Disciplina Muzicala

[comanel]

Mi-ar placea sa dezbatem, daca timpul va permite, acest subiect. Mi-am formulat o parere stranie, cum ca un instrumentist, cu cat studiaza mai mult si invata mai multe chestii din ce in ce mai complicate, cu atat simte nevoia sa demonstreze celorlalti ca le stie. Apare la un moment dat, intr-un band nou (sau cel mai usor de observat, la sesiuni de jam session) aceasta dorinta de a demonstra suprematia, rezultand un talmes-balmes de acrobatii care aglomereaza sound-ul pana cand acesta devine foarte dificil de urmarit. Recunosc ca ma fac si eu vinovat de ce am zis mai sus, dar de cand am inceput sa cant la saxofon am inceput sa ma tratez.

 

Am participat pe ici pe colo la niste jam-uri in frumosul Annecy, m-am lovit de o disciplina muzicala de la cativa oameni, care pe cat de buni instrumentisti, pe atat de calculati si rezervati in "discursul muzical", chiar si pe improvizatii de 12 bar blues - desi nu prea se canta blues la jam-uri.

 

Pe scurt: fiecare sta in banca lui si contribuie la sound-ul general al piesei, in loc de "toata lumea da ce are mai bun", awesome+awesome=awesome. Chiar si la nivel de armonie, nu canta toata lumea mi ... la.... ) - you get what i mean.. Am primit scurte explicatii de la tobosarul care vine la jamuri aici, pret de o bere... un tobosar incredibil, cu un groove bestial, care se intelege din priviri cu basistul... imi explica ca, e o dovada de respect fata de ceilalti de pe scena sa nu incerci sa etalezi tehnici SF, ci sa te gandesti "ce pot eu sa fac sa sune piesa asta mai bine". Un alt lucru care l-am remarcat e ca el mereu canta cu click track in ureche.

 

Opinii?

[CiocanelBloodyCIocanel]

Nu stiu cat tine de disciplina muzicala, ci mai mult de cultura in care cresti/personalitate/bun simt general.

 

Citisem pe un blog de jazz total opusul - in Chicago (parca) un basist venise la un jam jazz si dupa o piesa/doua, unul din mai vechii de acolo l-a ginit ca nu stie prea multe şi a bagat urmatoarea piesa la un tempo rapid şi dintr-o armură neortodoxă basistul s-a încurcat... etc...

Pe de altă parte, şi trompetistu... s-o fi plictisit...

 

şi piesa să sune 'cât mai bine' e iarăşi relativă, atât pentru public cât mai ales pentru instrumentişti

Edited June 3, 2013 by CiocanelBloodyCIocanel

[comanel]

@Ciocanel: Tu stii cred ca cel mai bine la ce ma refer (vezi Iron and company) la distoarse over the top, pentatonice cat cuprinde si control inexistent al volumului.

 

Eu doar am fost surprins de cat de profi suna amatorii de aci. Spre ex, s-au prins ca nu prea pot sa leg mai mult de doua trei fraze la volum ca-mi pierd suflu, asa ca fiecare pasaj de solo de sax avea doar bas si toba... (si un swell de hammond asa pe fundal)... m-au facut sa arat a un om care stia ca less is better, chiar daca am inceput sa invat sax de ~ 2 luni...

 

Nush.. eu chiar cred ca ne lipseste ceva.

[CiocanelBloodyCIocanel]

Ironu' e bar de beţivi, n-are legătură All along the watchtower şi Laminoarele de acolo cu Jam Session, oricum, dacă vrei să cânţi Charlie Parker se uită lumea aiurea, că au 'venit în Iron nu în ArtJazz' (aşa mi-a zis cineva odată ) dar pe la conservator Mircea Tiberian face jam session cu studentii la jazz, prin green hours iar erau jamuri, si prin alte cluburi, am văzut un jam cu Eddie Neumann

Evident, la astea nu pot fi decât parte din public. În Iron (oricum s-au schimbat lucrurile şi pe acolo) vin pentru socializare, de-aia nici nu cânt decât dacă nu vrea nimeni să se urce, la început.

 

La nivel general - Nu se poate compara ce în Franţa cu ce e în România. Că ei au ani de cultură în faţă. La noi a fost comunism şi după comunism - la fel de rău - cultură marketing american: Knocking on Heaven's Door şi Nothing Else Matters sunt apogeul creaţiei muzicale, şi cel puţin până ieşi din facultate cam asta crede lumea pe aici.

 

Nu e cultură muzicală. Şi nu prea ai de unde s-o iei, ce zice moşu la şcoală e exlus din prima: Bach (dacă se oboseşte să ţi-l zică şi p-ăla) e vechi şi antic şi nu interesează pe nimeni, Kenny G e mai cunoscut decât Monk şi Coltrane, etc. - asta la nivel general.

 

La noi se încurcă 'cool' cu cultura: spre ex., toată lumea ia în derâdere o armonie orientală, care e mult mai complexă, faţă de, să zicem un blues, un power ballad, ce vrei tu. Zice că faci mişto, că bagi manele... Nu e OK decât dacă a fost la radio sau e aprobat de grupul lor (hippie, metal, hipster, punk - all the same)

 

Dar cum ziceam şi la început... există şi locuri OK, chiar şi la noi.

[comanel]

mnu ma refer acu numa la jam-uri, ci si la trupele astea noi/underground cu piese de 4 acorduri si 4 instrumente care canta toate aceeasi armonie, in tot timpul piesei.. intr-un mod cat mai spectaculos si ... fuck it... imi e dificil sa-mi sustin parerea fara exemple concludente..

 

cum vine unu' in minte, revin.

[TheZKD]

 

cum vine unu' in minte, revin.

 

Cred ca stiu la ce te referi dar astept sa revii . Si daca te referi la ce cred eu ca te referi sunt de acord

[Dragos - NL]

Daca vorbiti de underground, nu sunt numai trupe rock (4/5 oameni cu chitari, tobe si voce). E adevarat ca unde e rock si singurul instrument muzical e chitara, se canta de obicei la unison sau aceleasi armonii. (Nu toata lumea aude ca cele 2 chitari de la ACDC nu canta deloc fix acelasi lucru.) Dar daca largiti un pic aria de cautare spre trupe care nu abordeaza doar rock in maniera clasica dati peste unele care au sunet mai complex.

 

Exemple:

Vespera

http://www.youtube.c...bed/OnmeBGVi3O0

 

OCS

http://www.youtube.c...bed/xFNqIL943kA

 

Si mai e o chestie. Aia cu locurile. Iron e necesar didactic. Ar fi insa f important sa fie unanim recunoscut un sistem valoric, pe locuri sau evenimente, unde standardul sa fie clar, si unele sa fie de calitatea I altele II etc functie de nivelul artistilor care participa. Dar asta inseamna sa ne organizam noi intre noi, cei care ne ocupam de muzici si ne intereseaza evolutiile pe termen lung, adica nivelul cultural, constructia unei traditii etc. Depinde doar de noi. Si daca ar apare niste criterii valorice, vom vedea deodata ca artistii nu vor mai cauta sa castige doar bani sau frustrarea lipsei lor facand coveruri sau jamuri care nu aduc nici o slefuire creatiei muzicale romanesti, ci vor cauta si prestigiu pe criterii valorice recunoscute. Si abia asta ar inobila fenomenul si abia dupa asta am putea spera ca va iesi un produs calitativ ridicat.

 

Si o chestie dura: atentie ca in muzica pop se canta pe voci si linii melodice diferite demult. Dpdv muzical, popul romanesc este in mod tehnic net superior rockului. Dar asta pentru ca nu sunt valorizate trupele de rock cu capacitate de creatie reala. De-aia rockul e perceput ca un produs prost fiindca, asa cum se vede din afara si la o privire mai atenta si dinauntru, chiar e lipsit tehnic de valoare si expresie. Nenorocirea e ca cu rockul se confunda tot undergroundul, ceea ce este, iata din exemplele de mai sus (care pot continua!), o eroare.

Edited June 4, 2013 by Dragos - NL