Ce carti mai citim ...

[Guest]

Later edit, am terminat și Picnic la marginea drumului. Cum mă așteptam, m-a cam dezamagit finalul... Totuși, a fost singurul impediment - 4.5/5  

[Guest]

Subscriu. Aș adăuga pentru interesații de distopii și alte bucurii d-astea, de genul 1984 sau Minunata Lume Nouă și Silozul, de Hugh Howey. Am văzut că apare ediția 2018 de la Nemira și mi-am amintit. 

[Guest]

Câteva noi review-uri:

1. Picnic la Marginea Drumului - Arkadi & Boris Strugațki, 4.5/5 - Editura Nemira, 2017

Un SF foarte bun, ieșit din tiparele cu care ne-am obișnuit, cel puțin când vine vorba de vizite ale extratereștrilor pe pământ. Scurt și la obiect, povestea îl urmărește pe Red Schuhart - un alcoolic, fumagiu și soț cam iresponsabil, dar și un stalker, o călăuză, ce trăiește din aventurarea în așa-zisa „Zonă”, locul vizitei. Practic, Red e un samsar de obiecte din „Zonă”, riscându-și viața pentru banii negri ai colecționarilor. Cartea e specială din diverse motive, dar primul și poate cel mai important e că autorii tratează vizita extratereștrilor ca pe un simplu picnic la margine de drum. Nimeni nu i-a văzut, auzit, nimeni nu-i ridică în slăvi sau se luptă cu ei - știu doar că au fost pe acolo și au lăsat în urmă deșeuri, pentru care stalkerii sunt dispuși să ucidă sau chiar să-și dea viața. Per total, cartea m-a ținut înfipt în ea, m-a făcut să empatizez într-o măsură sau în alta cu diverși indivizi din universul creat de frații Strugațki. E o analiză bună a psihicului uman, poate chiar a incapacității acestuia de accepta existența lucrurilor ce-l depășesc și, ironic, în același timp, a percepe lucrurile mai simple decât sunt de fapt. Finalul este singurul motiv pentru care cartea nu primește 5/5, fiind în același timp și inspirat și sec. Practic, vorbim de o concluzie de maximum jumătate de pagină. 

2. Luna Ucigașă - N.K. Jemisin, 2.5/5 - Editura Nemira, 2015

Dacă ar putea exista definiția fizică a mediocrității, cel puțin când vine vorba de fantasy, această carte ar fi aceea. Ajunsesem chiar să trag de mine să o termin, numai pentru că am dat bani pe ea și era păcat de coperta aia frumoasă. Doamna Jemisin și-a imaginat un univers fantasy, care e de fapt Egiptul Antic, dar altfel. Zeii sunt și ei tot de-acolo, dar cu alte nume, și ei tot un pic altfel. Numele sper că sunt originale, deși sunt convins că la o scurtă căutare prin papirusuri sau hieroglife prin piramide, le voi găsi și pe-alea. Oricum, ce mi-e un roman fantasy în Europa medievală, un pic altfel, ce mi-e Egiptul. Povestea urmărește câteva personaje, în aceleași intervale de timp și se axează în jurul a doi preoți, ce au ca îndatorire să treacă degenerații și muribunzii în raiul lor, prin vise. Idolatrizarea lunii, corupție în cadrul cultului religios, un prinț dornic de putere, spioni și un posibil război sunt restul detaliilor. Personajele sunt simple, previzibile, cu povești auzite înainte de o mie de ori, stilul de scris este foarte, foarte simplu, fără vreo provocare intelectuală, dar cursiv și logic. Există ici-colo câte un interludiu - în rest, cursivitate. Eu, cel puțin, am simțit cam cum se va termina cartea de la jumătatea ei. Totuși, m-ar durea sufletul să dau mai puțin de 2.5/5 cărții. Povestea e decentă, plot-twist-urile, deși minime, există. Nu e o poveste rea, în sine, e doar mediocră. E chiar enjoyable dacă nu ai așteptări mari de la ea, ceea ce eu am avut.

3. Visează Androizii Oi Electrice? - Philip K. Dick, 5/5 - Editura Nemira, ed. 2017

Mi-a fost greu să aleg ce să citesc după fantasy-ul doamnei Jemisin, mai ales pentru că-mi trebuia ceva neapărat bun. Așadar am decis să ascult și să citesc, în sfârșit, ce-mi recomanda toată lumea, de o mie de ani. Am mai citit Philip Dick, nu m-a dat pe spate, și tocmai de asta fix cartea asta am omis-o. Nu regret, doar pentru că acum a fost mai mare plăcerea de a o citi. Am stat, efectiv, lipit de ea. O carte aparte, intrată lejer în topul meu de preferate, o perspectivă foarte plăcută și, până acum și din ce am citit, unică asupra androizilor, empatiei și a naturii umane, cu totul. Nu e standardul de SF, cu piu-piu și navetuțe, ci mai degrabă o analiză, chiar un manifest întunecat asupra omenirii și rezultatele războiului și tehnologiei. 

[vektor]

2 minutes ago, godless666 said:

Nu e standardul de SF, cu piu-piu și navetuțe, ci mai degrabă o analiză, chiar un manifest întunecat asupra omenirii și rezultatele războiului și tehnologiei. 

Asta ERA standardul SF candva

[Guest]

Da, exprimarea mea a fost lacunara. Ma refeream la ce inseamna un clasic vs majoritatea SF-urilor de duzina.