StratMan

mult succes!

pentru ca tot suntem in acest topic, cred ca ar trebui amintit si Ian Ackerman de la Focus, un adevarat virtuoz al chitarei, care, datorita prestatiei din bine cunoscuta piesa Hocus Pocus, era votat in 1974 cel mai bun chitarist al anului, in revista Melody Maker. un alt virtuoz al chitarei este si Rick Derringer, chitaristul lui Edgar Winter si compozitor al celebrei piese Rock&Roll Hoochie Coo, scrisa special pentru...Johnny Winter. ascultati si albumul Elektra Blues din 1994 si va veti lamuri pe deplin. dintre chitaristii foarte tineri, trebuie neaparat mentionat Joe Bonamassa, cu o tehnica desavarsita si cu un tonus extraordinar. ultimul album, tras in studio, intitulat You&Me si aparut in 2006, alaturi de prestatiile live de pe DVD-urile Another Day Yesterday si Live at Rockpalast sunt cat se poate de edificatoare in acest sens. pe curand!

...da' unde?

keep on blues...ing!

vad ca pe unul dintre cei mai mari stilisti si unul dintre cei mai tehnici, il omiteti cu nonsalanta: Richie Blackmore! rusinica! @karpi, am toate albumele lui Robin Trower, dar nu-mi aduc aminte sa fi folosit vocoder-ul pe vreunul. nu cumva este vorba de Peter Frampton, foarte bun chitarist, cu un stil propriu deosebit, remarcat si datorita folosirii voicebox-ului? no offence! l-as adauga si pe Dave "Clem" Clempson, chitaristul celebrului grup Colosseum. mai vorbim!

parerea mea este ca si riff-urile sau cantarea acordurilor sunt solo-uri de chitara...ritmica! iar adevaratul chitarist trebuie sa stapaneasca...tot

ai dreptate si trebuie ascultat albumul Truth, pe care il da si Seymour Duncan, ca sound de prima referinta in folosirea overdrive-ului cu ajutorul dozelor humbucker cu extrainfasurare. va urma!

pai, sunt pusi in ordinea aparitiei! cum altfel?

se pare ca nu s-a inteles bine aspectul vibrato-ului la Clapton. nimeni nu a sustinut ca vibrato-rile facute de Clapton nu sunt EFICIENTE sau EXPRESIVE, ci ca ele sunt realizate FIZIC intr-o maniera greoaie, cu eforturi. priviti pe video, in concerte si il veti observa pe Clapton, ca atunci cand vibreaza cu degetul 1 nu prea are punct de sprijin iar cand vibreaza cu degetul 3, in bending, nu se ajuta de degetul 2, in ambele cazuri depunand un efort fizic suplimentar fata de unul ca B.B. King, Hendrix sau Steve Vai, care fac astfel de executii cu o deosebita naturalete si usurinta (acestea fiind doar cateva exemple). in sensul acesta trebuie privita problema tehnicii de executie a vibrato-ului la Clapton. pe de alta parte Clapton ramane Clapton, poate tocmai si datorita acestor tehnici care, repet, raman, la el, deosebit de expresive.

@karpi, este un subiect superb si este foarte mult de scris aici. am sa incep cu niste clasificari proprii in materie de interpretari la chitara si am sa va expun pt. inceput teoria mea cu privire la cine a revolutionat modul de a canta la chitara electrica. primul a fost Cuck Berry, care introdus riff-urile pe corzile groase, precum si bending-urile, fiind primul care a inlocuit coarda a III-a matisata cu una lisa de 018. (este considerat Hendrix-ul anilor '50). al doilea este Hendrix, care a rupt o gramada de bariere, datorita manierei sale de tratare a chitarei electrice. al treilea este Edward Van Hallen, datorita modului de a interpreta cu taping-uri (dusa la apogeu) si whammy bar-uri violente. mare atentie ca, la toti trei, trebuie analizata atat interpretarea tehnica cat si cea muzicala! din aceste motive ii consider pa acestia trei drept pietre de hotar si revolutionari in materie de interpretare chitaristica. restul, in episoadele viitoare!

draga @Raskolnikov, ma simt nevoit sa intervin in aceasta discutie: trebuie sa-i dau dreptate lui Alex_Strat69 si sa-ti spun ca, Clapton are, intr-adevar, unul dintre cele mai defectuoase moduri, tehnic vorbind, de a vibra coarda, atat cu degetul 1 cat si cu degetul 3 iar EVH vibreaza foarte rapid si intr-un stil diferit. pe de alta parte, ma indoiesc, sincer, ca Hendrix a invatat sa vibreze de la Clapton, mai ales ca avut langa el un model precum B.B. King (care cred ca a fost cam primul care a vibrat intr-un anumit mod cu degetul 1, copiat apoi de majoritatea chitaristilor, printre care, zic eu, si Hendrix). in alta ordine de idei, fara a ma face avocatul lui Alex_Strat69, cu tot respectul pe care ti-l datorez si fara cea mai mica tenta de a te ofensa sau de a face polemica, mai ales cu tine, tin sa-ti spun ca pe Alex il cunosc bine si nu prea face confuzii la capitolul "vibrato". (in prezent, studiaza chitara moderna la Londra, la o scoala particulara, dar asta este, poate, mai putin relevant). numai de bine!

are mare dreptate! daca ai sa asculti ANUMITE inregistrari, ai sa constati ca nu prea poti face diferenta intre gilmour si clapton, singurul lucru comun fiind TONUL!

vai, ce m-am linistit! da' la chitara nu vreti sa invatati sa cantati, ca vad ca va preocupa orice altceva!

prima mea chitara a fost o Cremona bulgareasca, asimetrica si cu doua gauri de rezonanta, de culoare cherry sunburst, cumparata de parinti in 1966 din magazin cu 600 lei! prima chitara electrica pe care am cantat a fost o Yolana cehoslovaca, prin 1968. prima mea chitara electrica, cumparata "second hand" prin 1975, m-a costat 7300 lei si a fost o copie dupa Gibson SG (wine red), cu vibrator ingropat (ca la modelul Angus Young), fabricata de firma germana Hoyer. prima mea chitara Fender a fost un Telecaster din '76, blonde, maple neck, cumparata sh cu 12000 lei in 1977. prima mea chitara Fender Stratocaster era fabricata in 1978 si am cumparat-o, tot sh, in 1980, cu 20000 lei. prima mea chitara electrica Gibson a fost un Les Paul Custom, black beauty, cu 2 doze, in 1993. prima mea chitara, in prezent, este cea din avatar, dar olympic white.

sa stii ca nu l-as fi omis pe Blackmore pentru nimic in lume, dar la el e mult mai mult stil decat TON! restul, discutabil!

iti stau la dispozitie cu mare placere, dar, la cine te referi, cu exactitate, pentru ca daca este vorba de Gary Moore raspunsul este afirmativ, in schimb, daca te referi la Santana iti pot spune ca, intr-adevar, canta blues cu tonul lui Peter Green, dar in maniera proprie.

@Raskolnikov&rynn-va contrazic un pic: daca ascultati inregistrarile lui Santana de prin 1968, veti constata ca suna ca Peter Green! incepand de pe la Woodstock din '69, Santana incepe sa sune ca Santana. mai mult, pe Blues for Greeny, Gary Moore canta piesele lui Peter Green cu tonul lui Peter Green! in rest, asa e, omul sinteste...TONUL! din punctul meu de vedere, venind in sprijinul ideii lansate de karpi, sunt foarte putini chitaristi care au, intr-adevar, un sunet original, devenit legendar si aici nu-i pot numi decat pe Duane Eddy, Hank Marvin, Jimi Hendrix, Peter Green, Carlos Santana, Brian May si Mark Knopfler si poate Eric Clapton in perioada Cream si Leslie West in prima perioada Mountain. la restul celor enumerati, pe grupe, se pot gasi foarte multe asemanari in ceea ce priveste tonul. daca analizati cu atentie, veti observa foarte mari asemanari intre tonul lui Steve Lukather si cel al lui Neal Schon si chiar al lui Edward Van Halen si Steve Vai ( acel ton "prafos" cu "scoop" la medii, ca sa "lege boabele", datand din perioada anilor '80). la fel, veti constata ca tonul lui Stevie Ray Vaugham seamana de foarte multe ori cu cel al lui hendrix si se poate continua cu exemplele.

Peter Green

sa inteleg ca mai ai de terminat generala si liceul?

l-ai probat? eu, unul, sunt toma necredinciosul!

@red-foarte pertinente observatiile tale. intr-adevar highwayone este o combinatie fericita intre lemne destul de bune, mana de lucru americana si hardware mexican, bine lucrate (se cunoaste aici, totusi, mana de lucru calificata) si cu un excelent raport calitate/pret. celor cu buget relativ mic le-o recomand si eu cu caldura, mai ales ca se poate face oricand un upgrade la doze, care va schimba mult sunetul chitarei la cald. atrag cu aceasta ocazie atentia celor interesati, ca diferentele in ceea ce priveste chitarele electrice se constata, in primul rand, la rece. dozele, la modelele de serie, sunt dotari standard care pot induce in eroare. asa cum spunea, foarte bine, si @Alex_Strat69, sunetul la cald de mexicana standard da impresia de agresivitate dar foarte putina lume realizeaza ca este un sunet destul de brut si necizelat, cu un zgomot de fond destul de ridicat, poate mai greu de stapanit, chiar si dupa o experienta indelungata. aceleasi doze mexicane, montate pe o chitara fender americana, chiar ieftina, vor suna si mai bine. sa nu uitam ca o astfel de doza Tex Mex, exista in dotare la bridge, pe modelul custom shop Robin Trower, pe care artistul canta efectiv! in concluzie, sfatul meu este sa alegeti, in primul rand chitara electrica (impicit FENDER) dupa manevrabilitatea, comoditatea ei si dupa sunetul la rece, dar dupa o setare atenta. dozele se pot schimba ulterior, daca se considera necesar si, bineinteles, in functie de sunetul dorit. pentru ca tot s-a deschis discutia despre dozele noiseless, cu care sunt echipate anumite modele FENDER, aveti grija ca ele nu copiaza in totalitate sunetul de fender al cunoscutelor doze single coil, fiind preferate doar pentru lipsa de zgomot de fond, mai mult in studio si mai putin live. o exceptie, in acest sens, o constituie eric clapton, dar al carui sunet, in prezent, nu mai este pe gustul meu, precum era cel de pe vremea cand o folosea pe Blakie. desigur, este o chestie de gust. @gicacontra-din ceea ce am constatat in ultimii 15 ani, pot sa afirm ca FENDER-urile japoneze sunt, si ele, de o calitate superioara celor mexicane, in ultimul timp, in japonia fabricandu-se modele de gen Limited Edition, avand, dupa parerea mea, intersectie, mai mult cu calitatea americana. in final, pentru a va putea face o idee generala, luati un catalog FENDER si analizati fiecare model in parte, atat dpdv al materialelor folosite cat si dpdv al locului de fabricatie dar si al PRETULUI! sa stiti ca nimic nu este intamplator! numai de bine!

exact! daca s-ar compune asa melodiile...

@dgeekoo-cand am vobit de comparatie intre cele americane si mexicane, sa fii convins ca m-am referit si la sunet. eu n-am intalnit niciodata vreo chitara fender mexicana sa sune mai bine decat una americana si teoretic este aproape imposibil sa se se intample asa ceva, datorita materialelor folosite. in ceea ce priveste folosirea chitarelor fender de tip am. std. n-am vazut decat vreo doi chitaristi consacrati folosindu-le si aici ma refer in primul rand la vibratorul in 2 pivoti: mike rutherford si jeff beck. in ceea ce priveste seria de time machine, sunt in mare parte de acord cu tine in ceea ce priveste modelele relic si closet classic. eu am avut ocazia sa reglez si sa probez un NOS (new old stock) si sa stii ca singura diferenta marcanta fata de vintage consta doar in lemnele folosite dar care conduc la niste "sound"-uri incredibile (la rece, dozele fiind alta diferenta) si nu este numai parerea mea. in rest numai de bine!

draga @dgeekoo, sa stii ca, de fapt, chitarele de tip VINTAGE sunt cele mai folosite. nu prea am vazut mari chitaristi care sa cante pe serii ca Am Std, cu mici exceptii pe Deluxe (probabil pt. dozele FLS cu care era, mai de mult, echipata aceasta serie). parerea mea este ca, din considerente de marketing, seriile Am Std (actualmente American Series) se doresc a fi niste chitare populare de marca FENDER, dar, de nivel american. eu am avut ocazia sa probez si mexicane si americane si sunt de parere ca diferentele de pret se justifica iar distanta dintre Corona si Esenada mi se pare irelevanta in cazul de fata, dar, no offence!

@dgeekoo - problema diferentelor se pune usor diferit. pentru a avea o viziune de ansamblu asupra modelelor fabricate sub sigla FENDER, trebuie avute in vedere urmatoarele elemente: in catalogul FENDER fiecare model are un nr. de cod, in functie de care se poate identifica tara in care se fabrica modelul respectiv. mai precis, nr.-ele de cod care incep cu: - 010, 011, 015 si 019 (bass), sunt fabricate in USA; - 013, 014, sunt fabricate in MEXIC; - 025, 026, 027, sunt fabricate in JAPAN. aceste elemente, corborate cu amanuntele constructive si cu PRETUL! te ghideaza catre o imagine de CALITATE a modelului respectiv. este interesant de urmarit ca preturile nu se prea intersecteaza, in fiecare tara fiind fabricate modele de un anumit standard de calitate (deci de un anumit nivel de pret), USA detinand modelele cu cel mai inalt nivel, atat de calitate cat si de pret. nici lemnele folosite si nici hardware-ul nu sunt identice pt. modelele fabricate in tari diferite chiar pentru modele aparent asemanatoare. dau un exemplu, in cazul de fata seria VINTAGE, fabricata in USA, care are un corespondent mai ieftin in seria CLASSIC, fabricata in MEXIC si care, in aparenta sunt identice, diferind doar pretul. acest pret reflecta, insa, o calitate usor de depistat in momentul in care le ai pe amandoua in fata si le compari. aceasta serie VINTAGE are si un corespondent mai scump in seria TIME MACHINE, fabricata tot in USA ( ma refer aici, in special, la modelul 1960, ale carui elemente constructive aparente se regasesc in toate cele trei serii, mai sus mentionate), in care hardware-ul este identic dar calitatea lemnelor si a calificarii mainii de lucru fac o mare diferenta, mai ales in pret. cat despre KOREA, nu stiu ca pana in prezent sa se fi fabricat oficial, in aceasta tara, vreun model cu sigla FENDER! numai de bine!