Grekko

Ti-am scris intro-ul aici Cam low-tech, dar nu am alta optiune acum.

E fix varianta standard: http://porgyandbessmusic.weebly.com/uploads/1/3/9/9/13996952/2200672_orig.jpg

Citirea partiturilor e cea mai bună metodă de invățare a notelor. E bine să incepi sa citești din metodele de chitară (Carcassi, Carulli etc), pentru că studiile de la inceput sunt doar pentru primele trei poziții, apoi primele cinci etc. In felul ăsta ai mai puțin material de memorat din start. Imaginile cu poziția notelor pe tastieră sunt bune inițial, pentru referință. Dar citind partituri, și căutând în mod repetat aceleași note, le vei memora poziția într-un final.

Armonia e destul de basic, dar mă îndoiesc că poate cânta un începător așa. Mă rog, poate folosește cuiva:

Profit de topic, ca să pun niște imagini - Antonio de Torres (1860). Probabil una dintre primele chitare moderne. Nu prea-și arată vîrsta, ce-i drept.

Foarte fain, Sorin!

Secvențiere.

"Modurile" mai pot fi înțelese și ca o metodă prin care făcatorii de manuale/DVD-uri/bloguri chitaristice storc bani/trafic de la chitariștii care nu pricep nici măcar ce e Tonalitatea. Un solo nu se construiește plimbându-ți random degetele pe notele "corecte". Rezolvarea tensiunilor, ritmul, frazarea, și articulația sunt elemente mult mai importante decât diferența minoră (pun intended) dintre Eolian si Dorian (btw, b3 si b7 NU sunt intervalele specifice ale Dorianului, mai degrabă genul proxim, dif. specifica ar fi 6). Cred că cea mai bună treabă pe care o poți face acum e să incepi să copiezi diverse fragmente de solo-uri care-ți plac și să le compari cu contextul lor armonic. Ieși mult mai câstigat așa. My 2 cents.

Înțelege-le ca pe o metodă de organizare a fretboard-ului, în primul rând. Popularitatea de care se bucură "modurile" printre chitariști e și o consecință a construcției instrumentului: spre diferență de pian, pe chitară poți transpune mult mai ușor o idee muzicală în altă tonalitate, dar e mai greu sa inveți să cânți pe "tot" instrumentul. Ca să înveți gama majoră pe toată chitara, de obicei trebuie s-o fragmentezi in 5-7 poziții sau patternuri corespunzatoare câte unui "mod". In consecință, nu ai de ce să inveți alte forme sau digitații pentru fiecare mod în parte. Cu puțin exercițiu, ai să înveți că Re mixolidian imparte aceeasi colecție de note cu Sol major, de ex. Gama majoră conține un interval numit tritonic între treptele IV si VII sau, invers, între VII si IV (tritonul in rasturnare rămâne tot triton: Fa-Si sau Si-Fa in Do maj). Una din notele tritonului da intervalul caracteristic fiecarui mod: cvarta perfectă pentru Ionian, sexta mare pentru Dorian etc. Dacă peste un centru tonal - La minor, să zicem - ai să cânti Fa natural, ai tonul caracteristic Eolianului; daca ai să cânți Fa#, ai tonul caracteristic Dorianului. Acestea fiind spuse, modurile, ca instrument melodic, iși găsesc aplicarea în armonia modală. Ceea ce, in accepțiunea modernă a termenului, inseamna, more or less, sa canti peste un singur acord. NU ar trebui sa ințelegi modurile ca o limitare de genul "am sa cant numai notele: Re, Mi, Fa, Sol, La, Si, Do peste Re minor". In muzica reala treaba asta nu prea se intâmplă. In realitate poți să cânți orice notă peste Re minor (e drept, contează și unde si când: 11# si 7♮ sunt cele mai comune optiuni). Chestii pe care poți să le faci cu modurile (diverse voicinguri, idei de riffuri s.a.m.d.): 1) acordeaza 6 in Re; 2) pe corzile 1 2 3 (sau 2 3 4) cănta trisonurile din Re Dorian (Do major): CEG, DFA, EGB etc, in timp ce lovești si coarda 6 (re). 3) Acordaza 6 standard si repetă acelasi lucru pentru modul Mi frigian etc.

Numărul de combinații unice ale celor 12 note e, după calculul lui N. Slonimsky, de ordinul sutelor de milioane, deci n-ar trebui să ne îngrijorăm prea curând că ramânem fără melodii. Limitările țin, mai degrabă, de urechi (obișnuite să asculte cam același lucru) și de mâini (care s-au obișnuit să se miște cam în același fel - mai ales pe chitară!). Progresiile de acorduri, chiar și cele "celebre", țin de domeniul public și le poți folosi după bunul plac. Excepție fac progresiile care implică și o linie melodică (de genul unui riff, de exemplu). Dacă, așa cum înțeleg, ai compus respectivele măsuri fara sa știi că ți-au luat-o DT înainte, nu prea are rost sa-ți faci procese de conștiință. Poți schimba două-trei note, păstrând aceeași idee și e ok.

Din nou, nu chiar written. Also, check out his technique

Rolul principal al minorului armonic, după cum îi spune și numele, e mai degraba armonic decât melodic. Într-o tonalitate minoră, ridică terța acordului V cu un semiton (ex. in tonalitatea La minor, acordul V (Mi minor) se transforma in Mi7 prin inlocuirea lui Sol cu Sol#). În orice caz colecția de note pe care ți-o dă minorul armonic (1 2 b3 4 5 b6 ♮7) poate fi folosită și melodic, mai ales peste acordurile din exemplul de mai sus (La min. arm. peste La min și Mi7). Progresia ta e majoră (I-V-IV). Dacă vrei să folosești minorul armonic, ai putea încerca sa cânti Mi min. armonic peste Re.

2x121x sau x3424x

Aha, eu auzisem (MI), SI, SOL, LA, RE (care e, luat așa, min 11), dar mă derutase faptul că venea după EMaj9. Am gândit așa (din SI): 1, #5, b7, #9. Mulțumesc!

Îmi place foarte mult voicingul de la 00:13, îmi amintește de McLaughlin și de facultate E un B alterat în cazul de față?

Fain! Moffa?

Ciocănel, cu ce faci BT-urile? Armonia sună ok, dar în loc de F7#5, aș pune Bb13 (din bas - 1 5 7 3 6).

Mișto. Cum ajung acasă, ma uit prin ele. Btw, în mm 10-11 din chartul ăla e un ii-V-i foarte competent: G7 (E-9), C#dim (A7b9), D-7. Eu ma gândeam doar la voicinguri când am scris acordurile.

Nu folosesc GP-ul. Dar nu văd de ce-ai avea nevoie de GP, doar ştii cum sună piesa.

Here you go, dacă tot m-am apucat să învăţ Finale.

Salut. Știi să citești notația muzicală standard?

Nu e chiar written soloul asta, but it's burnin'.