Winston

Steliche, baiat destept, nu de cartier, da' p-acolo, ai o tona de cuvinte si nimic de spus cu ele... Iti raspund numai pentru ca mi-ai jignit cutia preferata de tabla, Korg AX1500 )

Nota 10 pentru sarcasm

Eat your heart out Clapton.

This topic is getting silly...

Si daca mi-ai spus numele tau, inseamna ca stiu suficient despre tine incat sa iti dau sfaturi in privinta liceului pe care trebuie sa il urmezi ? Si daca ti-as spune si eu numele meu, ar insemna ca sfaturile mele sunt demne de urmat ? E, uite ca smulgi o opinie si de la mine: cred ca ar trebui sa iti intrebi profesorii ce cale sa urmezi (pe cei cu capul pe umeri, cel putin), parintii si prietenii reali, oameni care te cunosc si care au fost si pana in prezent implicati in formarea ta. Opiniile celoralalti nu conteaza, nici macar ca o simpla statistica. Cat despre trai din muzica, am o vaga impresie ca majoritatea utilizatorilor forumului nu a incercat sa traiasca din muzica (majoritate din care fac parte). Stim ca "se poate", la fel cum tu stii ca "se poate", pentru ca avem la indemana exemple de oameni care au facut asta.

...si ca sa continuu ideea, esecul scolii generale consta in incapacitatea de a orienta elevul catre un anumit profil de liceu; la fel, esecul liceului este evident prin aceea ca nu ridica un deget pentru a-l indruma catre o facultate anume, in functie de aptitudinile de care da dovada. Prin urmare, intrebari la care ar trebui sa ofere posibile raspunsuri sistemul de invatamant, ajung, in mod alarmant, sa fie puse pe forumuri, unde niste oameni care nu stiu mai nimic despre aptitudinile nedumeritului si insuficient despre intreaga oferta educationala din toate campurile, ar trebui sa umple golurile. Inca o aruncatura de zar... Inapoi la intrebare: Q: Se poate trai din muzica ? A: Se poate, shedow11, stiai asta inainte sa pui intrebarea. Dar nimeni nu iti garanteaza ca TU vei trai din muzica.

Scuze pentru neintelegere, atunci, sa clarific: Refularea e de partea celor care iti citesc comentariul dar nu il baga in seama. Ideea unui stat care "a scapat controlul", deci, implicit care ar trebui sa aiba oarece control asupra formarii aspiratiilor cetatenilor sai, prin urmare limitand "libertatea" atingandu-se de aparentul liber arbitru - spun aparent pentru ca, fara indoiala, in locul statului o va face alta institutie - e o idee numai buna de refulat, sub stindardul "noi nu suntem comunisti". Cand de fapt, ar trebui sa fie un fundament al sistemului de invatamant, fara de care ne-am trezi... si observam ca ne trezim, cu o inflatie de pretendenti la un numar foarte mic de titluri lucioase. E o idee pe care multi o inteleg la un anumit nivel, dar aproape la fel de multi se tem sa ii dea curs, din cauza unei conventii sociale. Luminita de la capat nici eu nu o vad, avand in vedere ca societatea noastra, pubera cum este, inca exploreaza placerile autoerotice ale legii lustratiei.

Ma mir cum de a trecut comentariul asta neobservat. Oare din cauza ca a fost refulat ?

Cognek, daca nu beneficiau de un management al imaginii adecvat, nu ai fi auzit de Hendrix, nici de Skrillex, nici de Mozart.

Am gasit corespondentul lui 4'33'' in literatura. Probabil ca stiti cartile intitulate generic "What men know about women", cele care nu contin corp de text... Exemplu: Hei, oare daca rasfoim cartea asta, inseamna ca am si ascultat-o ?

Pai, Karpi, e de bun simt observatia ta privind pauzele, si, apropo, felicitari ca ti-ai invis teama de a "te gonfla ca pretins muzician", dar ce se intampla cand privesti (asculti) prin filtrul asta lucrarea pe care am discutat-o in cateva comentarii mai sus, ?

A, se poate inchide threadul, Karpi trage concluzii deja. "mami dulce" ? ))) scuze, probabil vreo expresie uzuala in maghiara...

Nu chiar, omis. Daca ai fi citit restul discutiei ai fi inteles de ce m-am comportat de parca intrebarea nu imi era adresata. Pentru ca am raspuns inainte ca intrebarea sa fi fost formulata. M-as simti ca un vanzator de biblii daca as repeta raspunsul. Muzica "superioara", pentru ca rezultatul ocolirii cu succes a regulilor, ne spune experienta, nu poate fi decat "superior". Of, patricid!

Niciodata. Note individuale nu inseamna nimic "in and of themselves". Cat cantareste o frecventa atribuita ? Do, de unul singur nu inseamna altceva decat 256 Hz (cel uzual). Nu are un scop, nu are o semnificatie; ar putea, la fel de bine sa fie Sol. El incepe sa insemne ceva numai dupa ce il plasam intr-o structura, o retea de sunete, in care poate juca rolul de tonica, dominanta, subdominanta etc. Probabil ca aici te indreptai... Abia am apucat sa expim doua-trei pozitii metodologice din curentul stiintific trecut si ma acuzi ca cochetez cu "grand theories". Nici dinosaur nu sunt... In al doilea rand, am impresia ca estetica a picat undeva in plan secund Eu nu vad pe acest thread observatii in care muzica e tratata unilateral. Dimensiunea psihosociala are locul ei privilegiat in discutie.

Nu stiu domn'le ca tind sa ocolesc link-urile de wikipedia cand sunt date ca referinta, scuze. Enciclopediile contin informatie deja supra-procesata si adesea ajungem sa citim opinii pe ele, mai curand decat fapte. Nu spun ca sursele primare nu pot fi biased, dar totusi mai putin decat enciclopediile. Din citatul pe care l-ai dat mai sus, inteleg ca am intuit "intentia" autorului. Exagerez cand spun "intuit", de fapt nu e prima oara cand discut despre 4'33".

Lucrurile "in sine" nu sunt create. Discursul modernist impotriva sensului, scopului... nu prea cred. Atonalitatea din muzica modernista e in cu totul alt registru, cel al cautarii unui nou sens, subliniez, din nou: cautare pe care o intreprinde autorul. Eu ma refer la destructurare, iar clipul cu orchestra care tuseste intamplator intruchipeaza destructurarea. Functiile naturale ale corpului nu reprezinta arta "in sine", daca tusea nu e planificata si ordonata intr-o structura incarcata cu sens. Cred ca intelegi diferenta: e una sa reproduci natura prin mijloace specifice statutului de artist, si alta sa lasi natura sa "cante" pentru tine. Dar inainte sa ma acuzi ca pretind sa citesc gandurile autorului acelui act ratat al orchestrei, te intreb, dincolo de "arta de dragul artei", ce intentie, ce plan, ce structura crezi tu ca ar fi pus pe hartie autorul ?

Multe definitii ale muzicii... hai sa incerc sa esentializez si eu daca asta imi ceri. Nu urmaresc sa dau o definitie completa, ci doar o completare la unele definitii pe care le-am intalnit: muzica este sunet cu sens, emis de un agent constient. Prin sens inteleg tipar, care poate fi, sau nu, intuit de catre public, dar care trebuie, neaparat sa fie intentia autorului, in calitate de agent constient. Constient, pentru ca un act ratat, in sens freudian, este totodata un rateu de act artistic. Diferenta o face intentionalitatea. Poate ca dupa un secol de intensa marketizare ca domeniu liberal si iresponsabil, e greu de asimilat ce urmeaza sa spun, dar arta este, esentialmente, ordine. Banuiesc ca nici Zappa nu ar stramba din mustata la "definitia" asta, dar, pe de alta parte, multi postmodernisti fundamentalisti ar refuza-o instantaneu. Nu am vrut sa spun ca sunt specifice muzicii vibratiile de corzi. Vibratiile emise de un mop care loveste podeaua in mod repetat, dar ritmic, se califica in aceeasi masura drept muzica, probabil la capitolul percutie.

Eu raspundeam la intrebarea implicita "pe acea scena se produce, sau nu, muzica ?". Fara indoiala, pentru public exista stimuli auditivi (fosnet, tuse) si vizuali (o orchestra pe scena care nu canta), olfactivi (sala miroase a naftalina), tactili (tapiteria scaunelor), insa ma refeream la absenta stimulului auditiv "vibratii de corzi amplificate de cutii de rezonanta, amplificate de sala", conceptualizat ca stimul scontat. Tu ce intrebare aveai in minte ? Damn, neopostmodernism! You scarry!

Imi aduc aminte cand un profesor (psiholog) s-a intors de la acest concert profund impresionat si il comenta din toate perspectivele care ii erau accesibile, mai putin din cea muzicala. De ce, oare ? Desi sunt convins ca un critic din sfera teatrului poate gasi o mie de motive pentru care aceste 5 minute sunt incarcate cu arta, si nu l-as contrazice, sunt la fel de convins ca nu exista nicio cale prin care sa numim aceasta performanta "muzica". Daca il privim ca pe un exercitiu de reactie (in public) in absenta stimulului (de pe scena), este destul de interesant, dar tot nu e muzica. Absenta muzicii (de la sursa) este non-muzica. Cat despre tacere, nu cei de pe scena o produc, desi apare in caietele lor, ci e o urmare naturala a neimplicarii lor: nu produc muzica => peretii salii nu raspund. Acum, un adept al daoismului ar insista pe notiunea de "non-actiune manifesta"... treaba lui.

Te-ai gandit ca nu toata lumea isi bate nevasta ? Glumesc... te-ai gandit, totusi, ca nu e un imperativ al vietii sa fii "salvat prin muzica" ? Mie, de pilda, nu mi s-a intamplat. Pe de alta parte, asta nu e intrebarea ta initiala.

Din cate citesc in comentariile tuturor, inteleg ca acele citate postate de Riff Hudson propun teza "omul credincios in dumnezeul lui Avraam nu poate fi un artist". Desi imi pare la fel de sterp (scuze), am fost surprins, de unde banuiam, fara a-l citi, ca textul incearca sa furiseze vestite clisee precum "arta in numele divinitatii, inaltatoare, nobila", "inspiratie divina" s.a. idei cu "i" mare. Si, tu ce crezi ca e arta, like-a-sir-but-not-quite-there-yet Hudson ?

Lecturand (ctrl+F -> dumnez) comentariul tau, in diagonala, am identificat 7 (sapte) referiri la divinitate. Asadar, cu sapte mai multe referiri decat este indicat pentru ca post-ul tau sa fie citit integral... lasand la o parte dimensiunile lui si introducerea pe care i-ai facut-o, desigur.

"We hear only those questions for which we are in a position to find answers." - Friedrich Nietszche Desi nu am identificat citatul in repertoriul meu de panseuri Nietzsche-esti (apropo, i-au gresit numele pe site), am sa adaptez maxima la situatia de fata, indiferent de identitatea autorului: "tindem sa punem numai intrebari ale caror raspunsuri (corecte sau nu) le intuim deja". Astfel, este legitim si deloc nepoliticos sa raspundem la intrebarea "ce inseamna muzica?" cu intrebarea "pentru tine ce inseamna?" Cognek, pentru tine ce inseamna muzica ? Acum, cine este inclinat sa aduca in discutie transcendenta/transcenderea, ar trebui - cu conditia sa renunte la anumite notiuni puritan-kantiene - sa aiba in vedere ca totul transcende: de la arta muzelor, pana la cultura materiala, de la Coloana Infinitului, pana la un ambalaj de Twix. Muzica - Chopin, Lady Gaga, Marius Moga - la fel ca o fotografie cu Sexy Braileanca din ziarul Cancan, este perceputa senzorial; prima e receptata auditiv, a doua, vizual (i.e. a simti muzica, a simti fotografia). Mai departe, ambele transcend la nivel conceptual, in imagini sintetice, analizate si sortate in categorii ideatice. In ce fel ? Asta ne poate spune numai fiecare in parte, niciunul in numele tuturor. Citeam mai sus despre notiunea de arta ca potentialitate. Asta e, intr-adevar, un teren fertil, cultivat de numai cateva decenii.

(Eu) suntem 2 violonisti (experienta fara numar) care cauta ceva oameni pentru o formatie de manele in Bucuresti. Chiar nimeni nu ii interesat de genu asta (feminin... adica toata lumea-i ghei ?)? (Dar divaghez...) inteleg ca fiecare are gusturile lui la genul muzical (pe care nu dam doi bani), da' cred ca lumea ar trebui sa aiba curajul de a incerca (asa) ceva (din) nou. Sincer imi pare rau ca multi ignora sa abordeze ceva diferit (adica sunt ignoranti). (...) stagnam (...) evolutie (...) romanitatea neamului (...) predominant agrara (...) Wake up (...) Cei care vor sa ma (ne) injure, sa lase la sfarsitul postarii si codul IBAN. Eu virez bani in conturile dusmanilor. Ca sa-mi cunoasca valoarea.