Dragos - NL

fiecare comenteaza cum vrea si cat de la obiect poate

ultima trupa neaosa cu un simt al umorului ridicat mi se pare Fara Zahar. (culmea! si ei faceau amestec de stiluri cam cu acelasi scop - dar in 2001) ps: hai sa nu discutam despre noi insine. nu de alta dar tu ai o oarecum inclinatie catre tiganisme. fiecare cu sensibilitatile lui...

toate piesele sunt facute pe aceeasi metoda: imita clisee si aceste clisee, falsuri, dezacorduri gramaticale, penibilul textelor, sunt scuzabile prin faptul ca ele sunt caracteristice universului muzical respectiv. chiar si textele, titlulurile pieselor sunt facute sa reprezinte stilul muzical prin ceea ce are el mai extravagant sau prin ce e mai recunoscut de masa; manele - "dusmani"; rock - "moartea" (faza cu rocku si satanismu); balada gen holograf - "te iubesc" etc. ceea ce dovedeste un spirit de observatie, e adevarat, dar el nu merge mai departe decat mentalitatea cotidiana, mediocra. toate sunt voit menite sa sublinieze in acelasi timp micimea temelor predilecte ale stilurilor. daca e sa o iau separat, ca si cum stilurile respective nu ar fi existat pana azi, nu pot sa zic decat ca muzica asta se exprima printr-o mare lipsa de convingere. desi are un avant critic, ironic, satiric. chestia se termina prin verdictul: "a murit muzica". ceea ce e stupid prin concluzie - ceea ce iar e scuzabil prin faptul ca multi nu inteleg ca muzica nu poate muri. in fine, mi se pare ca baieti profita - cum multi o fac - de faptul universal contemporan ca se fac muzici proaste fara greturi, prejudecati. nu au altceva de zis in afara de acest lucru. neintersant.

cam asta ar fi ideea despre arta: ii dai lu unu locu 1 si p-ailalti ii razi (ca nu se poate 1 la mai multi) sublima critica muzicala felicitari

nu interesul publicului este ceea ce puneam in discutie - aia e efectul, ci o chestiune de principiu: faci o piesa noua sau iei una gata facuta?

probabil fiindca ele exista si sunt sesizabile cu ochiul liber... nu intereseaza prea mult istoria. istoria e continuta in prezent. viitorul este ceea ce poate aduce noutatea si schimbarea vechilor cutume. muzica romaneasca (si mai refer mai ales la stilurile astea care sunt la origine rebele, spirituale, free, in speta rock-ul) este in mare parte lipsita de viziune pentru ca se ancoreaza cu incapatanare in trecut. si nu se poate dezlipi de acolo pentru ca are de recuperat banii bagati in scule si timp de repetitii a unor vechituri. ("Trebuie sa platesti sala de repetitii, chiria, lumina, "priza" , incalzire .Mai este si transport, trebuie sa mananci .daca ai disi familie e si mai nasoala treaba.Etc....") astea sunt exact motivele pentru care muzica romaneasca are in general un aspect prafuit in timp ce lucrurile s-au reeditat de nu stiu cate ori deja in occident. coverul, ca tendinta exclusivista in repertoriu, este virusul muzicii romanesti rock.

dupa mine, dupa 2000 sa mai faci muzica in formula de rock clasic (voce, chit, bas, tobe) si sa nu propui nimic nou e declasat. faptul ca suna intamplator altfel decat originalul (din cauza sculelor sau a limitarii interpretative) nu mi se pare ca pot considera, cu toata indulgenta, amprenta personala. domeniul entertainment de coveruri aduce de regula in fata publicului o avalansa de imitatii amestecate care depreciaza originalele tocmai din cauza interpretarii sau sculelor slabe. nu e vorba ca "iti place sau nu trebuie sa canti ce se cere pe piata". tocmai asta e usuratatea alegerii de care vorbeam. piata nu poate cere ceea ce nu a fost creat inca. pana la urma discutia se indreapta catre un punct unic si clar: banii pe care ii are de acoperit artistul. aici e, dupa mine, punctul in care se prabuseste calitatea muzicii. faptul ca artistul nu e de fapt artist ci un... recuperator. asta e mentalitatea care mi se pare falimentara la nivelul calitatii si care arata cat de slaba e forta psihologica, capacitatea creatoare a artistului roman. si mi se pare ca asa a fost de cand e rock-ul. (cu prea putine exceptii)

da, la ei exista d-astia, QJ, JB. dar eu nu vorbeam de ce e la ei decat prin aceea ca nu exista deloc (da' deloc) la noi. strategia de cover de la noi nu se bazeaza pe elemente de interpretare TOTUSI personale, inovatoare si tot tacamu (Jeff Beck), ci pe simplul marketing la modu "piesa asta e destul de usoara si s-ar vinde bine ca e de succes - hai sa o repetam". si in atmosfera asta de mercantilism abject se pacaleste publicul un concert intreg. dar publicul nu stie ca, daca ii place, placerea e un fel de laba, pentru ca nu a fost facuta din ratiuni muzicale nobile (personale, novatoare etc), ci din ratiuni de cantat meschin, eventual corect. iar daca baietii mai baga si o piesa proprietate personala iti dau senzatia ca le-ai vazut izmenele si pasaroiu. adica denota un prost gust pe care habar n-au ca-l pun in evidenta in toata splendoarea. sunt linistit: eu am inteles ce vrei tu sa zici. dar oare tu intelegi ce vreau eu? cine stie, poate ca avem interese comune in aceasta conversatie. ps: in legatura cu pustiu de 18 ani (in opinia mea nu prea mai poate fi numit pusti la 18 ani, dar... in fine), am mai zis, dar poate ti-a scpat, ca nu vorbesc despre coverul folosit in scop didactic.

zicea cineva mai inainte "prefer un cover cantat corect decat un "chin" de melodie care se vrea a fi originala". in opinia mea cover = furaciune daca nu ai nici o piesa personala dar ai pretentii sa te urci pe scena.

cand spui "chin de melodie care se vrea a fi originala" se vede ca nu ai inteles piesa (daca chiar e originala). nu e vorba doar de chitaristi, ci de aceasta mentalitate intalnita de-a valma la mai multi oameni (rock-eri sau afiliatii) care prefera un castig rapid si usor. o prostitutie jenanta dpdv calitativ. si care, pe deasupra, dau o nota proasta muzicii romanesti in ansamblu. evident ca toti putem alege ce cantam, dar cu alte cuvinte, din ratiuni de cantat corect, de aici reiese ca tu preferi furaciunea.

daca ne apucam sa discutam de oameni, sigur o sa se sifoneze personalitatea. asa ca hai sa discutam de principii.

Avem! nevoie de adevarul absolut. Aceste discutii in contradictoriu au in spatele lor necesitati si interese mult mai obiective decat arata discutiile si cuvintele pe forum. Daca nu ar fi asa, nu ar scrie nimeni. (Logic.) Sa recapitulam. Eu ma pronunt printr-o chestiune de principiu. Ce este mai valoros pentru muzica romaneasca: imitatii (nu vorbec de cele facute de placere sau pentru a invata) sau originale (cu riscul de a lasa sa se intrevada impotenta creativa). Si mai spuneam ca imitatia este drumul usor, drumul prostitutiei muzicale, atarnatorii, pe cand originalele sunt drumul anevoios, masculin, riscant dar cu adevarat glorios in sine.

Razvan Alexandru, de ce nu iti pui domne numele trupei acolosa la eticheta sau la semnatura. Deodata oamenii ar avea idee cu cine stau de vorba. Si asta e valabil pentru toti cei care emit pareri despre muzica altuia dar "nu dau nimic la schimb", se pastreaza la caldurica, ca asa e romaneste. Fiti, nene, cinstiti! Sunt de acord in rest cu cele spuse. E vorba de proportii. Sunt prea multi care imita lamentabil. Si nu ma intereseaza ca o fac pentru a invata sau pentru a agata gagici - asta o fac/au facut-o toti fara exceptie. Ma refer la cei care o fac pentru bani. Bani castigati usor, fara nici un fel de efort creativ, prin FURACIUNE. E vorba in cele din urma de nerusinarea tipic romaneasca. De ce insist? Pentru ca daca am reusi sa schimbam asta si daca tot undergoundu ar lucra pe eforturile proprii, deodata muzica romaneasca ar creste calitativ. Vreau sa arat ca intr-un efort de solidaritate ar putea lua nastere o patura de muzicieni romani care sa ridice calitatea muzicii prin simplul fapt ca se comporta onest pe scena CA MASA. Dar daca pana si rock-erii se ocupa cu prostitutia (eu consider cantatul integral de coveruri pe bani - eventual cu 2 piese proprii de toata jena - furt, prostitutie muzicala), atunci ce pretentii sa mai am de la pitipoance la care treaba asta e in natura lor? Daca pana si atitudinea nonconformista, rebela, spirituala, anti-sistem este... furatul si prostitutia!!! Asadar nu doresc sa ma iau de cineva, sa jignesc sau sa fiu dur. Nu am nimic cu nimeni. Situatia este de asa natura, eu doar prezint situatia. Si imi pare rau. Ganditi-va la acea patura care ar putea spune cu mana pe inima: noi nu furam, noi facem muzica cinstita, nu ne prostituam cu fel de fel de amestecuri de prost gust numai pentru bani, noi facem atata cat putem noi pentru ca atata poate geniul romanesc. Recunosc, trebuie sa ai exercitiul onestitatii ca sa poti spune asa ceva si, mai ales, sa nu fi egoist. Dar de-aia muzica romaneasca arata ca o curva care se gandeste numai la curu ei, nu o intereseaza calitatea serviciilor. E nasoala, presteaza prost si are nasu pe sus.

nu ma refer la trupa mea (acuma o sa aiba altu frustrari), ci la altele pe care le stiu, le-am ascultat si despre care mi-am facut o parere bine intemeiata. (oricum, daca e vorba de mine, NL, VL, nu e nimeni pe aici de incredere, adica sa aiba cunostinte serioase in domeniu, ca sa se pronunte articulat. mui se dau usor - asta poate orice cocalar, manelar sau chiar rocker rasfutut. mai greu e sa scri cateva propozitii coerente care sa explice de ce ti-ai facut o parere sau alta despre un subiect dat.) eu atac o chestiune din principiu: imitatia - alegerea mai usoara - pentru ca, intr-adevar, compozitor chiar nu poate fi oricine. si fac asta pentru ca asta determina inflatia de imitatori, de cele mai multe ori de prost gust. repet: vorbesc pe spatiu local.

pãrerea mea e cã muzica româneascã aratã ca o prostituatã ieftinã pentru cã atât muzicienii cât ºi publicul (poftim!) sunt orientați cãtre trecut, adicã spre imitație, cu convingerea cã nu se mai poate scrie ceva nou. spun asta pentru cã existã trupe valoroase în underground care nu depind de astfel de prejudecãți ºi limitãri.

limitat nu e jignire, dacã la asta te refereai. i-am spus colegului de forum doar cã nu e capabil sã perceapã noutatea. nu e capabil sã ia în calcul originalitatea într-o discuție expresã despre originalitate; adicã îi trage tot cu imitația ºi plãcerile, când era o discuție principialã. tipul e un public adormit.

gloria lor nu e fondatã pe imitații in principal. uite altã treaba romțneascã: nu poți vedea adevãratele proporții ºi foloseºti atât cât vezi în folosul intereselor tale, fatalmente, meschine. eu, unul, vorbesc de valoarea muzicii româneºti la modul general. de ce deviezi de la subiect cu strãini? mozart, hendrix ºi cine mai vreți voi. heeeeeey bãieți, ãºtia nu sunt români!

pentru tine arta e ca fututul. nu e o condiție ca originalitatea sã anuleze plãcerea, dar e adevãrat cã originalitatea mai înseamnã ºi altceva pe lângã plãcere. aºa cã te inseli. îmi pare rãu. ca public, eºti... limitat.

d-aia când vorbeºti de muzica româneascã te gândeºti mai întâi la imaginea unei prostituate (ºi nu numai muzica, ci aºa, țara, la modu general): pentru cã ce a exersat mai mult e un rtahat care nu are legãturã cu ceea ce este de valoare. ci atârnã (exact ca o mãtãrângã care nu se mai scoalã din motive de... prea mare iubireeee).

dacã iubesc aºa de tare muzica respectivã ºi vor sã o cânte celorlalți, foarte bine, sã o cânte dar pe gratis! cã iubirea nu e pe bani, nu? AIA e prostituție - adicã exact asta voiam sã zic. mersi.

e un fel de n-ar mai fi (pentru nostalgici) probabil ºi cu acdc va fi la fel. sã revenim la subiectul românesc. în momentul în care faci coveruri ca metodã de învãțare, de plãcere, pentru tine, pentru relaxare ºi alte fantezii erotice e ok. dar când depinzi de gloria trupelor adevãrate care au fãcut bani mulți ca sã pãcãleºti ºi tu un pic publicul, e curat atârnãtoare faza, este? din cauza acestei mentalitãți ºi a îmbuibãrii publicului cu imitații lamentabile, nu pot ieºi la suprafațã trupele cu personalitate. adicã prin asemenea discuții în contradictoriu ne furãm singuri cãciula. treaba dealtfel tipic româneascã. valoarea muzicii româneºti nu se va dovedi prin imitații ºi alte zeme lungi, ci prin compoziție adevãratã, deci originalitate, adicã exact lucrul pe care are tendința sã îl amendeze majoritatea (ºi muzicieni ºi public). ps: dacã trupele se opreau la mozart rock-ul nu mai avea loc. ah, cât de sclipitor ai fost... (dealtfel cam asta e chitesența problemei)

problema e mult mai grava: ºi atunci când se apucã de o melodie proprie tot a altcineva sau altceva suna. e jale. trupele româneºti care sunã a ele însele sunt extremisim de rare. aproape cã nu existã. consider oportun acest subiect. ar trebui promovate trupele cu personalitate mai ales în compoziție, pentru cã astea dau valoarea pe ansamblu atunci când spui "muzicã româneascã".

apropo, ca e singuru topic despre asta, ma gandeam ca pe "drumu spre iad", cand vine solou, daca o fi loc, sa ne apucam sa facem pasu lu angus in masa.

da, muzica de pe acel link cu razvan slama si mie mi se pare de o excelenta exotica in aria noastra. imi pare rau dar, nu am cu ce compara de pe la noi.

ia si da si mie (ce naiba)