tudorzzz

north hill missisipi weird blues

ca tot veni vorba de chitare : primul an - un reghin ( clasica ) cu corzi de metal ( la inceput) si nailon in urmatorul an, inca un hora reghin -dreadnought ( nou) , un roytec sss ( imprumutat),apoi o electrica stagg hsh, un fender strat standard MIM, si acum un fender blacktop telecaster MIM, si peste cateva zile sper ca voi fi satisfacut - si voi cumpara o proaspata takamine g406s. M-ai facut curios si l-am ascultat si io pe cognek...da domnle'...daca intr-adevar canta de doar un an e pe drumul foarte bun intr-ale blues-ului ( na ca i-am facut si io reclama...sa dai o bere dobrogene ca-mi esti vecin se pare! )

Si eu tot pe o Hora Reghin am inceput, fusese a lui taicamiu' si avea doar doua corzi : si-ul si mi-ul, ruginite. Am cantat pe corzile alea doua aproape 3 luni. Pot spune cu mana pe inima ca in alea 3 luni, cantand pe doua corzi si incercand sa reproduc linii melodice simple, mi-am dez-anchilozat urechea si am inceput sa "aud" cat de cat muzica. Abia dupa 3 luni mi-am dat seama ca e treaba serioasa si mi-am cumparat un set nou de corzi. Apoi acordurile. In prima pozitie. A urmat un an plin de folk. Apoi inca unu cu muzica clasica predata de un profesor de la scoala de arte. Rosculescu si Carulli. Atunci n-am bagat in seama teoria. Azi imi pare rau ca am facut asta. Am revenit la ea la aproape 10 ani de pauza. Ajuta enorm! enorm !...revin la cronologie: dupa ce am ingropat metodele de chitara sub serii de jam-session-uri cu diferiti chitaristi post-puberi prin parc si la scoala, am inceput sa dau incordat in power chords. Incordat rau! Cu sprancenele incruntate impleteam nirvane metalice pe grif, parul imi crestea si cea mai tare trupa era Metallica. A durat putin...in clasa a 12-a am dat de bob dylan si urmatorii ani nu m-a mai interesat nimic inafara de anii 60-70 + bluesul. Am descoperit si pentatonicul. Minune! Deci asa se face !...apoi putina bossa nova, putin jazz cu Joe Pass ( nu stiam ca-mi pot cracana degetele in cele mai incomode pozitii din lume pe grif si sa sune atat de dulce ) si o tona de youtube. De un an mi-am scos cartile de teorie din sertar si incerc sa curat, sa slefuiesc, sa trec prin alte filtre ce faceam "inconstient" pana acum. Mi-au ramas doar doua fixuri din adolescenta : cel mai bun poet-cantaret e Bob Dylan, iar bluesul... bluesul e o minunatie !

Avand in vedere faptul ca eu am inceput in liceu cu folk romanesc, apoi am migrat inspre heavy-metal, clasic rock si in cele din urma blues ( neaprofundand- spre rusinea mea- niciunul din aceste stiluri...inafara de blues - asupra caruia m-am blocat de ceva ani , tot incercand sa-l descos )...sunt curios care a fost parcursul vostru muzical intr-ale chitarii. Am aproape 30 de ani si mi-am dat seama ca stiu din toate cate putin si de fapt nimic. Teorie muzicala am invatat de la un profesor de muzica in primii 2 ani de cantat la chitara. Restul de pe youtube , prieteni, pdf-uri, etc. Citesc cu greu o partitura si o scriu si mai greu. Dar intr-un timp inzecit fata de prieteni care sunt muzicieni cu conservator - si ma raportez aici numai la muzica " de masa"-, nimic complex adicatelea . Urechea mi-am educat-o in timp.Lautareste. Sunt un chitarist sub-mediocru, care atunci cand mai are sub trompa un shpritz se crede chiar mediocru ...voi?

cand freddie se trage de guler cu bluesu' P.S. secundele 0:8, 0:9, 0:10...

tot de la fat possum records, tot sub 30 de ani, tot blues

gexana be ! cat aur are yngwie pe el ...pai nu canta blues. N-ai fost atent la filmuletu' cu Howlin Wolf?...asta-i bogat, deci " nu are " bluesu' ...

bluesul merge si cu mult fuzz ...

despre blues si feeling...hmmm...uite cam cum vad eu treaba vis-a-vis- despre "nihilistii" care vor sa despice firul in patru: da ba...bluesu are feeling ! take or leave it aristotelule !

din seria documentarelor despre blues ale lui Scorsese : cel regizat de Wim Wenders m-a uns pe suflet si mi-a facut cunostinta cu J.B.Lenoir

cred ca asta e unul din cele mai mustoase topicuri citite de mine pe RGC. E fain ca se vorbeste despre blues de pe pozitii diferite, insa departe de mine de vedea in mixajul asta de idei bazele unei polemici. Din contra, mi-a placut si am aflat lucruri noi si sper sa mai aflu si-n continuare. De altfel, nici nu am avut/am pretentia ca as detine o reteta universal valabila in ceea ce priveste definitia bluesului. Ce am scris in posturile anterioare e rezultatul filtrului meu subiectiv in ceea ce priveste bluesul, faptul ca am afirmat vehement ca " nu sunt deloc de acord cu ideea conform careia mesajul bluesului sta in text " nu cred ca genereaza pretentia unei retete pe care vreau sa o impun ca fiind "unica". E parerea mea, pe care mi-o mentin in continuare, repet: fara sa am pretentia de a da retete unice in ceea ce priveste bluesul. Ca sa fac o comparatie intre literatura si muzica : cred ca eu vad problema din unghiul " teoriei formelor fara fond"( insa nu atat de vehement ca Maiorescu) iar d-voastra din unghiul "sincronismului" Lovinescian ... P.S. ce se mai intampla cu noptile blues de luni din Fire? s-au mutat in alta parte?

Posted Yesterday, 11:26 PM tudorzzz, on 28 October 2012 - 10:27 PM, said: ... aici sunt in dezacord total cu ce zice marcian petrescu - pe care il ascult si-mi place cum baga la muzicuta - mesajul bluesului nu mi se pare deloc a sta in text, .... Sa nu-mi spui ca aici canta Jimmy Page si Robert Plant ca nu te cred.Desi in nestiinta lui, Petway, nu s-a gandit ca 30 de ani mai tarziu influentele lui se vor transforma in muzele unor mari muzicieini . Sorry man, da chiar nu inteleg legatura... Eu vorbeam despre cat de anapoda imi suna mie bluesul cantat in romana si despre esenta lui care nu mi se pare a sta deloc in text. Un blues il recunosti dupa primele 2 note nu dupa primele 2 versuri, esenta lui mi se pare mai degraba ca erupe din modalitatea de interpretare vocala a solistului, maniera in care-l boceste sau canta fericit, etc. Iar, mutatis-mutandis, daca ar fi sa sa definesc bluesul ca esenta ce salasluieste in text, atunci chiar ca nimeni inafara de bocitorii afro-americani nu s-ar califica pentru un post de bluesman. Dar nu o fac. Concluzia mea : bluesul se construieste pe o forma fixa, repetitiva, hipnotica + bocet american ( ca maniera de interpretare vocala a solistului ). De exemplu : pot asculta la nesfarsit aceeasi lalaiala repetitiva ( dar atat de miraculoasa si cu efect medicamentos ) - cum zicea Cognek- in care sa-l aud pe interpret pur si simplu lungind niste silabe indescifrabile, in dauna unui alt interpret care si-a concentrat bluesul in text. Pana si pe Bob Dylan il ascultam la inceput fara sa-mi pese de versuri, si placea !..ma rog, Dylan e un caz special.... Uite pe cineva care explica misto' http://www.youtube.com/watch?v=OQ654Lg6m8k

cu toate ca ai si tu dreptate....bluesul in romaneste ( italieneste, frantuzeste, chineza sau norvegiana ) suna de-amp****a total, aici sunt in dezacord total cu ce zice marcian petrescu - pe care il ascult si-mi place cum baga la muzicuta - mesajul bluesului nu mi se pare deloc a sta in text, sau ma rog...intr-un text romanesc de exemplu, suna fals!!!!!! nelalocul lui, forma fara fond! ( parerea mea )

" La fel de gretoasa mi se pare afirmatia: Eu simt bluesul desi nu am stat nici o zi in sudul SUA, habar nu am de istoria Americii, bunicii mei nu sunt negrii si nu au lucrat niciodata pe plantatii de bumbac" sa incep sa enumar supe-bluesmani' care iti contrzic teoria?

epigon fain pe linia hendrix-srv si taticul lor ... Desi incerc sa cant blues de aproape 10 ani, n-am reusit niciodata sa cant o melodie de-a lui johnson cap coada exact ca pe inregistrare. Smecherii in pentatonic marca srv sau pustiu' de mai sus mai intra ( si hai sa fim seriosi...intra multora! ) Nu vreau sa creez polemici, dar mi se pare mult mai greu sa canti fingerstyle blues decat texas blues sa zicem...epigoni srv,buddy guy, albert king,etc sunt o gramada ( si doamne ajuta sa fie in continuare ! ), pe linia lui Johnson prea putini...stiu ca nu-i motiv de certificare sau facut topuri anapoda, insa asta e impresia mea

sunt vreo 6 sau 7 documentare despre blues , produse de scorsese si unul regizat de el...excelente

reformulez : exista prin magazinele de la noi, pana in 1500 roni, o chitara - parlor/000 sau OM - ( small size ) mai buna decat asta pentru fingerstyle blues?

bravo tie !

salut, a probat vreunul din voi chitara asta? http://www.mcmusic.ro/chitare/acustice/takamine-g406s-chitara-acustica.html

ceva de genu...

salutare, stie careva vreo trupa/artist roman care canta bluegrass ? De vreo luna incoace ascult ca nebunu Doc Watson, Tony Rice, Bill Monroe, Bela Fleck , Chris Thile...etc, iertata-mi fie ignoranta - da chiar nu stiam ce chitaristi senzationali exista in zona asta ! asadar...stiti pe cineva de la noi care sa cante asa ceva ?

Unora le place fuzzul... nici pe mine nu ma prea fascina pana sa-i aud pe baietii astia

rocku asta optzecist cantat de poponarii din satu lu Conan...

sar si io cu una, mai old school asa, fara briz-brizuri nu vreau sa intru in polemici cu nimeni, dar cateodata less is more