guitarhead

... ai uitat de Canibal Corpse, lol (eventual nijte GWAR modificat pe sirba) .. important este ca, atunci cind intra tortul si va serviti reciproc, sa bagi Rammstein! (Ich Tu Dir Weh) lol, NOW SERIOUSLY, U cannot go wrong with ABBA!

Ba exact ASTA s-a intimplat. Ai o doza piezo (o lamela) pe care ACUM nu mai aplici aceeasi presiune. ( sau NU constanta, in ce te priveste)

ABSOLUT! In functie si de pret, evident!! Dar d.p.d.v. calitativ sculele sint (inca) f. bune. Sigur ca in ziua de azi gasesti diverse procesoare care fac orice, inclusiv ca lanseaza navete spatiale si iti prajesc ouale pt. breakfast, pe linga ca suna si bine .. as vrea si eu citeva. Acestea fiind zise, firmele de mai sus au produs de-a lungul unor ani niste chestii superbe - eu am folosit chiar doua din modelele de mai sus, si pastrez si in ziua de azi (printre alte "chestii 80's") trei A.R.T.-uri. Vezi sa verifici sa fie in stare buna de functionare / asta cam tre sa faci oricum cu echipament electronic folosit acolo 20-25 de ani .... si (f. probabil) sa te astepti ca bateriile interne (care protejeaza memoriile) sa fie duse. ... unless they've been serviced somewhere down the line.... Si apropos de "nu are nicio treaba cu chitara", cu exceptia GSP 21 PRO, care este specific de chitara, celelalte doua pot fi folosite cu succes pentru procesarea oricarui semnal (inclusiv de chitara - sic!) in aplicatii live/P.A. , sau in studio in rack-ul de "outboard" (daca te-ai saturat de plaghinuri, lol). P.S.: come to think of it, chiar si 21 PRO poate fi folosit la fo procesare, daca bypass sectia de gain. ( unless U like distors pe voce, haha).

In primul rind, vezi daca (mai) functioneaza... chiar daca nu e nimic defect/stricat/ars, aproape sigur ca niste condensatori electrolitici (nu numai, dar in special cei de filtraj) se vor fi uscat pina acum, si vei avea zgomot, brum, chestii. (Re)pune radioul --sau cel putin sectia audio, ca partea de receptie/radio frecventa nu te intereseaza-- in stare de functionare si dupa ai e simplu; daca te simti "in bani", te poti duce la orice nene care lucreaza cu echipament pe tuburi, eventual fostii depanatori de radio/televizoare de pe vremea lu' Ceasca, daca mai prinzi vreunul nepensionat (lol), si te intelegi cu el sa-ti modifice preampul in oareshce fel. Totusi, sfatul meu prietenesc si cit de cit avenit (intrucit am trecut si eu printr-o faza identica la vremea mea) este sa faci radioul (audio) functional, uita de "custom work", si la banii salvati (care in mod aproape sigur nu vor fi neglijabili) mai adaugi cat/cum/de unde poti si iti iei nene cea mai decenta pedala/(multi)efect pe care ti-o poti permite, adica cel putin un distors/overdrive/lansator de rachete, etc. Logica este ca radioul NU o sa-l iei la vreo cantare, dar pedala DA! (plus ca o poti folosi in orice context, cu alt set-up). Daca pedala/efectul e de calitate, amplifu' pe tub din radio o sa-si faca treaba, si o sa ai un sunet bestial. Tin minte si acum, dupa (prea) multi ani, ca am folosit un magnetofon rusesc pe post de amplif, si era ok pt. mine, iar cind am bagat chitara in vechiul radio pe tuburi, s-a rupt filmul! un sunet incomparabil mai plin/rotund/bogat armonic/gras si MUZICAL, o adevarata placere aurala. In orice caz, va trebui sa adaptezi (fizic) intrarea, intrucit aproape sigur este pe conector gen "banana plug". Tin minte ca eu foloseam un adaptor f. hotz care pe o parte avea intrare pt. mufa DIN si pe cealalta picioarele de "banana" - de fapt arata ca un shteker (cum naiba se scrie? lol) de la veioza sau orice appliance. Mult succes cu aceasta aventura! Daca iti iese ca lumea, nu o sa-ti para rau. Rock on! P.S.: daca iti iese pasentza si radioul are cit de cit putere, poti sa te gindesti si la o extensie pe o boxa cu un dif de 12" sau cel putin 10" (atentie extrema la impedanta de iesire!!)

La ne'a harris din ce am vazut in anumite poze, are o chestie care atarna la capatu curelii Stiu ca fenomenu persista si la bassi mai vechi, chiar si cei "d'a firma", nu stiu sigur ce rol are acel lucru dar poate ma lamuriti voi. La basoo lu' Harris (ca la orice tip Fender)nu era cazul de contragreutate... ce vezi tu acolo este transmitatorul de la sistemul wireless.

AlexandruTocilescu (regizor): "Scrisoare cãtre țara mea" n Nu-mi iubesc țara . Trebuie sã fie aºa, din moment ce nu-mi vine decît sã vorbesc urît despre ea. Sã-i spun vorbe grele în fiecare orã, în fiecare dimineațã, cînd întîrzii cît pot de mult întîlnirea cu oamenii, locurile, serviciile, televiziunea, pîinea, mirosurile, maºinile, culorile, limba ei. Am obosit de țara asta. Am obosit de țara în care cei care conduc mã cred prost ºi-mi spun "omul simplu, de pe stradã", omul cãruia se simt datori sã-i explice cum stau treburile, într-un limbaj gîngav, analfabet, ca acela folosit de adulții inculți, pentru a rãspunde gîngurelilor unui bebeluº. Am obosit de țara în care nimic nu este ceea ce pare: un site colorat cu multe promisiuni al unei grãdinițe private e doar un paravan în spatele cãruia se aflã o clãdire care-i adãposteºte pe preºcolari de ploaie cît timp pãrinții se aflã la serviciu (altfel, educatoarele îºi roagã colegele de breaslã mai norocoase, de la alte grãdinițe, sã fure plastilinã ºi creioane). Avocatul care-mi promite cã va cîºtiga procesul n-are niciodatã chitanțier pentru banii pe care-i dau ºi nici argumente în instanțã. Nici ºefa firmei de recrutare nu-mi dã chitanțã pe banii primiți, pe care i-am dat soțului ei, venit la întîlnire în trening, într-o stație de autobuz. Atunci s-a desfãºurat ºi ultima secvențã de colaborare, fiindcã plata taxei n-a fost urmatã de nici o invitație la un interviu. Editura la care s-a angajat prietena mea, editurã foarte renumitã, scoate cãrți de filozofie de pensionar trist, de jucãtor de table fãrã noroc, ºi literaturã eroticã, pe lîngã care graffiti-urile din WC-urile ºi gãrile publice sînt suave declarații de amor. Iar patronul te felicitã dacã ai reuºit sã-i promovezi cãrțile doar printre cei sau, mai bine zis, cele cu care încã nu s-a culcat. Cã aºa, ar fi putut s-o facã ºi el... Profesoara de francezã a nepotului meu miroase a vodcã, profesorul de religie nu-l lasã sã iasã în timpul orei sã facã pipi, iar cea de fizicã pleacã în Grecia din douã în douã sãptãmîni (plus în vacanțele ºcolare). Redacția la care m-am angajat are douã birouri pentru redactori - unul pentru fãcut sex - ºi un art director care ilustreazã un articol despre cartea Golful francezului cu douã fotografii: una cu o lagunã ºi cea de-a doua cu un francez. Anonim. Adicã nu ºtim dacã e francez, dar are bucle pudrate de secol XVIII ºi zîmbeºte tîmp spre obiectiv. Fotografie pe care a schimbat-o, la insistențele mele, multe, nãduºite, cu o imagine portocalie a unei corãbii în apus de soare. Pentru lagunã n-am mai avut suflu. ªi nici pentru corabie. Redactorul-ºef spune cã-i genial, cã face ºi art ºi e ºi director, cã numai el poate sã aplice, în Photoshop, ghiocei pe rochia vedetei ºi numai el poate sã ilustreze un reportaj despre copiii orfani cu un copil cu ursuleț în brațe, ºi clipul Nokia - cu mîini înlãnțuite. Din cauza lui, întreaga redacție ºi-a dat demisia. A rãmas doar redactorul-ºef. Isteric ºi nefericit. Din cauza celor care au pregãtit o conspirație împotriva lui. Am obosit de țara care-mi spune cã orice speranțã are rãdãcini firave ºi cã orice opțiune sincerã, onestã se dovedeºte a fi cretinã. Am obosit ca din patru în patru ani sã aleg prost, împreunã cu alte 22 de milioane de locuitori, de oricare parte a baricadei am fi. Am obosit sã sper cã cel care se numeºte ºef de guvern sau preºedinte de țarã sau mãcelar sau avocat sau cîntãreț chiar se pricepe la ceea ce diploma, votul, discursul spun cã se pricepe. Am obosit de țara care mã transformã în victimã sau complice. În victimã, fiindcã oricît de multe rele s-ar întîmpla în țara asta, oricît de multã corupție ne-ar tãia rãsuflarea cu duhoarea ei, statul, legile, funcționãrimea, judecãtorii, DNA-ul, Guvernul, Parlamentul par cu toate cã existã într-un univers diafan, paralel cu al nostru, din care aruncã, din cînd în cînd, o ocheadã cãtre noi, sã ne supravegheze. Sã ne certe cã n-avem rãbdare sã ajungã ºi la noi bunãstarea. Sã ne dojeneascã, cu glas de domnu' Trandafir acrit, pentru iresponsabilitatea cu care le cerem imposibilul, în condițiile unei moºteniri grele. Am obosit sã fiu victima statului care mã furã la facturi, la impozite sau în justiție, victima patronilor care mã pot exclude din organigramã din trei țipete ºi douã semnãturi, victima polițiºtilor care mã roagã sã nu reclam furtul din buzunare. Orice protest este inutil. Orice gest de solidaritate, orice inițiativã care m-ar putea transforma în cetãțean sau concetãțean, în membru al unei comunitãți rezidențiale sau al unei organizații se fîsîie în fața privirilor nepãsãtoare, a replicilor de tipul "c'eºti copil" sau "mã laºi?!" sau a celor care transformã inițiativa în afacere profitabilã pentru ei ºi dezastruoasã pentru beneficiari. Iar renunțarea mã face complice cu cei care acceptã ca lucrurile sã meargã prost, din neputințã, din interes, din indiferențã. Sînt complice, prin tãcere, cu toți impostorii, mincinoºii, neisprãviții, hoții, de care depind, într-un fel sau altul, în bãtãliile mele mãrunte, de zi cu zi. Am obosit de țara unui singur televizor, a unui singur program în care se amestecã, de-a valma, senzuale cu securiºti nejudecați, brãilence cu analiºti obosiți, discuții lãlîi despre salarii enorme, furt la facturã, polițiºti beți, judecãtori mituiți, miniºtri penali cu breaking news-uri împotriva cãrora tot românul moțãie: învîrteli, bãºcãlii, ogici, ciumace, anchete de doi ºi un sfert, morți de trei parale, incesturi de patru stele. Am obosit sã aud sau sã citesc comentarii lungi, strivite de urã sau înmuiate de slugãrnicie, ale jurnaliºtilor obosiți din presa româneascã. Am obosit de vorbe grele de prostie, nesimțire, ipocrizie, inepții, vorbe care nu mai intereseazã pe nimeni, vorbe caraghioase, care-i transformã pe toți ciutacii, dumitreºtii ºi morarii în bufoni disperați ai orelor tîrzii de televiziune. Am obosit sã vãd societatea civilã, care face curat în universitãți ºi alegeri, înghesuitã pe liste de alegeri europarlamentare ale unui partid majoritar. Am obosit sã aud cã singurul lucru pe care-l avem de opus alegerii fiicei preºedintelui în Parlamentul European este pluralul nefericit "succesuri". Am obosit sã vãd susținãtori sinceri ai preºedintelui, care vor salariu de jurnalist independent. Am obosit sã vãd jurnaliºti independenți care devin guvernatori interesați. Am obosit sã-l aud pe ministrul Culturii ținînd-o langa cu explicațiile despre pleaºcã ºi iubire de preºedinte. Am obosit sã vãd reportaje cu oameni care mãnîncã din gunoaie, copii violați, preoți care țin liturghii erotice, puºtile lui Michi ªpagã(azi la putere iar), termopanele lui Adrian Nãstase,casa din Mihaileanu si Udrea ,oameni care se împerecheazã cu oi, țãrani care taseazã pãmîntul cu obuze încã detonabile, pensionari care se strãduiesc sã prindã douã porții de sarmale de 1 Decembrie, țigãnci care-ºi aratã popoul polițiºtilor, ºoferi beți, criminali filmați în circade poliție, înmormîntãri în direct,sicrie fotografiate cu mobilul, ºtiri animate despre ficatul de 20 de kilograme al unui cîntãreț, oameni urcați pe cruci ca sã vadã mai bine groapa, cozile isterice de Sfînta Cuvioasa Paraschieva ºi de Izvorul Tãmãduirii, proteste pe marginea balconului sau a macaralei ºi comentariile profesioniºtilor care încep cu: "Ce efect poate sã aibã violul asupra unei fetițe de 12 ani?". Mã obosesc " profesioniºtii "televiziunilor, chiar ºi fãrã comentarii. Fiindcã sînt aceiaºi. ªi apar des. Foarte des. În țara asta nu mai existã un psiholog cumsecade, un profesor eminent, un cîntãreț talentat, un analist respectabil, un preot cu har, un poet înzestrat: toți devin vedete ºi, în clipa imediat urmãtoare, descoperã cã au vãzut idei. Despre orice altceva decît meseria pe care altfel ar fi putut s-o practice onest ºi din care sã aibã un venit regulat. Mã obosesc emisiunile care-mi promit cã vor dezbate soluțiile anti-crizã ºi în care invitați ºi moderatori ajung sã vorbeascã despre beregate, prostãnaci, caraghioºi, ºobolani rozalii, lupta dintre fata preºedintelui ºi intelectuali, despre insinuãrile cutãrui senator, despre sforãitul din Parlament al nu ºtiu cãrui deputat, despre nepoate de senatoare care sînt de fapt amante de miniºtri. Am obosit sã vãd fețe lungi de jurnaliºti care anunțã, cu acelaºi ton grav, de început de apocalipsã, ºi cã se mãresc facturile, ºi cã s-a dus dracului rapița în Alexandria , ºi cã Mutu are tendonul rupt. Sau cã nu-l mai are deloc. Am obosit sã aud de miticã-de-la-ligã, naºu-sandu, meme-stoica, galactici, jucãtori-titrați, distracție-pe- cinste. Am obosit sã ºtiu cã din atîtea cazuri de malpraxis în medicinã, un singur doctor a fost condamnat pentru viol. Mã oboseºte Mihaela Rãdulescu, ºi cei care o combat, ºi cei care o apãrã. Mã oboseºte oricine comenteazã un film, o carte, un spectacol, mai departe de rude, prieteni sau pãrinți, fãrã sã poatã arãta vreun act, o diplomã, care sã-i confere acest drept. Am obosit sã mã tot întreb cine este cel sau cea care apare pe prima paginã a tuturor ziarelor, fãrã sã reuºesc sã-mi amintesc vreo ispravã, bunã, rea, dar în orice caz extra-ordinarã, care sã merite mãcar efortul scanãrii fotografiei lor. Am obosit sã vãd cã patroni de firme de salubrizare îºi dau cu pãrerea despre expoziții de artã, cã pe Wikipedia Mircea Badea este actor român, cã Monica Tatoiu are rãspuns pentru orice - de la încãlzirea globalã, la cum nu trebuie sã renunți la speranța de a avea orgasm. Am obosit ca, la douãzeci de ani de la Revoluție, sã-i înjur tot pe Iliescu, Nãstase, Vãcãroiu, ªerban Mihãilescu, Viorel Hrebenciuc, Talpeº, Mitrea, Vadim Tudor, Voiculescu, Adrian Pãunescu etc.iar cei de azi la puterescapa. Am obosit, de fapt, sã nu am încredere în nimic ºi nimeni. Am obosit sã scriu acest protest. Nu va folosi la nimic. M-am gîndit, la un moment dat, sã le cer oamenilor obosiți ca ºi mine sã iasã în stradã. Dar am în fața ochilor imaginile filmate la diferite proteste: pancarte ºi lozinci analfabete, revendicãri haotice ºi isterice, fețe tîmpe în fundal care transmit salutãri familiei, sindicaliºti mîngîiați pe frunte de opoziție, trecãtori plictisiți ºi amintiri duioase despre concediile la mare din vremea fraților Petreuº ºi a Daciilor în rate. Am obosit de țara în care nu se întîmplã nimic. De țara care m-a fãcut sã privesc cu lehamite drepturi la care am tînjit ani mulți ºi grei în comunism. Mie, omului simplu de pe stradã, mi-e lehamite de dreptul meu de a vota. De dreptul de a fi informat. De dreptul de a protesta. De dreptul ºi obligația de a-mi apãra țara . De dreptul de a mã asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate ºi în alte forme de asociere. De dreptul de a avea acces la tratamente corecte în spitale. De dreptul de a fi egal cu ceilalți români în fața justiției. De aceea spun cã nu-mi iubesc țara . Mi-a mai rãmas, totuºi, un singur drept: acela de a circula liber în strãinãtate. De a emigra. Poate c-a venit timpul sã-l folosesc. ªtiu bine cã nici acolo nu umblã cîinii cu covrigi în coadã. Sper doar ca acolo, într-o limbã strãinã ºi pe strãzi curate, sã am timp sã mi se facã dor de țara mea. " Acest articol reprezintã într-o formã concisã ºi condensatã exact lucrurile pe care le gândim toți cei dezamãgiți, declarã invitatul Alexandru Tocilescu, care a mai adãugat cã media românescã e vinovatã pentru genocid cultural.

F. adevarat tot ce s-a zis aici! In plus mai intervine ceva, si anume criza ... stiu de la rude/prieteni in ce hal s-a ajuns. In alti ani ai fi vazut alte preturi !! Un alt "amanunt" -- dau ca exemplu primul link, de la Dean, ca doar la aia m-am uitat -- este ca chitara respectiva este B-STOCK. Motivul pentru acest fapt poate, si de cele mai multe ori chiar ESTE insignifiant d.p.d.v. estetic/functional; totusi, la standardele de acolo, chiar si pt. defecte minore, instrumentul va fi comercializat drept B-stock, sau "second", in concluzie va costa ceva mai putin, chiar fiind brand-new. Rock on

+1 !

R.I.P.

-- HAMER Chaparral / Californian -- JACKSON Soloist / Charvel Model 6 -- ESP Mirage -- KRAMER Nightswan -- B.C. RICH Mockingbird .(.... NU mai tinere de 20 de ani...) ... next time si restul ... cum care rest?.. zecile de marci/sutele de modele (ani specifici de fabricatie, dupa caz) de chitare care de asemeni imi plac! Lol, tap faiv da chitare, ya kiddin'? muahaha

S-ar putea sa ai un punct mort, adica ce se numeste "dead spot", e chestie de fizica, din rezonanta, adica structura/fibra lemnului, nu stiu, bag si eu o idee.... am cintat acu multi ani pe un Ibanez care era un model superb din toate punctele de vedere, dar avea acelasi fenomen (desi nu asa de grav cum il ai tu), pe tasta 12 a corzii Sol, imi venea sa-mi smulg parul.... si asta devenea f. evident tocmai cind bagam nu mai stiu ce distors (sustain la jumatate fata de restul grifului) ... din pacate nu prea ai ce face in asemena caz (cel putin nu stiu eu). In aceeasi ordine de idei, asta e exact motivul pentru care diversi fabricanti -- Ibanez, pe atunci, si mai nou Fender, si sigur si altii -- au inceput sa introduca in constructia grifului o tija, sau chiar doua! (NU ma refer la truss rod) de "ranforsare", ca sa zic asa, din punct de vedere acustic, tocmai pentru a elimina problema dead spot-urilor.. e adevarat ca am vazut asta in principal la basuri, desi sint sigur ca si unele modele de chitara "high end/custom" folosesc acest device. (initial tija era de grafit, dar se poarta si combinatii de alte esente de lemn + grafit, etc). Se pare ca problema dispare la gaturile "laminate" -- deci facute din mai multe felii. Sper ca te-am lamurit catusi de putin.

Pot sa ma uit la ea, suna-ma miine te rog, DUPAMASA! 0740924654

Ai PM.

Nu e deloc ilogic. Exista procesoare de rack "true stereo", cu 2 intrari si 2 iesiri, cu cai independente, care proceseaza semnalul separat .... poti sa programezi preseturi astfel ca sa ai efecte diferite pe cele doua cai, vezi unele modele de la Alesis, A.R.T. si Digitech. Totusi majoritatea au doar "time based" effects, nu si etaje de gain. La o adica poti trece semnalul prin ceva "distors", in mod independent, in care caz poti folosi evident cutiuta favorita a fiecarui chitarist. Un procesor chiar misto care imi vine in minte acum este modelul "Quad" de la Digitech, care are 4 (patru!) cai independente, deci poti seta patru cai mono, sau doua full stereo, totul din aceiasi dracovenie (de rack, bineinteles). Mai vezi si tu pe net, ca sigur gasesti ceva... astea de care iti spun eu au aparut deja de niste ani buni, pina acum or fi altele si mai dezghetate. Rock on!

... pai arde-i si tu o pozna cu susnumita chitara, ( in special hedstocu' ) si ne lamurim noi ...

Hmmm, ..... superb, produs profi, cu toate chichitele tehnologice actuale, sounds smoother than a baby's butt, ... tot respectul pt. efort si "licenta poetica".... din pacate NU am rezistat sa ascult piesa pina la capat... asta e, dezavantajul de a fi aproape la fel de "copt" ca si ei, si de a fi ascultat "originalele" la vremea respectiva (+, m-am obisnuit cu altceva de-a lungul anilor...). It's a free world asa ca oricine poate face un "cover" daca vrea, np! Dar, cind gindesc "Maiden", vreau ceva cu c*i, ... in cazul acestor baietei, m-au pus in alt mood .. ma duc sa bag niste Nickelback...

Foarte bine, omule! Keep it up!

Lemme know when you get here, bro.

Ai PM. (P.S. la el, ..: vei alimenta tot ce doresti la 110V, prin intermediul transformatoarelor 220/110, readily available!)

Yup, uite o propunere: prietena mea vrea sa-si vinda chitara, este facuta la Reghin, model "BULL" (don't ask, I have no clue), are vreo 7-8 ani vechime, suna SUPERB, nu stiu de ce, cred ca din greseala ... tocmai i-am facut "toaleta" (chitarei, nu prietenei), pina la/inclusiv curatat fretboard-ul, dat cu ulei de lamaie, etc., si pus un set de corzi proaspat American Flyer "Light", phosphor-bronze /made in U.S.A., facute de Dean Markley (sau Ernie Ball, nu mai stiu). Fata a dat la vremea respectiva ceva gen echivalentul a vreo 4 mil., si a zis ca ar da-o cu 300 ron; as lua-o eu, da' sint sarac (imi toaca ea banii, lol ). Asta e, incerc sa atasez o poza. Daca ai chef, 0740924654. Peace! P.S.: sry, asta e o poza mai veche, inainte de a da jos jegul de pe chitara.

... melodicul are 6 si 7 ambele coborite cu cite un semiton ...

Ai PM.

Niste chitari la superlativ, parerea mea,.... de gustibus....., si nu m-au platit sa le fac reclama, lol. Foarte rare aici pe la Romanica, in primul rind datorita pretului, cit si a publicizarii,..... mai stim cum stateau lucrurile la vremea aparitiei (anii '80, toamna). Daca reusesti sa treci peste faza ca nu ai headstock si iti "cade mina de pe grif", LOLZ, o sa vezi ca e un instrument fara cusur. Tinem cont si de faptul ca Ned Steinberger a cistigat cu acest design nu mai stiu ce award prestigios, ceva pentru Industrial Design, sau poate faimosul TEC Award (Technical Excellence and Creativity), nu mai stiu sigur, dar imagineaza-ti un fel de Grammy pentru fabricantii de scule -- aici NU e vorba doar ca chitara nu avea cap, sau ca era facuta din carbon/epoxy/phenolic, ea saraca era IMPECABILA d.p.d.v. Functional, ca instrument! Pina in ziua de azi are cel mai avansat sistem de tremolo, dar si cel mai scump --tin minte ca acu' niste ani m-am dus sa cumpar doar Trans-trem'ul, pentru un proiect (ca nu imi permiteam o chitara), doar ca sa constat ca costa $600 U.S.! In fine, design-ul a rezistat cu succes timpului, fiind si copiat de alte marci...printre altele, am avut o copie Hohner, superba, imi pare rau ca am dat-o (e bine ascunsa intr-un studio aici in Bucuresti ), si, la un moment dat, am avut un bass Steinberger, pe care n-o sa-l uit (s-a dus si ala, mi-era foame, viata grea, etc. ). In alta ordine de idei, pe linga faptul ca un Stein. nu are greturi cu umiditate, temperatura, chestii mecanice, nu se-ndoaie, nu se-ndreapta, nu se rupe, etc., a fost si prima chitara de serie, echipata "stock" cu (inca noile) doze active EMG -- la capitolul bass, am vazut EMG pe un Warmoth prima data (si ala era un instrument da belea, da' divaghez...). Pe de alta parte, e un motiv f. bun pentru care multe "nume mari", sau doar eclectice, mai mult sau mai putin cunoscute pe aici, folosesc de o viata chitari/bassuri Steinberger. Imi pare rau ca nu am o lista, dar doar asa din doi neuroni imi amintesc de artisti gen Reeves Gabrels (chitaristul lui David Bowie), Vito Bratta ("White Lion" -- apropos, chiar merita sa asculti, irelevant fata de marca chitarii), si Leland Sklar, care o arde pe Stein. de o viata, cu Phil Collins si alti tipi de acelasi calibru... Anyway, eu sint "blocat" pe chitarile de concept "superstrat" ale anilor '80, asa ca as vrea un ESP Mirage si/sau un Jackson Soloist, (sau orice Charvel model 1-6), si/sau un HAMER Chaparral (sau poate Californian) si/sau un Kramer "Nightswan", si or mai fi citeva... dar daca ar fi sa "tin" o singura chitara cu care sa imi cistig piinea, aia ar fi a good ole' Steinberger . ......si, draga Mos Craciun, as mai vrea si o chitara Turner, model Lindsey Buckingham, pe care as tine-o numai in vitrina (aw, fuck that! Cred ca as si dormi cu ea, lololz....). Acestea fiind zise, bineinteles ca as mai tine pe linga casa si ceva Gibson/Fender/Gretch/Rick, etc., da' numai daca sint la fel de batrine ca mine, haha. Just my two cents, man! ROCK OWN! P.S.: In ziua de azi se fac prin Desertul Gobi diverse chitare care bat moneda pe originalele care au facut faima initial,.. le gasesti pe MusicYo.com, sau alte alea,... acum ce sa zic, la noroc s-ar putea sa prinzi ceva half-decent, oricum sint destul de accesibile ca pret. Numa' bine! oops, hai ca mi-am adus aminte, la un moment dat a cintat si a lu' Van Halen pe un Steinberger (cred ca era doar de fite, totusi, desi daca era un instrument naspa, e clar ca nu iesea pe scena cu el.,..... acuma , come to think of it, ala cinta si pe o chitara facuta din lemn de gard si tot da lectii, asa ca I don't know )

How about asa ceva: http://www.trumpetgeek.com/instruments/bas...h-platinum.html ..stiu, e mai scump, si nu e "pack", so don't shoot me (incerc si eu sa vind un bass)... LOL....

Sint f. misto, considerind raportul calitate/pret, si suna excelent (pt. mine / parere subiectiva). M-am saturat sa dau un sac de bani pe doze "de nume" (din care deja am avut sau inca am suficiente) si pt. proiecte noi m-am dat la chestii gen GFS ... suna way decent pt bani mult mai putini. In prezent am trei set-uri (toate S/S/S) ... problema e ca le-am luat din state, pe o filiera f. intortocheata, dar chiar considerind taxele W.U., trimisul, etc.etc., si tot am iesit binisor sub $100/set (si asta cind dolarul era 20 si un pic de mii). Personal, daca poti face rost ti le-as recomanda cu caldura. (nu, pe ale mele nu le vind, sorry ). Nu stiam ca pot fi trimise direct, acum aud.