Posho

A, in sfirsit stiu si eu cine e chitaristul pe care-l birfesc de multa vreme! Ca prea mi-ai placut inca de la prima auditie acum nu mai stiu citi ani, sa fie 10. Felicitarile mele!

Muzical auzim unii de el de destula vreme. Nu pe cit as/am vrea si voi/vom mai auzi spre admiratia si incintarea tuturor celor care au/avem urechi sa auda/auzim. Acum si pururea si-n vecii vecilor, RGC-u-le, f...-i!

Uite, ai un amplificator foarte versatil. Trebuie butonat si studiat ca se comporta diferit la volume diferite dar chiar ai ce scoate din el. Ai si 3 canale si efecte bune. Nu crezi ca e mai bine (si cu siguranta mai ieftin) sa ii iei o boxa ca lumea? Un 2 x 12 de 150W ii e de-ajuns si lui si tie. Vrei un distors zdravan din el la volum mic? Ok, faci ca mine in birou: gain la maximum sau pe-acolo si controlezi volumul din Master (abia-l atingi dar asta e, lampa e saturata, Mossfeturile abia misca, relax, volumul e mic, poti cinta si noaptea). Umbla si in efectele lui, ai un DFX acolo, impreuna cu poturile de bas-mid-treb dau multa culoare. Incearca si asa inainte sa-l vinzi. Mare lucru nu iei pe el si vii apoi cu firu' la sunetist sa te primeasca si pe tine? Vei voi nu stiu ce alta pedala? Ok, ai o bucla la el, o pui acolo daca e de timp, vrei un TS, il pui in fata. Vei voi si un procesor, e ok, il iei si pe-ala cind vei putea, AVT-ul se impaca bine si cu ala. Una peste alta de butonat nu scapi.

Oho, felicitarile mele! Foarte frumoase instrumente. Gasesc cu totul remarcabil designul headstock-ului. Pe linia asta cred ca daca ai reusi sa-l "implementezi" cumva si pe corpul chitarei ai obtine un efect care-ar spune oricui: asta e o chitara Avatar2100. Un sincer bravo!

George, cred ca destule dintre procesorele mai "complicate" de azi au ce oferea Pod-ul tau. Am avut un GT 10 care a avea optiunea asta, 2 amplificatoare si decalaj de timp intre ele si m-am jucat putin cu asa ceva iesite mono din el, bagate iintr-un JVM. E interesant dar n-am dat peste un sunet traznet, am gasit citeva combinatii bune (Messa pe un canal rau si un Fender Twin curat (!) pe celalalt a fost una dintre ele), pus inclusiv un octaver pe una dintre linii dar la un moment dat m-am saturat si-am vindut procesorul. O sa "amestec" iesiri" de pedale stereo, inclusiv de flanger, chorusul ala de MXR pe care-l iau cu proxima ocazie, DD-7-le, Boss-ul LS 2 (foarte buna pedala, zau) si amplificatoarele si sint foarte curios ce iese. Cred ca Arpi (multumesc!) iar a spus-o bine, pot aparea probleme urite pe scena. Voi incerca la sala sa vedem ce iese, mai ales ca sala de acum e mai mare (7x5?) si "stralucitoare". Cam prea, dupa gustul meu, dar sa vedem ce iese.

Multumesc mult. Tocmai mi-ai adus aminte ca am un Boss LS 2. Zau ca uitasem )

Da, si chorusul si pitch shifterul sint bune la asta. Desi in opinia mea chorusul "ingrasa" doar tranzientii si subtiaza "corpul" sunetului. E o idee buna de experimentat, un amplificator pe direct si celalalt decalat si in timp si in "pitch". Multumesc mult

Vreau sa imi "ingras" tonul folosind doua sau mai multe amplificatoare concomitent, decalate in timp. Stiu ca se poate face printr-un delay in modul stereo, am un Boss DD7 si inca un delay dar pot sa cumpar si altele daca e cazul. Dati-mi un sfat, rogu-va.

Multumesc dar nu am ce face cu ce-mi oferi tu.

aaaa, up

1- nici modul si nici gama nu au vreo treaba cu sunetul, sint lucruri diferite. Au treaba cu notele. Atit. Poti sa folosesti orice sunet, de chitara, de trompeta, de pian. 2- gama-i gama, modu-i mod. Sint abordari diferite ale relatiilor intre note. Ca gama x pe tonica y poate da aceleasi note cu modul z pe tonica y (si invers, modul i poate da pe tonica j aceleasi note ca si gama ii pe aceeasi tonica) e adevarat. Dar sa cum intelegi ca modul a pe tonica b da aceleasi note ca gama c pe tonica d diferita de b? Nu-i asa ca se sparie gindul? Ei, de-asta trebuie sa intelegi. Nu e cel mai usor lucru din lume dar e fascinant. 3- Iarasi, gamele si modurile nu se ocupa cu sound-ul. Ca poti crea sound folosindu-le/suprapunindu-le e adevarat dar discutia e in cu totul alt plan. Raspunsul practic la la intrebarea 2 e da: fa un Do major. Apoi cinta aceleasi 8 note in urcare plecind de la Re. Notele sint tot alea doar ca ai plecat de la re si ai ajuns la re. Suna altfel? Da. E un alt mod. Relatiile intre notele alea sint altele. Le zice cumva, modul t. Acelasi lucru de la mI la mi. Notele sint tot alea. Suna altfel. Si aluia-i zice intr-un fel. Pleci de la fa, etc.

Yes, Sir Wnston Si in opinia mea sint asemanari zdravene intre cele doua. Ritmul in primul rind e ala, partitura de bas iarasi. De acord. Clapele, da, seamana bine. Sintem pe aceeasi pagina, originala 100% nu e, am gresit ce-am scris mai sus. Melodia? Nu. Solo-ul? Nu. Cred ca diferentele sint suficiente. Evident se poate sa ma insel. Parca dl. Chifiriuc a vorbit mai cu temei pe tema asta intrebat de Doru Ionescu numind bucata Sfinxului o pastisa. N-am vazut interviul.

Raspunsul scurt e n-ai. E furt si gata. De furat se fura si se va mai fura, inclusiv nume de trupa, nu intru in detalii. In practica si daca esti de buna credinta te vei trezi ca o chestie pe care o crezi a fi a ta a fost facuta inainte. Faci in asa fel incit sa fie a ta, schimbi ceva pe-acolo nu calchiezi ceva decit daca asta-ti propui. Si-o spui/scrii ca atare pe discul care-ti poarta numele. Tine si de gen: daca esti in jazz a parcurge si mai apoi a reinterpreta temele altora, trecind eventual prin copierea (si prezentarea fidela 1/1 a originalului, invatarea stilului lui X,Y,Z) tine de formare si mai apoi si de competenta si nu e deloc blamabil. De la un nivel incolo pe un "standard de jazz" tocmai paradigma jazz-ului este sa vii cu contributia/interpretarea ta la o tema standard. Asta nu e furt, jazz-ul prin definitie e creativitate si spontaneitate pe o tema data. Si se stie a cui e tema. Blues-ul e tot in linia asta. Ca anecdota iti voi da un exemplu romanesc: Sfinx au pe Albumul Albastru o bucata de-i zice "Intr-un cer violet". Buna bucata, foarte faina. A fost o discutie mare si multa daca e sau nu o copie, un calc, o furaciune sau altceva dupa "Golden Brown-The Stranglers". Eu am sustinut ca nu. Altii au sustinut contrariul. Cu argumente care mai de care mai muzicologico-savante sau mai din Pampers/guts/rarunchi, cum doresti sa le spui. Sustin si azi ca sint multe asemanari dar ca e o piesa originala nu furata.

Bravo tie! Pava are dreptate, n-ar trebui sa ai mult de asteptat. Iti doresc succes in a-ti gasi colegii potriviti.

Mike, nu faci bine ce faci aici, iarta-ma. Nu stiu cine esti, nu e treaba mea, iti vorbesc prin prisma uneia dintre specializarile mele. De-aia cu scoli si mastere prin Anglia. Nu faci bine. Poate ca piata ta nu e aici, eu nu-ti voi fi client, tipul de chitare prezentat nu face obiectul interesului meu desi bugetul meu pentru ce cumpar poate sa depaseasca lejer plaja ta de preturi. Doar ca tu trebuie sa-ti cauti o piata, si aici si afara si sa te comporti prieteneste cu oricare potential client. Oricare, Mike! Tu esti pe o nisa, acolo trebuie sa-ti atragi clientii si acolo sa-ti faci un nume/renume. Pina sa ajungi la un "statut mitic" ca Suhr sau asa e de munca mult si nu exista vreo garantie ca vei ajunge vreodata. Pe forumul asta ai si dezavantajul de a fi roman (!), pari a uita asta. Se invata la studiul mentalitatilor. Eu admir intreprinzatorii, oamenii cu idei, bune sau rele, asta-i alta discutie si doar piata ii valideaza sau nu. Ca e plina lumea de produse proaste care se vind in draci si cu siguranta exista multi producatori care nu-si vind marfa excelenta pentru ca nu au canale de distributie. Adica nu stim ca exista produsul respectiv necum sa si punem mina pe el. Nu spun ca produsul tau e bun sau rau, nu despre asta e vorba. E insa important sa convingi o piata ca merita sa cumpere ce faci tu. Atit si nimic mai mult. Iti sugerez sa te uiti atent la comportamentul altor producatori pe pe Rgc. Vei intelege, poate, ca pe nisa ta ori dezvolti o legatura personala cu clientul (il intelegi si-i vii in intimpinare, practic lucrezi cu el pe nevoile lui) ori nu existi. Orice clinch public cu vreo persoana mai mult sau mai putin avizata de-aici sau de oriunde altundeva iti va indeparta multi clienti potentiali, indiferent ce vei fabrica. Nu uita vreun moment vorba: "clientul imi plateste mie facturile". Si mai e una: "clientii sint ca mustele. Vin una cite una si pleaca roi". Bafta, iti doresc sa iti vinzi produsele si-mi propun sa urmaresc ce faci cu o discreta curiozitate profesionala, nu chitaristica

Yep, cam asa zic si eu. Daca te-atingi de o asemenea bucata o faci exact, dar exact ca pe disc. Nenegociabil! La bucata asta am o singura problema: aud ceva pe disc dar Brian May spune altceva. Ambele variante suna "plauzibil" dar e diferenta intre ce face/se aude la el aici la minutul 2:47 si ce arata mai apoi, minutul 0:26

Oho, multumesc mult! Trabuc, torn un Martell si ma pun pe ascultat.

Te urasc! Doream atit de mult sa-l mai ascult live, dar n-am putut sa fiu acolo. Evident ura mea e cordliala

up

Simplu si bun. O faci ca acolo si vorbim mai apoi. http://www.youtube.com/watch?v=OcQPXBI6J9A

Cu auzitul pe scena: nu ne auzeam basarul la soundcheck. Deloc, parca nu era acolo. Si nu era la noi harmalaie pe scena sau asa, pur si simplu n-a gasit ton si volum, ma rog, treaba lui, nu-l auzeam si chiar trebuia sa-l auzim. Ce naiba sa fac, i-am cerut sunetistului sa ne dea basul pe monitoare. S-a crucit omul, zice "n-am mai avut vreodata o asemenea cerere" Ni l-a dat si am sunat foarte bine pe scena. In sala mi s-a spus ca iar a fost ok, omu' si-a facut treaba bine nu ne-a "sabotat".

Da, cam asa a fost, microfon si in mixer. Se mai face inca si probabil ca se va mai face. S-au mai schimbat unele. De destula vreme insa sint destui care nu mai fac asta, tehnologia a evoluat si azi poti sa cinti linistit pe scena si fara amplificator si sa suni cum trebuie. Inclin totusi sa cred ca de caratul de 25-30 de kile + boxa nu vom scapa. A, si nici de lipitul de cabluri Daca ai un amplif puternic care trebuie "pompat" ca sa sune cum vrei vei avea probleme intr-un club mic. Spargi urechile tuturor, ii acoperi pe ceilalti, nu auzi ce cinta si sunetul trupei e greu de facut. Pe o scena mare da, oricum trebuie luat in mixer si in definitiv doar tu iti auzi amplificatorul, publicul aude altceva.

Da, Arpi, subscriu, ca (mai) intotdeauna ai dreptate. Experienta si valoarea ta muzicala se vad si aud de oricine are minte s-o faca. Doar o mica precizare sa-mi fie permisa: cred ca tine si de "vremuri" si virste. La vremea cuvenita eu am compus, am si tras 2 albume de studio cu eforturile financiare pe care cu siguranta le cunosti. Posibil sa ma fi auzit la Polivalenta din Timisoara la Student Fest '92 in seara a 3 a, cu Roata, Pe Cont Propriu (excelenta trupa!) si inca altii in fata a 2000 (?) de oameni veniti sa asculte. Se facea muzica pe-atunci. (A, si sa-i multumesc inca o data lui Bujor Hariga ca mi-a dat Gibsonul (da, ala visiniu!) acasa 1 saptamina sa ma obisnuiesc cu el!!!) Dar in concerte (vorbesc aici de sali de teatru de 3-400 de locuri, stii bine despre ce vorbesc) am cintat si un cover (s-a muncit vreo 3 luni zi de zi la el), anume splendida lucrare The Snow Goose -Camel. Am facut cam 30% din ea. Fidel nu fusereala ca-i pacat. Si sint si in ziua de azi foarte multumit ca am facut-o. As mai face-o miine daca as avea cu cine. (Invitatia e deschisa oricui. Pun eu la dispozitie instrumentele!). Dar mai exista public pentru asa ceva? Nu, Arpi, nu mai exista decit putini. Marea trupa Transatlantic cinta in Europa pentru sali (arhipline e-adevarat) de 6-700 de locuri. Am vorbit cu ei, am vorbit cu managerul turneului, Colin Leijenaar (da, fostul tobar al lui Neal Morse), asta e piata, asta e lumea. M-a intrebat daca ar fi public la Bucuresti pentru ei si i-am spus ca nu. Mi-ar placea sa fie dar cred ca nu e. De ce spun "virste si vremuri"? Sint sigur ca numerul de chitaristi buni e mult mai mare astazi decit acum 20 de ani. E mult mai simplu sa inveti azi, sa-ti iei instrumente etc, trebuie doar sa fii capabil sa depui un efort (nu foarte mare) un numar de ani, nu foarte multi. Cred, insa, ca vremurile sint altele, ceva s-a schimbat: muzica azi e prea putin o arta, e doar o industrie comerciala. Cu mijloace care se invata la scoala si cu bugete corespunzatoare se fabrica cu usurinta vedete. Cu un mouse si o minima dotare digitala se poate face muzica (buna uneori!) fara sa treci prin studio. Inteleg de ce se intimpla asta insa nu e treaba mea. Deloc. Ma intereseaza muzica si atit. De la Grigore Lese la John McLaughlin si de la Musorgski la Trilok Gurtu. Sint sigur ca se face muzica buna si azi, sint un cautator de asa ceva, dar inclin sa cred ca in mareea asta de muzici proaste (nu toate comerciale. Si zona muzicii culte e plina de timpenii!) exista si lucruri de valoare si care vor ramine peste ani, asa cum au ramas dupa atita vreme destule dintre trupele anilor 60-70. Asa am descoperit acum niste ani Spock's Beard si toata constelatia de artisti si trupe din zona aceea, Flower Kings etc. Am descoperit o trupa de prog din Rusia, traznet, un soi de Spock's Beard la inceputuri, o alta in Australia, Unitopia. Cu certitudine mai sint doar ca exista efectul asta de orbire provocat de avalansa de timpenie muzicala si care ne impiedica sa vedem. Se poate sa fie si o criza de personalitati creatoare, nu stiu, dar poate ca ideea ar merita urmarita.

Cred ca discutia se duce mai degraba catre condamnarea imposturii. Daca-l ascult live pe unul care mi-l face pe Knopfler exact il felicit. Imi place. Asta scria pe afis, pentru asta m-am dus. Cred ca exista dar n-am intilnit inca decit copii proaste. In opinia mea daca faci un cover ai doua optiuni si numai astea doua: ori faci exact ca acolo, dar absolut exact (iar tonul cit se poate de apropiat de original) ori reinterpretezi tot dar pastrezi (si aduci aminte de) tema. E plina lumea muzicii de exemple, as inclina sa cred ca unul bun e Layla - varianta acustica e o reinterpretare/cover - cred ca veti fi de acord - originala si cu totul exceptionala (ma rog, e facuta de autor) - si cred ca n-ar fi fost respinsa nici macar fanii die hard daca ar fi fost facuta de altcineva. Tot el are "I Shot The Sheriff" care e un cover foarte bun dupa Bob Marley. Chiar nu vad o problema la acel nivel. E bun si basta. Din nefericire mai toate trupele de cover pe care le-am ascultat cinta cu o foarte deranjanta aproximatie, cu evidente carente tehnice si (iar asta cred ca-i mai rau) o completa neintelegere a interpretarii respectivei bucati. Unii pur si simplu "nu sint din filmul ala". Nu te poti atinge de David Gilmour, sa zic, fara sa pricepi cite ceva (si nu putin) din ce-i acolo. Nu e dificil tehnic dar e dificil pe planuri mai "eterate". Si, cred, mai greu de atins. Eu cint cu backtrack-uri acasa si pretentia mea de la mine asta e: sa fac exact ca originalul. Asta e scopul meu la treaba asta. Atit. Foarte probabil ca oricare dintre noi a invatat sa cinte (si) imitind unul sau mai multi alti chitaristi. Nu mi se pare deloc obligatoriu ca in oricare chitarist sa existe si un compozitor. Ca alegi/poti sa compui si sa-ti si iasa vine mai apoi. Asta daca vine.

Vince, cel putin pentru nivelul tehnologic actual nici o toba electronica nu va suna ca setul asta. Da, e mai usor cu alea dar cu cele acustice e altfel. Oricum daca e sa-l dai il vei da la valoarea lui doar unui cunoscator si in locul tau as cauta forumuri specializate, colectionari, etc. Cred ca ar fi interesanta si o istorie a lor daca o cunosti si se poate spune...