță și bine dotată, i se făcea loc de parcă trecea papa de la Roma...