www.rgc.ro Web analytics

Jump to content

Aparitia Shredding-ului


Metabog

Recommended Posts

Guest PhenomenOn

Din cate stiu la inceput cand il faceai pe cineva shredder il jigneai, shreddul fiind ceva ce strica si nu e muzical... Spre exemplu Gary Moore chiar daca poate sa cante repede nu e shredder...

Link to comment
Share on other sites

  • Replies 62
  • Created
  • Last Reply

Top Posters In This Topic

Eu personal vad o diferenta intre a canta cu virtuozitate si a shreddui. Shredul e viteza de dragul vitezei si nu are nimic muzical. Pentatonica shreduita RAR are ceva care sa sune bine. Cat despre bendurile alea cu feeling, lasati-o ca macane.

 

Si nu, pana acum n-am auzit niciun shred care sa imi transmita ceva (decat un sentiment sec de "shred" - poate sa cante rapid si atat)

Edited by Susceptor
Link to comment
Share on other sites

Eu personal vad o diferenta intre a canta cu virtuozitate si a shreddui. Shredul e viteza de dragul vitezei si nu are nimic muzical. Pentatonica shreduita RAR are ceva care sa sune bine. Cat despre bendurile alea cu feeling, lasati-o ca macane.

 

Si nu, pana acum n-am auzit niciun shred care sa imi transmita ceva (decat un sentiment sec de "shred" - poate sa cante rapid si atat)

ECorect , eu n-am gasit comparatia ..virtuoz -ul poate shredui ....si poate sa "cante" ( cantat insemnand ca are feeling , timing , balans ,simt muzical , abilitati improvizative inovative etc etc )

 

Un shredder este o umbra jalnica a acestor viruozi , se bazeaza pe faptul ca "multi aud putini pricep" asa ca i-si fac un "repertoriu" de shredd cu care ies la pensie ,si macina frate si fac de toate numai muzica nu pot face caci nu ppot trece de tehnica de executie mecanica.

 

bazat pe aceste demonstratii de viteza ce se confunda cu virtuozitatea se "vinde" bine doar publicitate si organizare trebuie.

 

Nu-i nimic rau in aceste demonstratii dar sa nu se confunde cu muzica si cum ai remarcat corect cu muzicanti virtuozi .

Intradevar ptr multi aascuotatori si ptr muzivcanti incepatori treaba pare "muzica" doar omul "canta" la un instrument ....

 

ce sa-i faci asta e "multi aud putini pricep"

Link to comment
Share on other sites

Mai exista o posibilitate.

Un copil face traforaj cand e mic.

Si vede ca poate sa faca asta si cu pana in mana. Pune degetele pe chitara si face ce a invatat la traforaj.

Si asa apare traforaj viteza.

 

-- The End --

Inca nu-i -- The End --

 

Tehnica este necesara , trebuie sa exersezi pana iese fum din corzi , doar ca nu aceste este scopul .

 

Ca sa poti interpreta cu feeling nu este voie sa ai lacune in pregatirea in tehnica de executie .Deci trebuie sa fi un virtuoz ca sa ai precizie , acuratete, pentru a putea canta /interpreta usor si natural passaje complexe din punct de vedere ritmic si melodic in "in orice " pozitie." de pe instrument.

Nu-i nimic de condamnat daca faci si un pic de "show" de virtuozitate .

Putem sa aducem ca si comparatie soloul de tobe dintr-un concert unde chiar ca nu mai este vorba neaparat de muzicalitate ci doar de ritm .Si soloul de tobe este un element de show dintr-un concert, foarte interesant , publicul poate vedea ce de multe stie/poate tobarul care in timpul pieselor doar tine ritmul simplu si apasat .

 

Bine bine...deci shredding-ul a aparut ....DAR ? .

 

De unde a aparut ?

Link to comment
Share on other sites

Eu sunt ingrijorat si mi se pare din ce in ce mai mult ca lumea se asteapta de la orice chitarist sa stie sa cante cu viteze exorbitante. Lumea a uitat ca mai exista si feeling si ca nu toata lumea e capabila sa cante ca Steve Vai. Ma uit la videouri pe youtube cu tipi care canta la chitara, folk, blues, chestii mai simple, si toata lumea la commenturi e like WTF THIS SUKZZZ. Prea multi chitaristi moderni se bazeaza pe shredding si lumea a inceput sa creada ca asta e tot ce e si ca toata lumea trebuie sa stea ajunga la nivelul ala de viteza si sa uite de feeling. Pacat si sper sa nu fie asa cu adevarat.

Link to comment
Share on other sites

Eu sunt ingrijorat si mi se pare din ce in ce mai mult ca lumea se asteapta de la orice chitarist sa stie sa cante cu viteze exorbitante. Lumea a uitat ca mai exista si feeling si ca nu toata lumea e capabila sa cante ca Steve Vai. Ma uit la videouri pe youtube cu tipi care canta la chitara, folk, blues, chestii mai simple, si toata lumea la commenturi e like WTF THIS SUKZZZ. Prea multi chitaristi moderni se bazeaza pe shredding si lumea a inceput sa creada ca asta e tot ce e si ca toata lumea trebuie sa stea ajunga la nivelul ala de viteza si sa uite de feeling. Pacat si sper sa nu fie asa cu adevarat.

 

Bine zici.Si cred ca este foarte evident de ce iubesc shredderii.

Link to comment
Share on other sites

Eu personal vad o diferenta intre a canta cu virtuozitate si a shreddui. Shredul e viteza de dragul vitezei si nu are nimic muzical. Pentatonica shreduita RAR are ceva care sa sune bine. Cat despre bendurile alea cu feeling, lasati-o ca macane.

 

Si nu, pana acum n-am auzit niciun shred care sa imi transmita ceva (decat un sentiment sec de "shred" - poate sa cante rapid si atat)

 

 

Profesore , daca ai auzit de GUTHRIE GOVAN ai lasa-o tu mai moale cu aburelile.

Link to comment
Share on other sites

Profesore , daca ai auzit de GUTHRIE GOVAN ai lasa-o tu mai moale cu aburelile.

 

toata lumea a auzit de guthrie govan, da eu sunt curios: dintre primele 100 cele mai celebre solo-uri din istoria rock-ului cate intra in categoria "shred"? probabil nu mai mult de 5.

 

parerea mea e ca afirmatii de genul "exista si shred cu feeling" sunt doar scuze pentru chitaristii care in loc sa cante muzica (sau macar sa incerce) canta exercitii de picking alternativ in dormitor sau in fata webcam-ului. asta nu inseamna ca toti chitaristii moderni gen guthrie govan nu au feeling. dimpotriva, sunt absolut convins ca govan poate sa scoata din chitara note care mi-ar smulge o lacrima. in schimb, ceea ce canta el de obicei are un feeling la fel de mare ca timpul dintre notele pe care le canta in picking alternativ (impecabil, ce-i drept :) )

 

chestia cu feeling vs shred nici macar nu e un criteriu important. muzica moderna e dominata de chitaristi rapizi. asta este. si in country sau jazz se canta foarte rapid si tehnic. in schimb a canta cu "feeling" inseamna mult mai mult decat oleaca de tremolo printre sute de note cantate ultra rapid. parerea mea :)

 

toate bune!

Edited by dmc
Link to comment
Share on other sites

Guest andrew24
CRED ca pe scurt se referea la faptul ca daca bagi o suta de note pe secunda viteza in pentatonica iese o labareala completa.

 

si asta e si cel mai mare cosmar al lui petrucci, sa cante asa de repede incat notele sa se transforme intr-o singura nota :) (cred ca e ceva gluma de-a lor; o sa postez clipul de pe youtube daca il gasesc)

Link to comment
Share on other sites

si asta e si cel mai mare cosmar al lui petrucci, sa cante asa de repede incat notele sa se transforme intr-o singura nota :) (cred ca e ceva gluma de-a lor; o sa postez clipul de pe youtube daca il gasesc)

 

LMAO asta zicea in documentar. Iese ceva gen portamento lung dupa care chitara se prabuseste in ea insasi si incep iar discutiile in thread-ul cu fizica cuantica.

Link to comment
Share on other sites

CRED ca pe scurt se referea la faptul ca daca bagi o suta de note pe secunda viteza in pentatonica iese o labareala completa.

 

Susceptor, m-am toot uitat si am zis sa nu ma bag, dar e greu :)))

 

Indiferent cum e privit shredd-ul, ca stil, tehnica, mijloc de a atinge scopul si cum ar vrea oricine sa ii zica, are locul lui bine stabilit in chitara moderna. Poate nu ai inteles ca shredd-ul nu se manifesta doar pe chitara electrica si in rock. Paco de Lucia poti cu succes sa il incadrezi la catogoria shredd, si nu canta rock.

Petrucci cu Dream Theater pe asta pun baza in proportie de 80%, virtuozitate. Si crede-ma ca la ora actuala Petrucci cu Dream Theater si cu inca cativa shrederi din lume au cel putin de doua ori mai multi fani decat au toate trupele si artistii de blues din lume la un loc. De fapt este valabil pt orice stil muzical in afara de blues (ma refer aici la metal sau muzica dance).

Festivalurile din lume de rock sau dance spun totul, sunt monstruozitati de spectacole cu milioane de oameni. Bluess-mani si altii asemenea fac concerte de club cu 300-400 de oameni.

Sa nu incepem cu lumea e proasta, ca nu e. Numai romanul are pareri ca ceea ce crede el valoros, asa e peste tot in lume.

Asa se intampla la romani. Feeling-ul este perceput diferit de 2 oameni. Daca tie nu iti place shredd-ul si nu iti spune nimic, este foarte ok. Dar nu te **** in gusturile altuia daca are o parere diferita. Pe frontispiciul templului din Delhi scrie clar: "Cati oameni, atatea cai". Nu mai da impresia ca afrimatiile tale au caracter de adevar absolut. Daca tie shredding-ul nu iti spune nimic, nu inseamna ca altuia nu ii spune ceva. PUNCT.

Si da, dintre toate stilurile de rock, shredd-ul cere cel mai mult exercitiu. Pana iti iese sange de sub unghii. Pana intepenesti cu chitara in mana. Cea ce blues-manii nu stiu ce inseamna.

Apropo de folk si alte treburi, ca sunt incete si alte chestii si nu mai apreciaza nimeni ceva cantat incet cu feeling?? Daca o luam cu ignoranta si mai ales ipocrizia este nasol. Atunci de ce ca romani ascultam blues negro-american (ba mai mult unii din "astia" de sunt integrii si se chinuie sa il invete) in loc sa tragem sarbe pe chitara, ca asta e, nu ne trebuie sa apreciem altceva, avem si noi muzica destule romaneasca.

E atata muzica in lume, si printr-o minune care s-a petrecut la revolutie, in care unii s-au dus pe copca in gropi, pot sa aleg sa ascult ce muzica vreau, sa cant ce vreau, sa consider valoros ce vreau, fara sa ma impiedic de oameni cu vederi inguste pt care muzica se reduce la tot ceea ce considera ei "valoros".

:)

Link to comment
Share on other sites

E atata muzica in lume, si printr-o minune care s-a petrecut la revolutie, in care unii s-au dus pe copca in gropi, pot sa aleg sa ascult ce muzica vreau, sa cant ce vreau, sa consider valoros ce vreau, fara sa ma impiedic de oameni cu vederi inguste pt care muzica se reduce la tot ceea ce considera ei "valoros".

:)

 

Ce adevar ,adevarat ai spus ,fratie ! Cred ca numai cei care au planuit sa cante cu trupa inainte de "revolutie" simt sensul adevarat a celor mai sus exprimate.

Link to comment
Share on other sites

Guest Legion

Cred ca undeva pe la mijloc s-a strecurat o confuzie (datorata in principal faptului ca acelasi cuvant e inteles altfel de catre persoane diferite).

 

Nu cred ca e cineva care are ceva cu virtuozitatea tehnica si cu abilitatea de a canta repede.

Ceea ce e deranjat pt unii (printre care ma incadrez si eu) e faptul ca unii chitaristi fac din tehnica un scop in sine. Canta mult si repede doar de dragul vitezei.

 

Asa cum (in opinia mea) nu esti un chitarist complet daca nu esti capabil de bend-uri si vibrato-uri expresive, la fel de limitat esti daca toate solo-urile tale ajung sa semene mai mult a exercitii de sweep-picking. Toata ideea e sa gasesti un echilibru, sa fii capabil sa alternezi pasaje lente cu pasaje rapide si agresive (credeti ca e o intamplare ca Hendrix, Clapton si Page sunt legende ? erau maestri in ceea ce priveste dinamica).

 

Acum scuzati-mi interventia, reveniti la cearta voastra cea de toate zilele.

Link to comment
Share on other sites

Feeling?

 

Ce e feeling-ul? Cum definesti asta?

Feeling poate fi un lucru complet diferit pt doua persoane diferite.

Io am studiat si tutorialul video al lui Dave Kilminster "Playing With Feel" si tot nu am ajuns la o definitie concreta a termenului atat de folosit, "feeling".

 

Nu veni cu dictionare ca am destule. Vreau o explicatie stiintifica, clara si coerenta a termenului pe care-l folosesti.

Tind sa cred ca esti un "sloppy hand" invidios pe cei care pot mai mult.

 

O fraza ultra rapida in mijlocul unui solo gen "Samba Pati" poate sa sareze putin acel solo, ii da o noua dimensiune. Daca nu ai observat si Santana sau chiar si Gary Moore au o usoara tendinta spre shredd in modul cum dezvolta o tema. Spre exemplu "Europe Earth's Cry..." a lui Santana, de la mijloc incolo totul devine complicat si rapid.

Deh, nu e chiar shredd dar nici departe nu e.

 

Mai gandeste-te inainte sa folosesti termeni pomposi de dragul de a etala o etica superioara a muzicii. Cred ca deja ai pretentii de deontologie Kantiana.

 

tinzi sa crezi prostii :)

 

observa te rog ca nu m-am aventurat in a defini cantatul cu "feeling" si nici nu am exclus complet frazele rapide din categoria asta.

 

 

CRED ca pe scurt se referea la faptul ca daca bagi o suta de note pe secunda viteza in pentatonica iese o labareala completa.

 

fara indoiala :)

Link to comment
Share on other sites

Guest PhenomenOn

Guthrie Govan nu este doar shred, nici Greg Howe, toti acestia au si feeling. Michael Angelo Batio este un exemplu de shreder care plictiseste (desi este foarte spectaculos din motivul ca are chitara aia dubla cum s-o numi :) ) .

Muzica se imparte in categorii: Muzica usoara dar frumoasa(Guns n Roses, Acdc, etc.), Muzica grea si frumoasa(Frank Zappa, Greg Howe, etc), Muzica grea si nemelodioasa(Rusty Cooley, MAB, etc.) ... Un alt lucru foarte important si fara el nu o sa te numesti un chitarist legenda este sa fi un inovator (Jimi Hendrix, Eddie Van Halen, Jimmy Page poate nu sunt cei mai rapizi chitaristi, dar ei au facut ceva pentru muzica)

Link to comment
Share on other sites

Daca ai folosit termenul de "feeling" ar fi normal sa-l definesti. La urma urmei ce faci, arunci cu termeni ca o joaca de copii?

Acum nefiind capabil sa dai o definitie te eschivezi.

 

Observa ca a fost NECESAR sa precizezi ca NU ai exclus complet "frazele rapide" (iarasi un termen fara acoperire).

 

P.S. Cuvantul prost, prostii nu-si are locul aici, oricat de mult te-ai enerva.

 

1. stai lejer :)

 

2. tu esti un fel de filozof, din cate observ :)

 

3. precizarea aia a fost necesara pentru tine.

 

4. da, nu sunt capabil sa dau o definite a termenului "feeling", imi trec mai multe prin cap dar nu cred ca am gasit una buna. folosesc multe cuvinte sau termeni pe care nu ii pot defini, nu e nici o contradictie in asta. a defini ceva e o treaba mai complicata decat a folosi un termen intr-o propozitie.

 

5. vorba lu cocosila din morometii: "

Cenzura la putere !

" :)

Link to comment
Share on other sites

offtopic....mama,ce ati luat-o pe ulei;de la shredding ati ajuns la feeling si alte teorii,aprox toate mesajele de pe pagina asta nu au legatura directa cu ceea ce trebuie,ati ajuns si la ......e haioasa discutia :) ) oricum;da daca mergeti mai departe poate unii se vor supara....

 

 

Revenind on-topic, cred ca in muzica s-a intamplat ceea ce s-a intamplat cu tot ce tine de umanitate. A evoluat. Tehnic, pur, vorbind. Absolut orice este acum este mai bun decat ce a fost acum 300 de ani. Ma refer strict la partea tehnica. Cred sincer ca Hendrix daca avea chitarile si sculele din ziua de azi, pleca clar spre viteza, metal samd, asta aducand in discutie interesul lui pt "nou", pt cry bay sau distors, este cunoscut mai mult ca si chitarist pur de "rock" si nu neaparat de blues, la vremea lui fiind cel care a inovat chitara din punct de vedere al sunetului, si nu neaparat din punct de vedere al tehnicii.

Shredd-ul este deci, in opinia mea, o evolutie normala a chitarii rock, o imbinare perfecta intre melodie+tehnica.

In afara de unii "martzafoi", este imposibil ca sa nu iti placa , de ex, Trilogy a lui Malmsteen oricarui pasionat de chitara. Si este un shredd urias, intercalat de pasaje de feeling, samd.

Muzica evolueaza, odata cu ea sculele, tehnica, si tot ceea ce tine FIZIC de cantatul la chitara. Deci shredd-ul este un raspuns al generatiei noi de chitaristi, moderni, care nu au barierele mentale, tehnologice sau muzicale pe care le aveau cei de acum niste ani.

Acest lucru este valabil de la navete spatiale la agricultura.

Sa terminam: shredd-ul nu este bun sau rau, ci este pur si simplu o alta metoda de a aborda chitara, una costisitoare din punct de vedere al timpului si al sculelor fata de alte stiluri, si, ca orice metoda de abordare a unui lucru din aceasta lume, cu pareri pro si contra, cu nemultumiti sau multumiti, cu dusmani sau extaziati.

:)

Edited by lycagon
Link to comment
Share on other sites

Guest Legion
Revenind on-topic, cred ca in muzica s-a intamplat ceea ce s-a intamplat cu tot ce tine de umanitate. A evoluat. Tehnic, pur, vorbind. Absolut orice este acum este mai bun decat ce a fost acum 300 de ani. Ma refer strict la partea tehnica. Cred sincer ca Hendrix daca avea chitarile si sculele din ziua de azi, pleca clar spre viteza, metal samd, asta aducand in discutie interesul lui pt "nou", pt cry bay sau distors, este cunoscut mai mult ca si chitarist pur de "rock" si nu neaparat de blues, la vremea lui fiind cel care a inovat chitara din punct de vedere al sunetului, si nu neaparat din punct de vedere al tehnicii.

Shredd-ul este deci, in opinia mea, o evolutie normala a chitarii rock, o imbinare perfecta intre melodie+tehnica.

In afara de unii "martzafoi", este imposibil ca sa nu iti placa , de ex, Trilogy a lui Malmsteen oricarui pasionat de chitara. Si este un shredd urias, intercalat de pasaje de feeling, samd.

Muzica evolueaza, odata cu ea sculele, tehnica, si tot ceea ce tine FIZIC de cantatul la chitara. Deci shredd-ul este un raspuns al generatiei noi de chitaristi, moderni, care nu au barierele mentale, tehnologice sau muzicale pe care le aveau cei de acum niste ani.

Acest lucru este valabil de la navete spatiale la agricultura.

Sa terminam: shredd-ul nu este bun sau rau, ci este pur si simplu o alta metoda de a aborda chitara, una costisitoare din punct de vedere al timpului si al sculelor fata de alte stiluri, si, ca orice metoda de abordare a unui lucru din aceasta lume, cu pareri pro si contra, cu nemultumiti sau multumiti, cu dusmani sau extaziati.

:)

 

In principiu, ai dreptate.

 

Dar te rog muuuult de tot, nu-ti mai proiecta preferintele personale asupra altora. Daca tie-ti place Malmsteen si crezi ca singurul motiv pt care Hendrix nu a cantat metal e pt ca nu existau amplificatoare high-gain si doze "hot" in 1969, problema ta.

 

Dar realitatea e ca MULTOR pasionati de chitara pur si simplu nu le place Malmsteen, si nu cred poti sa-i bagi pe toti la "martafoi". Iar Hendrix a zis-o cu gura lui ca se simtea mai bine cantand piese lente decat rock agresiv. (astea ca exemplu).

 

INTELEGE ca gusturile tale sunt fix asta - ALE TALE. Si cei care nu ti le impartasesc (adica aproape tot restul omenirii) nu o fac pt ca-s niste "martafoi" marginiti.

Link to comment
Share on other sites

Diferenta intre shred si non-shred incepe din momentul in care incepi sa compui o piesa. Daca vrei, de exemplu, sa dai viata unor sentimente gen dragoste/tristete/melancolie, o insiruire de note in viteza, fara prea multe alteratii, e inutila. Nu faci sa planga chitara cu sweep picking sau super-fast-alternate picking.

 

Parerea mea...

Edited by Doctor X
Link to comment
Share on other sites

Daca discutia va devia iar spre blues vs metal, voi inchide topicul, cu riscul de a deranja sentimentele unor forumisti sensibili.

Cred ca esentialul s-a lamurit inca din primele citeva posturi. Restul e discutie despre arc cu sageti vs tun cu fotoni.

 

Imi pare rau ca am deschis discutia. Macar s-a discutat ceva calumea in primele cateva posturi. Toata lumea crede ca punctul lor de vedere e final si vrea sa traga discutia in directia lor.

 

Au fost zece mii de thread-uri despre ce gen e mai bun, dar discutia asta era pur istorica. Tineti-o si voi in directia originala. :)

Link to comment
Share on other sites

Eu sunt ingrijorat si mi se pare din ce in ce mai mult ca lumea se asteapta de la orice chitarist sa stie sa cante cu viteze exorbitante. Lumea a uitat ca mai exista si feeling si ca nu toata lumea e capabila sa cante ca Steve Vai. Ma uit la videouri pe youtube cu tipi care canta la chitara, folk, blues, chestii mai simple, si toata lumea la commenturi e like WTF THIS SUKZZZ. Prea multi chitaristi moderni se bazeaza pe shredding si lumea a inceput sa creada ca asta e tot ce e si ca toata lumea trebuie sa stea ajunga la nivelul ala de viteza si sa uite de feeling. Pacat si sper sa nu fie asa cu adevarat.

da, din pacate cam asa e... lumea e ahtiata dupa alde Dragonforce sau Michelangelo Batio, toti vor solo-uri rapide si sweep picking si mai stiu eu ce... nu ma intelegeti gresit, mi-ar place sa shreduiesc dar nu ca sa fac din asta singuru meu scop in viata(adica viteza doar de dragu vitezei), mai mult cum zice si Satriani parca, e doar o alta unealta de expresie chitaristica

 

 

cat despre aparitia shredului(in sensu de "shred metal", adica in genu neoclasic a lu Randy Rhoads, The Great Kat, Malmsteen etc), nu cred ca are mare legatura cu faptu ca jazzistii cantau rapid in anii 30 sau ceva de genu(daca ei erau pionierii shredului de ce nu a aparut o varianta de shred mult mai devreme?), mai degraba pentru ca s-a popularizat de-abia in anii 70-80 chestia asta, sa canti f repede pe overdrive/distors sa pice fetze in public, sa zica fanele "omg ce sexi canta ala 20 de note pe secunda!!", e si o legatura cu aparitia dozelor hot, ampurilor high gain etc,

 

pentru ca daca il luati pe Malmsteen sau pe Van Halen si ii dati gainu la 1 sa se auda numai clean, si dupa aia dai imediat la 8-9, se aude clar diferenta(nu vorbesc de faptu ca la 1 e chitara curata si la 8 e distorsionata, ci de impact, de atitudinea chitaristului, adica omu nu vrea sa cante jazz ambiental sau ceva, tu sa bei o ceasca de cafea decofeinizata cu lapte dimineata citind jurnalu de medicina pe muzica lui si sa mangai pisica de rasa care iti sta pe genunchi si toarce linistita, vrea sa se auda fiecare nota oribil de tare, tu sa dai din cap si sa faci air guitar si el sa exprime ceva cu asta(sa induca o senzatie de rapiditate sau intensitate a muzicii, sau doar sa isi flexeze muschiu sa zica ba ce smecher sunt cu notele astea de 32-imi) bine poate sunt multi chitaristi de jazz(sau flamenco sau orice alt stil) care si ei vor sa dea senzatie de rapiditate sau sa se dea mari si tari cu viteza lor(sau oricare alt motiv) dar asta se intampla cu muult timp inainte de aparitia shredului si se intampla si acuma, fara nici o legatura cu aparitia stilului shred in afara bineinteles de jazz metal fusion si mai stiu eu ce alte combinatii de stiluri).

 

ca o concluzie shredul de genu neoclasic(care e cel mai popular stil de shred din cate am vazut pe youtube), zic eu, a evoluat din inovarea lui Blackmore, Van Halen, intr-o mica masura Glen Tipton si KK Downing, dorinta lor de a canta chestii din ce in ce mai complexe si rapide pe chitara cu gainu dat la maxim in stilu hard rock-heavy metal din anii 70, si apoi au "furat meseria" oamenii care au popularizat varianta de shred neoclasic adica Malmsteen si Randy Rhoads.. restu e cancan..

 

inca o data mentionez ca am vorbit de shred neoclasic, nu de jazz fusion/prog rock (ziceti ce vreti, mie mi se pare ca fusionu' si prog rocku suna al dracu de similar, oricum nu imi plac genurile astea si nu ma pricep), de altfel in afara de astea 2 si shredu stil Slayer(adica o gramada de note aruncate pe acolo la nimereala) nici nu mai imi vin in minte variante de shred, mi-a scapat ceva?

 

nu ma dau expert in shred, daca cineva are completari sau vrea sa ma corecteze bring it on :)

Link to comment
Share on other sites

Guest Red_X
Dau unele exemple de betivi si narcomani:

Jimi Hendrix

Jimmy Page

Alvin Lee

Johnny Winter

Ritchie Blackmore

Leslie West

and the List goes on...

Tinere finics, ti-as recomanda cu caldura sa te apuci sa asculti muzica de toate felurile si, nu in ultimul rand, sa-ti descui putin capul...

 

 

Ce-ar fi sa o lasi mai domol cu DENIGRARILE penibile si sa nu mai dai "matale" sfaturi ? Oricum nu te prea pricepi !! :)

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
  • Recently Browsing   0 members

    • No registered users viewing this page.

×
×
  • Create New...

Important Information

"This site uses cookies. By continuing to browse the site you are agreeing to our use of cookies.