Explicati-Mi Si Mie Frazarea Va Rog !

[SpiritCrusher]

Ce trebuie sa studiezi si sa stapanesti sa poti dezvolta idei muzicale si fraze melodice care sa sune ca apartin impreuna, ca sunt unitare ? Am tot auzi de conceptul de a improviza ca si cum ai vorbii dar sa chiar e mai usor de zis decat de facut. Pentru mine David Gilmour singurul care poate scoate maxim de expresivitate din intrument, si 2 note daca le canta scoate mai mult decat o sa scot eu vreodata in 10 decenii. Cum ajungi asa ? Stiu ca tine in mare parte de fiecare dar ce imi trebuie ca sa pot dezvolta abilitatea asta ? Chiar o tine de talent care in cazul asta poate e cazul sa las chitara deoparte detot. Si am citit ca Gilmour nici nu stie teorie muzicala doar dupa ureche face tot.

[SpiritCrusher]

Din ce scrii se vede ca nu stii nimic nici despre chitara nici despre Gilmour asa ca lasa-l in pace.

 

Partea cu improvizatia e ca mai toti chitaristi isi construiesc un bagaj de lick-uri. Un fel de vocabular daca tot vrei sa o iei cu vorbitul.

Lick-uri pe care de cele mai multe ori le iau de la alti chitaristi mari si cand cresc mai marisori le modifica dupa propriul gust. Tocmai de aia au si influente ca se aud unele chestii de la chitarsti care le-au placut si de la care au invatat lick-uri pe care le-au modificat/combinat si din care si-au construit propriile lick-uri. Sau folosesc septima X sau Y intr-un anume fel care e specific unui anumit chitarist si pe care ei o folosesc putin diferit.

 

Mai rar chitaristi care sa aiba lick-uri facute de ei de la zero fara sa ia nimic de la nimeni.

 

Apoi se descurca bine sa identifice o progresie si aseaza acele lick-uri in progresia pe care trebuie sa improvizeze si o canta in ritmul potrivit. Cam asta-i tot.

 

Sorry daca am fost cam incalcit in explicatii. Am avut parte de o mica suparare si nu am chef sa imi formulez cu mare atentie ce scriu.

Io sper ca o sa faci si tu un efort sa pricepi ce am incercat sa spun.

Ai dreptate nu o sa zic ca stiu mare lucru despre chitara. Oricum mersi ca ai raspuns si asa fiind suparat si toate cele.

[dgeekoo]

Frazare inseamna sa te poti misca fara efort pe o anumita scala (fie ea si numai de trei note) care sa se potriveasca cu armonia si ritmul acompaniamentului, sa identifici cu precizie timpul unu (inceputul fiecarei masuri), sa identifici grupurile de masuri (2, 3, 4, sau mai multe) care formeaza o fraza, sa poti combina notele "rapide" cu cele lungi si (foarte important) pauzele astfel incat fraza ta sa se termine atunci cand contextul o cere si pe nota pe care o cere.

Incearca sa faci asta fara sa te cramponezi de tehnici, viteza, concentrandu-te mai mult asupra tonului si contextului muzical.

Incearca la inceput cu 2 note, apoi cu 3, in timp ce asculti piese simple de blues si rock'n'roll.

Invata progresia armonica si ritmica mai intai. Fredoneaza cu vocea ceva, incearca sa reproduci cu instrumentul.

 

Nu este fizica atomica.

[Victor]

Nu e fizica atomica dar eu vad lucrurile asa: o poti face dupa ureche fara probleme, dar asta necesita talent. Daca adaugi si teorie muzicala la asta (adica daca chiar stii ce faci acolo) ajungi mai performant. In schimb cu toata teoria din lume si fara sa te ajute telefonu' (urechea adica) nu faci nimic.

[karpi]

"Ce trebuie sa studiezi si sa stapanesti sa poti dezvolta idei muzicale si fraze melodice care sa sune ca apartin impreuna, ca sunt unitare ?............."

 

Ca si exemplu ar fi poeziile ..versurile ..rima ..ritmul ..si bineinteles transpus de artistul care recita in ceva "palpabil" .

 

La o tema raspunzi cu alta , la un lick raspunzi cu altul .Exact ca si cand recita cineva sau povesteste utilizand toate mijloacele de exprimare verbala .Bineinteles muzical trebuie sa faci muzica sa "vorbeasca " de la sine .Asa ca imiti exact comunicarea verbala ..bineinteles mai abstract doar prin note, intervale ,pauze ,vibrato ,contraste .

Fi atent cum comunica verbal oameni ..linistit , nervos , agitati , se cearta , suparat, vesel , fericit , trist ..cum se schimbas ritmul cum se schimba registrul ...cum respira ...etc

 

Trebuie sa ai ceva experienta in cantat ca sa poti face experiente cu doar o singura nota esti limitat ..fraza nu o sa iese ..dar expresivitatea se poate realiza si doar cu o "singura nota ." ..mai conteaza multe dar trebuie sa incepi undeva ....

Edited July 22, 2013 by karpi

[BraveJim]

Trebuie sa inveti melodii

[Guest mariashawn]

Nici usor nu e...cel putin pentru mine. Daca iti iese, tie sau altcuiva, as aprecia cateva sfaturi sau un mic tutorial

[Guest dragosmm]

Într-un sistem predominant consonant, frazarea ține de conceptul unei melodii ”balansate”. Sunt câteva elemente cel mai uzual folosite aici:

 

1. schimbarea registrului: o melodie (sau solo) care stă tot timpul în aceeași octavă o să-și piardă după un timp impactul. De obicei o melodie balansată pleacă dintr-un registru mediu, apoi atinge câteva note înalte (climax) și apoi coboară din nou. Însă poate desigur să plece și direct dintr-un registru înalt și apoi să coboare.

 

2. la nivel de lick, balansul se realizează prin alternanța între note aflate la diferențe de maxim o terță majoră (aici este vorba de intervalele dintre note, foarte utile de știut) și ”salturile” mai mari (contra-balansate apoi iarăși de note în interval mai mic)

 

3. dinamică și ”decorații” (hammer-on, slide, pull-off, bend, tap): dacă decorațiile sunt în general deprinse de toată lumea care studiază tehnica, volumul este de multe ori ignorat. Mulți se lansează într-un solo cu potențiometrul de volum dat la maxim și pe parcurs panează permanent cu aceeași intensitate. Ei bine, astfel se pierde iarăși mult din potențialul de interes și dramatism al melodiei. În muzica simfonică există cel puțin 12 moduri în care poate fi indicat volumul unui pasaj și toți marii compozitori le-au folosit intens. De ce la noi ar fi altfel?

 

4. mult temutele armonie și contra-punct: da, acestea pot fi desigur și prinse după ureche. Depinde aici ce fel de persoană ești, dacă-ți place să studiezi și să înțelegi teoretic sau dacă preferi intuiția. Rezultatul este același atâta timp cât rămâi fidel creativității

 

O metodă utilă atunci când ești la început este să-ți impui limite artificiale - da, ele vor face solo-ul să sune forțat, însă utilitatea lor se va vedea în timp. De exemplu îți pui un backing track simplu și apoi, știind ce game merg peste ce porțiune din gamă, improvizezi niște fraze de numai 3 note, sau 5 note sau ce număr îți dorești. Apoi schimbi între ele variațiile și tot așa. În timp, urechea se va dezvolta și-ți va ”șopti” singură o varietate plăcută.

 

Iar peste toate acestea desigur se adaugă studierea solo-urilor celebre, cum sunt alcătuite și tot așa.

[Guest dragosmm]

Teoria muzicală nu se află de fapt pe poziții opuse cu cântatul după ureche. Cele două se completează. În toate manualele bune de compozitie sau armonie se vorbește inclusiv despre forma personală pe care trebuie să o dai fiecărei creații și, așa cum vicSnd a spus mai sus, cum să folosești cu încredere pauza. Și într-adevăr, instrumentele de suflat sunt foarte bune ca și ispirație pentru frazare, fiindcă pe ele se pot construi pasaje atâta timp cât te ține...răsuflarea.

 

Unul dintre exercițiile pe care l-am întarnit chiar așa și era: să iei chitara și să cânți ceva numai când expiri, iar când inspiri să faci pauză.