cyfer

E posibil ca ție sã-ți placã delay+semnal dry pe loop paralel pentru cã foloseºti bucla la solouri, unde chiar îți prinde bine un boost atunci când se adaugã ºi dry-ul peste semnalul de bazã. Dacã nu apare nicio antifazã, atunci nu sunã rãu. Totuºi, sunt douã semnale un pic diferite ºi suprapuse care se duc în finali. E puțin ciudat Bineînțeles! Nu e deloc fiabil. Nici nu meritã sã-l cari dupã tine. La Doctor X ar merge totuºi, cã el cântã acasã Oricum, deja m-am îndepãrtat de subiect. Sorry de offtopic...

Sã ºii cã dacã ai banii respectivi, e mai uºor de gãsit decât un Chandler

Echoplex

Vezi cã Reptile, nu are opțiunea (din câte am vãzut) sã pãstrezi doar semnalul wet ºi sã tai dry-ul. Asta înseamnã cã bucla va trebui sã fie serialã, lucru cu care Overdrive nu va fi de acord sau va strâmba din nas Dacã tot îți faci buclã la Overdrive, eu îți recomand sã-ți faci una paralelã, cum am ºi eu, ºi sã pui un delay pe ea doar cu semnal wet. În felul ãsta ai mai multe opțiuni la delay, pentru cã vei pãstra semnalul de bazã nealterat, pedala urmând doar sã adauge ceva pe lângã acesta. În aceste condiții, recomand Chandler Digital Echo/Delay de care vorbea ºi Rareº mai sus. Dacã ai rãbdare sã vânezi pe ebay, te încadrezi ºi în bugetul tãu, cu tot cu transport.

Ce înseamnã "un Chitarist Bun"? Este o întrebare mult mai profundã decât pare. Bineînțeles cã rãspunsurile simpliste ºi subiective de genul: BB King, Jimmy Page, sau "chitaristul care-mi place mie" sunt cele mai la îndemânã. Întrebarea este de ce acei chitariºti au ajuns sã ne placã nouã ºi altor mii de oameni, chitariºti sau non-chitariºti. De ce sunt acceptați ca niºte "chitariºti buni". Nici înºiruirea unor anumite atribute nu cred cã ajutã foarte mult. Dacã are asta, aia ºi cealaltã înseamnã cã e bun. În felul ãsta se complicã lucrurile ºi totul devine ca un fel de test grilã. Eu voi dezvolta, încercând sã simplific lucrurile Discuția despre ce face un chitarist sã fie bun, se poate generaliza la o discuție despre ce face un instrumentist sã fie bun. Atunci când începem sã cântam la chitarã (sau orice alt instrument), mai ales dacã nu avem un profesor, facem douã greºeli foarte mari. În primul rând abordãm instrumentul într-un mod încordat, crispat. Aceasta ține de lipsa de tehnicã ºi are ca rezultat imposibilitatea de a ține constant un groove. Cântatul în aceste condiții este obositor ºi cere mult efort. În al doilea rând, nu avem niciun fel de TON. Sunetele pe care le scoatem sunã a joacã ºi nu seamãnã deloc cu ce auzim la instrumentiºtii consacrați. Aceste douã "amãnunte" ale cântatului la orice instrument sunt de fapt cruciale. Fãrã profesor trebuie sã fii genial sã le obții ºi chiar cu o educație adecvatã este posibil sã nu înțelegi exact despre ce e vorba. Dacã ajungem pe scenã în fața publicului ºi nu am rezolvat încã cele douã probleme de mai sus, o sã constatãm urmãtoarele. Obosim foarte repede, suntem inconstanți (uneori ne iese, alteori nu ) ºi dureazã foarte mult dupã un concert sã ne recuperãm. Totodatã, tonul nostru este pierdut undeva între celelalte instrumente sau dacã nu, este steril ºi plictisitor pentru audiențã. Ei bine, dacã avem urechi fine sã observãm aceste lucruri, începem sã facem ajustãri. Aceste ajustãri presupun de obicei o modificare radicalã în abordarea instrumentului, uneori aproape reînvãțarea lui. Implicã în acelaºi timp ºi cãutarea unui ton plin ºi percutant. În cazul chitãrii, tonul pleacã de la mâna dreaptã. Felul în care lovim corzile cu degetele sau cu pana afecteazã cel mai mult tonul. Exactitatea mâinii stângi e crucialã pentru un ton curat. Eu reuºesc sã recunosc un chitarist bun, indiferent de chitara pe care cântã. L-am ascultat pe Clapton pe SG, Les Paul sau Strat ºi tot a Clapton sunã. Felul în care atingi corzile are o mai mare importanțã asupra tonului decât sculele care urmeazã dupã chitara electricã. În concluzie, aceste douã probleme, obținerea unui ton bun ºi în acelaºi timp original ºi lejeritatea execuției, sunt cele mai greu de rezolvat pe orice instrument. Pentru rezolvarea lor, eu cred cã trebuie mai mult talent decât muncã. Dupã ce aceste hopuri au fost trecute, este vorba de 100% muncã: studierea teoriei, învãțarea pieselor, etc. Pentru mine, un chitarist bun este cel care posedã cele douã calitãți de mai sus.

Probabil voi primi un premiu pentru cel mai întârziat rãspuns În cazul în care nu reuºeºti sã obții ce doreºti din egalizatorul pedalei ME50 ºi nici din egalizatorul amplificatorului, atunci ar avea sens sã pui o pedalã EQ dupã efect. Pedala EQ se pune înainte de efecte pentru altã aplicație. Atunci când vrei ca efectele din ME50 (distors, modulație, delay) sã acționeze mai mult pe anumite frecvențe, setezi o pedalã EQ înaintea efectului pentru a boosta frecvențele respective. Apoi, refaci echilibrul cu un alt EQ dupã ME50. E un procedeu pe care eu nu-l agreez pentru cã provoacã un sunet artificial.

Salut! Mâine (24 iunie) este Open Mike. Dupã aceastã datã, pe parcursul verii, serile de jam vor avea un caracter neregulat, datele evenimentelor urmând sã fie anunțate în prealabil.

Bine, la început ai spus cã nu ați gãsit prea multe trupe, ceea ce presupune cã totuºi ați gãsit câteva. Eram ºi eu curios care sunt alea pentru cã eu chiar nu ºtiu niciuna. Acum înțeleg cã de fapt nu existã astfel de trupe ºi intenția topicului era tocmai de a ajunge la aceastã concluzie, cã sunt ºanse mici pentru trupe noi sã pãtrundã cu succes în mainstream. În mod ironic, dupã pãrerea ta, acolo sus în mainstream de fapt n-ar fi concurențã destulã. Concluziile se bat cap în cap

Sincer, eu nu prea înțeleg topicul. Dacã o trupã satisface criteriile propuse de tine ºi în acelaºi timp este activã (5,6 concerte pe lunã), atunci e clar cã este foarte vizibilã în media ºi o cunoaºtem deja. Apoi, nu ai dorit sã ne spui trupele pe care tu ºi prietenii tãi le-ați "trecut în revistã", nici la început, nici atunci când eu ți-am cerut asta. Practic nu ai nici un aport la propriul topic, în afarã de a judeca dacã o trupã satisface sau nu criteriile. Cât despre concurențã... hai sã fim serioºi ºi sã lãsãm romantismul ipocrit deoparte. Atât timp cât existã trupe apropiate ca stil ºi ca pretenții, va exista o concurențã. La noi este destulã. Este ºi în underground, cu atât mai mult în mainstream. Bineînțeles, ãsta nu e un joc de sumã nulã, aºa cã rivalitatea sau mai bine zis, competiția, nu poate fi decât beneficã.

Asta e altceva Deci tu vrei doar sã te informezi despre concurențã...

... ºi totuºi, tu ai ales criterii obiective pentru trupele care fac obiectul acestui topic

Incoerența în exprimare denotã incoerența în gândire. Eu în locul tãu aº începe sã studiez serios limba românã, iar apoi aº trece ºi la chestii mai complicate, cum ar fi un tratat de armonie. Link-ul lui Blox conține rãspunsul la întrebarea ta. Din pãcate, textul este în limba românã.

Dacã spui cã nu ai gãsit prea multe înseamnã cã ai gãsit câteva. De ce nu începi prin a le enumera? Eu chiar nu ºtiu nici una

Cel mai greu ºi important lucru la slide este intonația

Sigur cã totul se poate... Întrebarea era ce e mai greu

Warren Haynes ar fi cel mai cunoscut chitarist care cântã cu slide-ul în standard tuning. Aºa cã fã rost de niºte DVDuri Allman Brothers ºi Govt Mule ºi vezi cum îl foloseºte. Oricum sã ºtii cã acordajul standard te limiteazã destul de mult la slide.

Tower of Power.

Gândeºte-te cã atunci când am început eu, nu erau disponibile nici tabulaturi, nici internet, ce sã mai vorbim de GP. Am reuºit sã scot piesele respective dupã ureche, cu puțin ajutor din partea unui prieten mai experimentat ºi asta fiind chiar la început în ale chitãrii. Mai uºor decât "Dethroned Emperor" nu cred cã se poate în metal... eventual ceva early Sabbath (mã refer la riffuri). Am tot respectul pentru programe gen GP ºi tabulaturi, dar trebuie sã-ți funcționeze ºi urechea. Îți recomand programe care încetinesc piesa (audio) fãrã a schimba tonalitatea. Încearcã, dupã ce arunci un ochi pe tabulaturã, sã AUZI ce se întâmplã acolo ºi sã încerci sã reproduci. Cum spuneam, dacã Celtic Frost e prea complicat, e timpul sã te apuci serios de exerciții. Studiazã tehnici simple (alternate picking, hammer on, pull of). Stãpânind tehnica, te ascultã ºi degetele când vrei sã scoți piese. ... bine dar tu nu mã cunoºti decât bluesman

Nu numai cã am ascultat, dar am mai ºi cântat aºa ceva. Eram mare fan al curentului Death, în special trupe din Florida (Obituary, Death, Morbid Angel). Din pãcate nu existã înregistrãri de atunci sau nu ºtiu eu sã existe. Dar sã ne înțelegem, asta se întâmpla în mileniul trecut

cum aºa?

Eu sugerez: Celtic Frost - Dethroned Emperor Celtic Frost - Circle Of The Tyrants ... sau orice de pe albumul Morbid Tales. Þi le recomand pentru cã sunt uºoare, sunt metal ºi cu ele am început ºi eu când m-am apucat de chitarã. Dacã nu îți ies, te sfãtuiesc sã te apuci serios de exerciții.

Pe 29 aprilie NU se ține Jam Session. Ne vedem pe 6 mai. Sãrbãtori fericite!

Unele companii care produc chitãri la nivel industrial au o aºa numitã linie custom. În acest caz, "custom" poate însemna o chitarã cu specificații diferite de cele standard, produse la o scarã mai micã. Evident, aceste chitãri vor costa ceva mai mult decât celelalte pentru cã acestea au alt traseu în linia de producție. Nu trebuie sã fie foarte diferite de celelalte pentru a fi custom. Pot fi diferite doar dozele, cheile de acordaj, etc... Acest proces de "customizare" are niºte limite ºi pentru ei. Nu pot face ceva ce nu sunt specializați sã facã. Dacã nu au fost instruiți sã instaleze anumite device-uri pe chitarã, nu o vor face. Ai douã soluții. 1. Sã te îndrepți spre companii care fac chitãri custom în sensul în care îl înțelegi tu (ex.warmoth). 2. Sã cumperi chitãri "project". Acestea se vând cu componente lipsã (doze, hardware, chiar ºi fãrã finish). De acolo poți "construi" tu mai departe chitara.

Tobe sunt. Pentru bas ºi chitare existã amplificatoare, dar trebuie sã vii cu instrumentul tãu. Existã niºte reguli. Citeºte-le te rog.

Sãracu' Iommi nu mai are buricele degetelor...