Povestiri

[impaiatu]

Ca sa nu mai pornesc un topic separat, as vrea sa-mi pun si eu aici vreo doua-trei povestiri cu intamplarile traite cu vreo trei ani in urma.

Nu va asteptati sa intelegeti mare lucru din ele pt. ca au fost dedicate unor oameni care au participat la intamplarile pe care le voi pune mai jos.

Pe scurt, in primele doua este vorba de doua expeditii la care am participat, expeditii ce paorta numele de "Turneul International al Dunarii".

Turneul se tine din anul 1955 si convoiul pleaca din Ingolstadt, Germania.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Turneul_Interna%C8%9Bional_Dun%C4%83rea

 

T.I.D 2009

Chiar daca am totul proaspat in minte evenimentele se succed in capul meu intr-o totala dezordine , un placut haos general ,asa ca relatarile mele vor fi dezlanate si nesortat cronologic.

 

mi-a fost teama de prima seara ,la CALARASI ,teama ca nu voi face fata asaltului verbal din jurul focului ,unde destoinici vorbitori si-au desfasurat tot arsenalul logoreic alimentat de licorile aduse in bagaje ,dar dupa cum s-a dovedit , in focul bataliei uiti ce-i teama si te folosesti de toate mijloacele posibile pentru a te face auzit (ce rau imi pare ca nu am luat o portavoce d-acasa) ,racnind unii la altii te miri ce povestind!

armistitiul a fost propus de Guzea Guzila (strasnic luptator) care a instituit " legea batului" ;cel ce are batul in mana sa vorbeasca iar ceilalti sa asculte!

toate bune si frumoase dar nu te pui cu mintea inovatoare a romanului de la TID ,asa ca fiecare si-a procurat un bat! simplu ,nu?! astfel s-a incheiat si tratatul de pace de la Calarasi!s-ar putea scrie o carte numai cu seara petrecuta acolo ,pe care as putea-o denumi "Marea Galagie" dar ar trebui un scriitor iscusit si cu o buna tinere de minte pentru a insirui tot ce s-a petrecut in jurul focului (oare o fi fost vreun foc, ca yo am fost rapus rapid de Bachus?!) ,eu am sa reamintesc doar de paharele cu picior , de cristal cu care maestrul Guzi s-a intrecut pe sine si cu ajutorul carora a ridicat stafeta mult prea sus pentru a mai putea fi atinsa!vin de Villiefois( asta-i alaskanu') in pahare de cristal ,precum niste gentlemani cu noroi pe talpi.

si cumva seara s-a incheiat ,eu nu mai stiu cum si nu mai tin minte decat ca m-am trezit in sacul de dormit si pe izopren ,sub boschetii de pe malul Dunarii!

dimineta cu dureri de cap ,buza umflata din cauza dormitului afara dar lejer la pregatirea bagajului (lucru' pe care orafazu' mi-l tot reprosa cu o seara in urma ; mai potoleste-te mah si tu si stai cu noi!) asa ca sunt gata primul si am mancarici in ....palme.

plecam tarziu (ne vom obisnui rapid cu treaba asta si va deveni un laitmotiv) spre locul de intanlire cu multpreaobositii nemti si cu mult prea ignorantii reporteri romanesti ,intarziati la locul faptei.

cu chiu cu vai plecam si noi, gasca deja labartata de romani!am emotii pentru ce va urma si dupa numai o ora am deja crampe musculare si mi se pune un carcel care-mi face mana dreapta sa se blocheze ;ups ,imi spun si caut o pozitie din care sa pot trage in continuare la padele ,stramb ca cocosatul de la Notre Dame ,precum si cacofonia comisa adineauri!

e bine totusi si incep sa-mi reintru in ritm ,ziua decurge superb,ajungem din urma grupul de bucuresteni, adormiti pe-un mal frumos ,la umbra;tai lemne pe ei.noi trecem mai departe ,oprim destul de des pentru baite si gustari si uite asa ajungem seara, ultimii la locul de campare, ma rog, aproape de locul de campare ,moment in care incepem sa auzim strigatele de ajutor si sa vedem miscarea de pe mal ,unde Vifor facea tot posibilul sa-l ajute pe amaratul cuprins de disperare!

obositi la extrem gasim resurse sa padelam nebuneste catre locul cu pricina ,sute de metri mult prea lungi si clipe grele si dilatate in timp prea mult pentru a mai putea face ceva pentru alt disparut sub ape!trecem cu barcile pe langa locul de campare ,pe langa placizii nemti prea nemti ca sa sara in ajutorul cuiva ce nu stie sa strige ajutor in germana!plutim in deriva deasupra locului unde unul din sateni a disparut ,umiliti de neputinta de a putea face ceva si apoi tragem la mal cu sufletele stranse si chircite!

nu mai e nimic de facut,se asterne linistea si lucrurile reintra in normal. ma gandesc la tragedia intamplata si la familia celui inecat ;probabil rad ,se veselesc, se relaxeaza (ca doar e duminica) si habar n-au de vestile rele descatusate si pornite in galop spre caminele lor!mi-e mila de ei!

o seara trista petrecuta langa foc ,cu bere ,suc si apa daruite de primarul comunei Dunareni (multumim)!incerc sa ma acomodez cu "ordinea" din bagajele mele, sa mananc ceva si repede la somn ,rupt de oboseala!

cosmaruri toata noaptea ,cu antebrate ca a ale lu' Popeye marinaru, ma trezesc de cateva ori cu mainile inclestate si tendoanele gata sa plesneasca ,imi simt muschi pe care nici nu banuiam ca exista, treziti la viata si obligati sa colaboreze cu alte grupe de muschi intr-o combinatie pe care n-am mai vazut-o niciodata!durere!!!

dimineta ma trezesc bucuros ca s-a sfarsit noaptea, ceasornicul german se remonteaza ,rotitele lui se reunesc in angrenaje si-o pornesc din nou pe apa!Mercedes!

ramanem noi romanii in bocetele familiei lu' Ionel (victima are si un nume si 33 de ani) . plecam turtiti si neputinciosi ,Diana plange langa mine si sunt gata si eu dar ma trezesc din starea asta cu o gura mare de coniac din sticla aflata in spatele scaunului din kakpit (nu spune nimeni kakpit cum spun eu ,fapt provenit din talentul cu care spun ***** ) *****!!!

ploua peste moralul nostru ,aflat undeva la nivelul marii pe care am plecat in maini s-o vedem!ne uda pan' la piele si cred ca fiecare reface mental necesarul de echipament.

fetele se retrag la Cernavoda, ziua asta nu promite nimic bun mai ales ca de sub pod incepem sa ne confruntam cu valuri maricele (ce mici si neinsemnate imi par acum ,dupa Isaccea ,Tulcea si pasajul catre Erenciuc-Belciug)

treptat incepe sa se lumineze si moralul nostru da semne c-ar misca!reincepem dialogul intre noi ,sarbatorim fiecare chilometru' parcurs ,cu tzuica "shcoala ardeleana" ,visinata de la Costin cel Iatan si coniac din spatele scaunului aflat in kakpit!

padelam pana tarziu, valurile au ramasa in urma si acum brazdam siajul lunii ,uneori doi cate doi iar alteori singuri cu gandurile noastre!suntem intrebati de pe mal "uer ar yu from?" si raspund ;"from romenia!"

- ce vrajeala ,comenteaza intre ei oamenii de langa foc si rad de gluma buna pe care un strain ca mine a fost in stare s-o comita!

-pe bune, raspund si-ncepem toti sa radem, mai ales yo din cauza replicii pe care om am in minte; "atunci de ce dracu' vorbim englezeste?!"

romanasii de pe mal pun multe intrebari ,raspund politicos dar pana la urma ei tot romani raman si nu se dezic ;incep cu glume de ***** ;sa nu treceti pe rosu, vedeti ca va ia radaru etc si rad hahahahihihi, ras ce mie-mi suna altfel ;grof grof grof dal dal dal.

da-i dreacu!trecem mai departe pe sub cerul plin de stele, taind oglinda apei ;ce seara minunata ,perfecta ,un dar frumos dupa incercarile prin care am trecut azi!

ajungem la liman ;Topalu ,ne sar bulgari-n ajutor sa scoatem taraboantele pe malul malos!radem si glumim ,intindem corturile intr-un disconfort acceptabil!

facem scenarii cu privire la unul din cetatenii bulgari; un munte de om ,pe care in unanimitate am convenit ca ceilalti bulgari i-l monteaza in caiac cu incaltatorul de pantofi si probabil i-l extrag seara cu pompa de vacuum!e mare rau, un adevarat CETATEAN!ce rai suntem si radem nemteste ; HA HA HA!

evident ,dimineata plecam ultimii, pensionarii au plecat demult, bulgarii in urma lor si noi ,campionii cu pedigree la urma sa-i manam de la spate ;hai cu tata, hai ca se poate!

traila-la-la ,trai-la laaaaa ,trai-la-la-la-la-laaa........!ce ne merge!

 

Ghindaresti, debarcare triumfala dupa ce am padelat cautand curentii buni si ferind vanturile potrivnice!maluri cu grote ,peisaj superb!

mancam si bem bere de la magazinul din sat ,scapam de sacii cu gunoi cu ajutorul copiilor din zona ,respectuosi si blonzi ,serviti cu bomboane si caramele din desaga mea!plecam si oprim un kilometru mai in aval ,la scaldat pe plaja de pe insula din zona!n-avem nici o apasare dar avem deja o intarziere consistenta dar asta nu conteaza asa ca la Hrasova ne tolanim pe shezlongurile de la crasma de pe mal ,bem spritzuri din pahare de cristal, Guzaev fumeaza pipa iar eu ma izmenesc cu un trabuc cu care am observat ca poti sa faci desene pe asfalt(acum nu mai sunt sigur ca era trabuc si nu carbune)

stafful romanesc la TID sub egida ;o viata avem si-o gaura-n cur! viata e frumoasa chiar si cand ai palmele facute praf ,infloresc bashicile ,ceru-i ca oglinda , vai de ce n-am zece vieti ,le-as petrece aicea! vreau sa impartasesc lucrurile astea tuturor cu toate ca egoismul din mine imi da ghes sa tac si sa le pastram doar pentru noi ,ce-i ce am trait clipele astea!

ajungem seara aproape de podul de la Giurgeni ,unde si campam pe-un mal malos, tzantzaros si puturos (asta din urma e doar pentru poiezie )apusul e superB iar prognoza meteo de *****! trecem rapid peste noaptea asta vantoasa si ploioasa care m-a determinat sa ies de cateva ori diin cort ca sa verific starea lucrurilor ,sa ancorez cortul mai bine si sa ma ud putin mai bine!

dimineata ramanem si fara Vili ,l-a infrant disconfortul din canapeaua numita caiac gonflabil transformat in piscina de campanie! ne pare extrem de rau dar ........ne despartim cu promisiunea lui de a reintra in traseu la Murighiol sau mai devreme ! i ncet-incet invat la TID o alta chestie; n-ai timp de despartiri, se intampla brusc si rece si nu poate intelege bine decat cel ce a facut armata.

ciudat sa privesti podurile astea de dedesubt, asa se intampla si cu asta de la Giurgeni si te incearca un sentiment ciudat, nu stiu cum sa-l descriu!

valuri mari ,vant din fata si n-am timp sa raspund la telefoanele Orafazului care ne asteapta de ceva vreme la Stancuta!

pac-pac si ntr-un final vedem "reclama la castraveti" pe care sta mandru Costin Orafaz ,padeland cu eleganta cu niste linguri de cafea! ne pupam, ne uram bun venit-bun sosit ,ne imbratisam cu emotie de toamna si plecam iar spre mare ,in maini, de buna voie si nesiliti de nimeni! si de voie buna!

pac-pac si padelam de ne vine acru, am pierdut orice notiune a timpului si a locului, nu mai depindem de nici un loc de campare, facem ce ne taie capu' si sarbaSorin (termen oficial) fiecare chilometru, fiecare insula de care trecem ,totul e motiv de sarbaSoare!

lasam orasele in urma ,ne ranjim fasolea ,pentru cei de acasa ,la camera web de pe hotel Vega din Galati ,unde am privilegiul sa-i strang mana prietenului Vali de pe barcaholic! Guzila jubileaza,doar survolam orasul lui dar din pacate nu putem opri din cauza malului dificil! trecem mai departe si incepe granita cu Ucraina,

portiune dificila, Dunarea se lateste ,ai impresia ca inaintezi greu spre deloc, alternativele pt locurile de campare sunt putine iar ultima insulita frumoasa avem proasta inspiratie s-o lasam in urma!

incep valurile si vantul din fata si ne traim propriul "cap Horn" la Isaccea ,unde valurile ating apogeul!n-am timp sa respir ,tre' sa mentin tigaia cu prova in vant si sa ma feresc sa ma puna travers, bubuie fundul plat si turtesc valurile padeland cu indarjire spre undeva! daca nu se rupe acum ...nu se mai rupe niciodata, asta-mi spun si strang rapid vesta de salvare inca putin! GREU!

sifonati, obositi si fara chef ajungem tarziu intr-un loc acceptabil pentru campare!ramanem acolo ,peste noapte , doar eu,Costin, Andrei ,Orafaz, Imi si Guzea Guzila, restul gastii ,Sorin cel Petrean ,Poklosh ,Sandrin si Erminio(baietii din Constanta ,alaturati grupului ceva mai devreme) hotarasc sa plece si sa padeleze pana la Tulcea, toata noaptea de va fi nevoie!

discutii nasoale la foc,ma duc imbufnat sa ma culc ,cotropit de tzantzarii care m-au mancat uns uniform cu Autan si ma trezesc noaptea sa vomit si matzele din mine(o conserva de *****)!

trecem peste asta, se pare ca zilele frumoase s-au dus ,oboseala si stresul s-au acumulat perfid, moralul meu e pe rosu!

zi grea de padelaresi nu aud decat ritmicitatea loviturilor de padela, date in copastia barcazului meu!incerc sa-mi revin si sa fiu din nou simpatic ,macar cu mine, dar nu prea-mi iese!

padelam, padelam , si-ntr-un final apare si restaurantul Dunarea ,unde tragem la mal si bagam rapid cate doua beri!trec bucurestenii dar nu opresc, baietii astia sunt tenaci si au ritmul lor pe care tarziu l-am inteles si pe care l-am adoptat intr-un final!

frumos restaurantul Dunarea dar trebe sa plecam si mai fentam putin vantul prin dreapta insulei Ivanov(frumos pasaj!!!) dupa care facem dreapta spre Tulcea ,urmand bratul Sulina!

Prapad......... prapad....., daca Isaccea a fost "capul Horn" aici nu mai stiu ce a fost ;scapa cine poate ,valuri care atingeau peste un metru si am tot "dat cu ascutitu' "de mi-a intrat apa in barcaz ,i-l am pe Imi in dreapta in rest nu mai vad pe nimeni, n-am curaj sa intorc capu'! valuri din toate directiile ,vantul se incordeaza la noi si si eu ma burzuluiesc injurand de toate cele! tre sa fi fost acolo sa poti intelege lupta asta! ma gandesc la Orafaz si "gogoasha" lui furioasa dar nu pot face nimic ,tre sa-mi man tigaia la adapost,adapost care apare la schimbare directiei in portul Tulcea! yufff ,nu s-a rupt nici acum ;nu se mai rupe ,imi creste increderea in constructia stich'n glue si implicit in mine, in ceea ce fac!

ajung la mal ,corturile se incovoaie sub presiunea vantului, p-al meu nici nu ma gandesc sa-l intind acum; mi-ar fi si imposibil!vorbesc cu Orafaz la telefon, vantul l-a aruncat in mal si nu mai poa sa scoata "nasul" de acolo!dau o fuga la crashma si iau vreo trei beri dupa care incep proba de " 100 metri garduri maracinisuri" ,incercand sa ajung prin curtile oamenilor la locul naufragierii Orafazului ;nu se poate decat pe apa!ma intorc la locul de campare

si ma invart ca un cu oi intr-o caldare pentru ca nu stiu ce sa fac si ma simt neputincios!intr-un tarziu apare si eroul de la Termopile ,reincarnat in Orafazul asta tenac si de un calm enervant( acum ....numai el stie ce a fost in sufletu' lui ,eu m-as fi ***** pe mine ,sincer)!ma bucur enorm ca-l vad si incep sa stiu ce sa fac; deschid putin mantaua de ploaie ,prind vant de bulina si ma infig cu prova-n carciuma din sat, unde dealtfel ma gaseste si Imi ,topaind pe banca si incercand sa fac multimea sa ma voteze (asta mi-am amintit-o cu greu ,ulterior)

orafazu' e si el aici si impreuna cu toti ceilalti prezenti ;Aik ,Mircea ,shcoala ardeleana si pane Poklosnicu citim toti clasicii in viata ;Bergenbier, Timisoreana ,carti alese pe care le stingem cu palinca lu Petrean (butelca metalica pare fara fund) ,praf si pulbere ,prapad ,ne balanganim pe rand catre buda ,prea plini de atata cultura bahica!

ma retrag intelept si cu frica de dureri de cap, ma duc sa incerc sa pun cortu, ajutat de poklosh si mai......cineva p-acolo!

noaptea se potoleste vantu' dar incepe ploaia dar.. de bine de rau ...e bine!numai bine nu e .dar .e bine!orafazu'se ratoieste la boscheti si mi-e mila de el fiindca stiu ce-nseamna asta dar oricum el nu mai trebe sa infrunte ziua urmatoare;se retrage la depou!

dimineata ploaie si vant. conform programului, pleaca toti nemtii, bulgarii si ceilalti, ramanem doar o parte din romani!

Costinii se retrag, pe Orafaz i-l ajutam sa-si duca bagajele la masina venita cu bacu' sa i-l ia!namol pana la glezne si disconfort total!mi se face o pofta nebuna sa renunt si eu ;ma mai gandesc!Guzila e indecis ,ne petrecem ziua mai mult prin corturi ,aprin aragazu' si ma mai incalzesc putin ,incapatanat ,Guzila tot refuza sa vina in cortul meu sau a lu' Imi ,i-si face sifon in pardoseala fiindca buretele si cana nu mai fac fata!

ma plictisesc in cort si-mi vine o idee inspirata din intelepciunea maestrului Guzi ;imi croiesc costum din sacii menajeri de 120 de litri ,ma bandajez cu scoci si-ntr-un final arat ca don Quijote ,drept pentru care ma mai cosmetizez putin cu o pereche de pantaloni pe deasupra ,o bluza si pelerina de ploaie!ies afara din cort, mai scot niste apa din barca,mai fac un pic de ordine pe-acolo, ma gospodaresc putin, ma plictisesc mai mult

si deodata; deodata;DEOADATA!!!!!DA, DEODATA MA TAIE O ######…!DA CE ###### FRATILOR!seamana cu ploaia care nu se mai opreste ,cel putin asa banuiesc!cred ca pe undeva am luat apa, altfel nu-mi explic!totul se petrece rapid, apuc sa iau un sul de hartie igienica si urgent in balarii , dau pantalonii in vine si ma izbesc de costumul de plastic intarit cu scoci ,n-am nici cutit,nici foarfeca,nimic!!!n-am timp de gandire, trag cat pot de foliile de pe mine, ajung cu dintii la scoci, reusesc sa -l rup pe alocuri, ma musc dureros de mana dar intr-un final reusesc sa-mi

descatusez curul din prinsoare; a trecut viitura!ma ridic din tufisuri cu demnitatea terfelita ,cu egoul patat si ma asigur ca nu iau nimic cu mine!

am fost la un pas!rearanjez cuirasa de pe mine si reincep activitatile pana-mi dau seama ca sunt ud la piele!jas la cort, ma schimb si raman inauntru pana ce ma intreaba Mircea daca merg cu ei in oras; DA ,merg, decat aici ......e mai bine in alta parte!ma imbrac decent ,decent de jegosi si plecam impreuna; Aik,Mircea,Sandrin si eu,mai inalti cu cate juma de metru fiecare din cauza namolului luat pe talpi; ce uriasi!!mi-am luat la revedere de la Costin in acelasi stil TID,i-l vad acum in mijlocul Dunarii ,padeland catre casa, catre malul unde-l asteapta masina!i-l invidiez putin dar inca nu e tarziu nici pentru mine!

traversam cu hidrobuzul pana pe malul tulcean, luam taxiul si ne infigem "la insula"unde incepem sa facem ce stim noi mai bine ;sa bem!behaim unu la altul ;BAH.., vezi ca intri-n sculii ,BAH...!acel "BAH" cu a din I ,parafrazandu-i pe pescarii grofi ascunsi in boschetii intanliti pe maluri!

seara tarziu eu si Sandrin reusim sa prindem (cu shpaga) ultimul morocarici peste dunare si ne retragem la corturi unde Guzila se indupleca sa vina si el la mine, adunati-lungiti langa aragazul arzand!e ud ca un caine si cred ca a rabdat enorm de frig!

m-a luat somnu' pe nesimtite si ca prin vis i-l aud pe Guzaev povestindu-si viata sau mai stiu yo ce!

adorm putin stresat ;i-am promis lu' Mircea ca-i recuperez eu cu caiacu, lucru' care incepuse sa mi se para deosebit de periculos dupa ce aburii de bautura din capul meu s-au disipat!

noroc ca s-au razgandit si si-au luat camera la hotel!

dimineata s-a hotarat si Guzila ;pleaca acasa!eu ,Imi si Sandrin mergem mai departe!Imi m-a convins si pe mine, altfel povestea s-ar fi terminat aici iar ultima amintire despre TID ar fi ramas cacarea valtoroasa care ma izbise deunazi!merci Imi ,merci mult!

doar in trecere am sa amintesc aici ca de langa cort mi-au furat lanseta, ulterior am aflat ca si Mircea a ramas fara una!nasol, puteau cel putin sa-mi ia si scaunul si sa ma scape de ceva bagaj!

toastam cu paharele cu sampanie, ceremonios Guzi i-si pensioneaza caiacu' ,la fel de ceremonios ne punem si noi palma-n cur si plecam fara sa privim inapoi!mergem la vale!ne trezeste o "pasagera rapida" si padelam si mai rapid decat ea pana nu-i mai vedem etrava contondenta!"ca mustele pe parbriz" e o alta expresie cunoscuta de TID-istii romani, din fericire neincercata pe pielea nimanui!

si padelam, si padelam, Sandrin e singurul erou ramas ,cu canoea lui pantecoasa i-l vezi cand pe mijloc ,cand pe langa mal ,chinuindu-se sa-i tina cursul!

pe nesimtite trecem de Bahbudia ,vremea se imbunatateste si ajungem si la Murighiol!d-abia apucam sa spunem "shaishpe mici ,treisutedevodca si saseberi" ca si apar de dupa colt Mircea cu Aik!

punem corturile(m-am saturat de refrenu asta) in parcare si tragem barcile la pontonu' lu' nea Dan Tomescu(sa traiesti nene Dane) !

pac-pac, din nou in carciuma ,behaim unii la altii!ne retragem balanganindu-ne ca niste marinari adevarati!dormim ca dreacu de bine si dimineata plecam din Murighiol ;point of no return ,d-aici incolo nu mai e loc de abandon; ori ajungi la Sfantu' ori ramai in boshcheti si-ti intemeiezi familie de tzantzari!

taiem "M"-urile rand pe rand ,consultam tot timpu' harta de frica sa nu gresim si sa ocolim 'j de chilometri-n plus!intram pe hula in ultimul canal si incepem toti sa banuim ce ne asteapta, deja cunoastem mofturile dunarii , toanele ei dar si bunul simt de a ne anunta intentiile!alegem malul bun si incepem de ne luptam cu berbecii ,dupa un moment critic, Ciobanu reuseste sa-l tracteze pe Sandrin si toti sa ajungem in dreptul lacurilor Erenciuc si Belciug!tragem aer in piept si plecam mai departe, din fericire pasajul cu valuri a ramasa in urma!

si mergem ,si mergem ,Imi cere "permisiunea" s-o ia inainte catre Sfantu', unde-l asteapta prietenii!a stat cu noi cat timp traseul a fost mai dificil consultand harta din dotare,nu e absolut nici o suparare, n-are de ce, a fost de bun simt!

mai avem vreo 9 chilometri ,ma uit in urma ;Sandrin alege calea ce a usoara ;vrea sa ramana in balarii peste noapte asa ca-l conving sa se lege de mine si umar la umar intram tarziu in Sfantu', unde Ciobanu Mircea se confezeaza ca el a intrat doar fizic ;psihicul i-i cedase ceva kilometri mai in spate!

nu ne asteapta nici un covor rosu ,se vede marea in fata si deja cred ca am donat juma de kil de sange catre tovarasii tzantzari!

intram printre barcazuri si acolo ne asteapta Poklos-baci si "shcoala ardeleana" cu tzuica si .....tzuica!

doua zile de stat la Sfantu' cu crasma ,crasma si tot asa!partea frumoasa! partea urata a fost cu situatia indoielnica a organizarii cu sentimentul ca si aici la TID s-a insinuat oportunismul unora de a face bani ,nu ma pot pronunta sigur dar un gust amar tot mi-a lasat si sunt putin dezamagit!

forget about it!

vreau sa evoc doar clipele petrecute cu prietenii Aik ,Mircea ,Sorin Petrean si Imi,cel ce m-a determinat sa-mi schimb hotararea de a renunta !

intoarcerea spre casa s-a facut tot cu ajutorul acestor prieteni de nadejde ,oameni pe care e bine sa-i ai aproape la bine si la greu ,gresit judecati la inceput (alta lectie reinvatata) ,intoarcere tot aventuroasa ,cu ajutorul salupei lu Mircea ,cu caiacele tractate si tot timpul in pericol de a fi scufundate dar emotiile au fost rapid vindecate cu bere si tzuica ,baute pe gramada de bagaje din salupa!

salut toti participantii la TID ,i-i salut pe toti prietenii noi ,gasca frumoasa chiar daca uneori nu am fost unul in asentimentul celuilalt ceea ce e foarte omeneste!

povestea se sfarseste aici ,multe detalii pe care le-am uitat pot fi adaugate de ceilalti ,asa ar fi frumos ,ca fiecare sa presare cu amanunte frumoase povestea traita de noi ,asa cum bine spune si neamtu' ;"eine kleine popartzainer" si are dreptate; in fond si pana la urma urmei ce mare scofala am facut?!am fost la TID!

ar mai fi multe de spus dar nu e bine niciodata sa spui totul!

Respecte!

 

T.I.D. 2010

 

Am sa trec peste deja clasicul "nu stiu cum sa-ncep" fiindca n-ar fi adevarat ci doar o scuza pentru a dezvergina o coala alba.

Nu mama ,nu mi-a fost frig ,am avut maieu si sosete groase in picioare.

Adevarul e ca la ora asta,de acasa, imi vine greu sa-mi amintesc frigul care l-am indurat in cateva randuri ,

tribut platit prostiei de a nu-mi lua sacul "cel bun" de dormit din pricina faptului ca e ceva mai voluminos.

Al doilea motiv este ca ajung mai greu la el,tinut fiind in acelasi compartiment cu "hainele de moarte".

Nu mai conteaza.Sunt acasa.

 

Au trecut doua zile de la "fuga" mea din Tulcea, fuga pt. care am mai multe argumente dar pe care n-am sa le invoc aici.

Doua zile in care nu m-am putut gandi decat la ce se mai intampla acolo, pe balta.Bine ca s-a terminat, altfel n-as mai fi avut unghii de ros si cine stie ce faceam.

Desfac bagajul si asta ma ajuta sa-mi sortez amintirile, deja sedimentate bine printre sosetele murdare.Gasesc drapelul tricolor si starui ceva vreme cu el in maini, holbandu-ma la el pierdut in

reverie.Asta pana sa-mi dau seama ca strang in brate o pereche de chiloti murdari pe care troneaza o mare pata de culoare ce-i face sa semene mai mult cu drapelul japonez.

Soarele apune ....Tre' sa beau ceva ca sa-mi revin.

Ceva vreme am cautat un motiv sa fac treaba asta a doua oara, vorbesc despre insotirea convoiului la T.I.D (pt. ca de fapt nu am participat la T.I.D si ar fi nedrept sa pretind asta),si am gasit mai multe, unite intr-o ceata de pitecantropi ,

dobitoci cu fetze de tantalai, cum obisnuiam noi sa ne alintam, deci n-o luati ad-literam!

Oameni de diferite nationalitati, cu care as merge oriunde, numai din placerea de ai enerva.

Cargazi, turci, rusnaci betivi, tatari ce rup padele in mainile vanjoase, si chiar si un pakistanez ,toti organizati in ceata numita "Distileria Ambulanta",

uniti in cuget si-n simtiri, adunati in jurul celui mai simpatic dintre noi; japonezul Aygura Kakuru ,vajnic urmas al samurailor de alta data, ce da cu padela-n balta.Asta la fiecare pas.

PADELANTE.............!!!

Plecarea de la Calarasi a fost mai putin dramatica decat anul trecut, singura victima a noptii precedente e Orafazul, care duios ne petrece cu privirea.

 

Iarba uscata-n par.

Cu voma-n barba

Si lacrimi ce stau sa-i cada pe obraji-i supti de suferinta!

 

Nerupte de venirea zorilor,

Urdori la ochi ii stau zagazuri

Sa ne salveze pe toti de un potop de lacrimi.

 

Aproape ca ma trec fiori de spaima

Cand ma gandesc cu cine noaptea-m petrecut in cort.

Batrane camarad de alta data, acum ramai cu bine-n port.

 

 

Curentul e puternic asa ca disparem rapid si barbosul ramane singur pe mal cu durerea lui de cap, mai mare decat el.

 

Ma oftica o vaga senzatie de deja-vu pe care o combat rapid cu un coniac si asa incepe prima zi.Ca de altfel toate celelalte.

Tarziu, din spate, apare alt oropsit al sortii, sculat cu greu din beutura, Serghei Pagaiev, de altfel tovaras bun de drum.

Cu greu ne strangem randurile si tinem un oarecare ritm, nestresati ca suntem ultimii.Suntem in grafic ca-n totdeauna!Fara evenimente, ajungem pe seara la locul de campare, sunt ud pana la piele din cauza

padelelor ce ma stropesc la fiecare pas.Intind rapid cortul ,mananc rapid conserva de fasole si ma ia somnul cu paharul de supa pe piept.Mi-am propus sa dorm vreo doua ore dar ma trezesc a doua zi la opt.

A fost frumos ;s-a cantat la chitara ,s-a glumit ,s-a ras ,s-o fi si dansat si poate cine stie ce s-a mai intamplat, dar fara mine !Macar ca am dormit bine si am visat frumos ,singura noapte in care mi s-a intamplat asta.

 

Soare ,frumos ,stare buna de spirit ce-mi spulbera amintirile sumbre.Plecam ,putin intarziati din cauza unor nemti ce nu vor sa plece decat tarziu.Asa ceva nu se face!

Daca tot suntem in grafic ce-ar fi sa mai plutim vreo doua ore in deriva fara sa dam odata din padela?!Zis si facut.In felul asta mai schimbam si noi o vorba ,o impresie ,o tzuica...oricum Dunarea i-si face datoria mai bine

decat anul trecut.In felu' asta avem timp sa facem si prezentarile ,sa ne cunoastem ...

Uite asa il cunosc pe Chuck Norris ,un tip ce seamana mai mult cu Guzi al nostru, numai ca are alt caiac ,mai misto.

Bem tutun si facem cunostinta cu fratii turci Martaloglu Sandiloglu si Dobitoglu Sandiloglu veniti tocmai de la Kara Deniz cu scopul sa ajunga tot acolo.Nu stim de ce.

Croatul Grga Disici si pakistanezul Pulanku Rabajur ,cetateanul Csaba Karich deasemenea cunoscut si ca omul-caiac, confundat de multe ori cu creatura zisa si "Centaurul" (eu,personal, cred ca el e).

Pe singurul roman prezent , il vom cunoaste ceva mai tarziu ,la Braila.Un dobitoc ce ne confunda cu niste austrieci chiar si cand ii vorbim pe romaneste!Vorbim stricat ce-i drept ,cu un accent ciudat dar asta numai din cauza alcoolului.Se bate in piept ca singurul roman d-acolo-i el!Un dobitoc mai mare decat mine ,cum bine remarca Nurmambet Kadir ,singurul tatar de printre noi ,membru supleant al celor cu pantalonii pan'la gat.

O adunatura interesanta, unita de mult mai multe lucruri decat bautura ,cum s-ar crede.

Si ca sa ma prezint si eu ;al dumneavoastra Sasha Padelaev ,curioasa incrucisare intre Helmuth Duckadam si Ivan Patzakin .

Tot mai bine decat anu' trecut este ca nu am facut bataturi sau basici si nici febra musculara!Manusi nenicule ,am renuntat la orgoliul mainilor goale .Sa ia aminte Buciu!Sa se stie!

Depasim si podul Cernavoda la fel cum depasim si cota legala de alcool din sange,noroc ca podul sta pe loc pt. ca la viteza noastra de deplasare .....

Oricum ,nu suntem singurii ilegalisti ;mai sunt si unii care merg la remorca ,trasi de barca cu motor ,mai sunt si unii care au chiar ei motor pe barca!Dar nu dam nume ,actele noastre de tradare sunt cu totul de alta natura

iar faptul ca ce fac ei este ilegal nu ne impiedica sa-i invidiem.

Uite ca iar ma lungesc cu vorba ,mare "calitate" a mea care m-a facut sa ajung intotdeauna ultimul in tabara. Sunt in stare sa vorbesc cu orice si oricine ,cuvantator sau nu .

Ajuta. Da ,ma ajuta chiar si atunci cand fac aproape noapte alba din pricina unora care sforaie ,a doua noapte la Seimeni.Cine sforaie?!E.....vorbesc si eu asa , sa n-adorm. Oricum n-as fi dormit din cauza frigului care-mi

paralizeaza picioarele ,deci tot as fi vorbit singur in noapte. Probabil ca m-as fi adresat altcuiva ,la fel de amabil.

Amabil ma adresez si celor obsedati de cronologia faptelor ;fatza la perete!N-am nicio treaba cu ordinea faptelor.

 

O noapte de ***** , ca sa ma exprim elegant. Bine ca s-a facut ziua si ma dreg cu o cafea calda.

Reusim si de data asta sa respectam graficul ,nu ca ar fi prea greu atunci cand nu tre' sa fii in "pole-position".

Interesant e cum chiar si din ultimul poti ajunge primul ,atunci cand cei din fatza ta abandoneaza!Deocamdata n-au iesit decat fetele ;Adriana si Diana dar sperante mai sunt.

Par-Curgem (un cuvant interesant ,zic) pe Dunare si noroc ca si podul de la Giurgeni-Vadu Oii sta pe loc si, pe malul drept, luam unul din cele mai copioase pranzuri .Imbuibati cu de toate ,hotaram sa ocolim pe ocolite

vijelia de pe bratul principal,o alta abatere de la regulament, macar ca eu ,ca neplatitor de taxe, nu sunt obligat sa-l respect.

Barcazul meu e mult mai usor decat anu' trecut ,cu toate astea trag din greu si mai las inca un sfert din padele pe copastii dar asta nu ma impiedica sa ating si tabara de la Stancuta.Deja asta e un record ;sa fii la timp in fiecare tabara!Sa

ajungi in fiecare tabara!!!

N-as fi cinstit daca n-as pomeni aici extraordinara logistica pusa in miscare prin demersurile organizatorilor ;mese si bancute rustic aranjate , unde se poate manca civilizat si bea bere ,vin sau alte sortimente de beuturi ,veceuri ecologice unde se poate ....la fel de civilizat ,ca doar nu suntem pe Baragan!

Lipseste pichetul P.S.I ,asta daca-mi pot permite o gluma.

Se vede treaba ca baietii au umblat mult si probabil ca au vorbit la telefon de l-ea stat limba pluta.Imi inchipui prin cate emotii au trecut pana au vazut ca in fiecare tabara primarii si ceilalti implicati isi respecta cuvantul.

Felicitari baieti ,din partea unui haiduc de balta! Eu din alte motive am preferat sa ma H in padure ,riscand sa fiu confundat cu Yeti si batut cu pietre pana la moarte.

 

Somnoroase pasarele,

Pe la corturi se aduna,

Mi s-ascund in cercanele,

Noapte buna si tie, Ayc!

 

Si cu asta revin la propriile mele oi si sunt bucuros ca apuc sa scriu aceste randuri dupa ce si-n noaptea urmatoare ma confrunt cu sforaiturile nu spun cui dar mai ales cu frigul intrat deja in oase.Aprind aragazul in cort si aproape ca imi iau zborul din cauza

gazului, masiv eliberat!BUF!!!Contolez situatia cu calm si nebagare de seama, aproape ajuns la limita indiferentei din cauza oboselii.Simt ca sunt obosit de cand m-am nascut si ca nu voi apuca niciodata sa ma mai odihnesc!Ma gandesc din nou la sacul bun si hainele de moarte de acasa,

sunt de iarna ,calduroase ,in speranta c-am sa fac "buba mare" intr-un anotimp ce nu pot sa-l sufar ,asta ca sa nu-mi para rau!Dar asta-i o poveste lunga.

Deci sufar de frig imi frectionez coatele si umerii cu Carmol si-mi masez picioarele , ocazie cu care aerul din cort devine irespirabil.Minunat!

Mi-aduc aminte de miscarile de Yoga invatate in copilarie si incerc sa-mi bag picioarele-n cur ,moment in care rasare soarele si manevra cu pricina devine inutila.

Totusi mai sunt nopti de nedormit si daca nu omor pe cineva nu rezolv nimic. Ganduri negre imi dau tarcoale si planuri criminale-mi incoltesc in minte. Noroc cu latura mea pacifista care ma indeamna la iubire asa ca-mi canalizez toata energia

in elaborarea unui plan pasnic si-mi propun ca urmatoarea noapte sa-mi dorm in propriul scrot ,ocrotit de zgomot si de frig. Domnilor, va prezint "Scrotalus Domesticus"!

Specie rara ,adaptata conditiilor grele ,morfologia permitandu-i sa-si ia forma initiala odata cu rasarirea soarelui! Metamorfoza completa la una din cele mai evoluate fiinte!

Ar putea influenta si turismul.

Razele soarelui incep sa-mi mangaie oasele si sa-mi alunge bazaconiile din cap. Ies tarziu din cort si-i zambesc candid lu Nurmambet, tatarul.

Nesomnul natiunii naste monstrii ,nu cum a spus altcineva!

 

Afara bate un vajgalau prielnic si Dunarea curge rapid la vale. Se pare ca anu' asta scapam mai ieftin .

Cu toate astea Csaba emite teoria conform careia , citez "-Durerea este slabiciunea care paraseste trupul!"

Cadem de acord ca suntem niste oameni cu multe slabiciuni si ca sa mai eliminam din durere injghebam o vela intre barcazurile noastre.Ne izmenim o vreme asa pana pierdem contactul cu plutonul codash.

Tragem tare si-i ajungem din urma dar se pare ca zilele de excese isi spun cuvantul iar randamentul nostru scade odata cu trecerea orelor .Pe nesimtite ,vantul vine la travers ,isi intensifica taria si ajungem sa ne luptam cu valuri nu tocmai prietenoase, ocazie cu care simt nevoia de-o pereche de chiloti curati. Destul de tarziu ajungem in Braila ,dupa episodul cu pitecantropul ce se batea cu caramida in piept ca e singurul roman d-acolo.

Macar ca ne-a binedispus.E trecut de ora sapte ,ceea ce contravine total regulamentului, si ne spunem ca suntem automat exclusi din T.I.D !Mai ales ei. Eu si cu Cioaba ne excludem manual ,din spirit de solidaritate. Asta nu ne impiedica sa intram triumfal in marina din Braila ,

filmati de comitetul de primire format din Vincentiu si Vali ,veniti special de la Galati sa ne intampine! Ajung pe mal ,trag barcazul pe rampa de beton ,la timp pt a nu fi scufundat de Pravale Baba ,incarnat sub forma lu' Ciobanu

care vine ,vine ,vine , calca totul in picioare si cade in balta cat e de lung! La fix ,cat sa nu mai faca si alte pagube in afara de valuri.

Tabara e stabilita undeva pe mal, mult mai sus de apa dar ca neoamenii ,stabilim sa intindem corturile in buza apei si-apoi fuga la birt sa nu mai pierdem timp! Vincentiu ne imbie cu de toate.

Sporovaim de parca acum ne-am fi descoperit talentu' asta, la masa cu proaspat ridicatul la rang de "Poklosh", AurelM ,tanara speranta a T.I.D-ului, globe-trotter inrait, brav erou ce-si taraie caiacul incarcat cu bautura ca-n vremea prohibitiei.

 

Ma duc si ma culc, obligat si de procesul de metamorfoza pomenit mai sus si deja ajuns in faza completa. Scrotal de balta! Ma rostogolesc in cort si ma ia somnu' cu degetu-n gura ,ocrotit de cele doua foi de cort.

Visez ceva ,ma chinui sa nu alunec la vale din cauza pantei pe care-i asezat cortu'si cand sa-mi spun ca e mult mai bine totusi, apar "acasa" si fratii Petreusi. Nu trec cinci minute si incepe horcaneala, moment in care intind mana dupa servetelele de nas, iau unu din pachet si mi-l indes bine in urechi,

impartit in mod egal in doua bucati.Uite ca se poate si pe alte cai ,mai pasnice! Imaginatie si bunavointa sa fie.

Dimineata umeda ,atat de umeda incat imi face impresia ca am alunecat in apa cu tot cu cort. Scot "hatch-urile" din urechi asteptandu-ma sa fiu inundat pe toate caile si respir usurat cand ma conving ca nu e decat condens, cam mult ce-i drept.

Mai stau putin sa-nghit galbenusul, ma intind si ascult mishtocareala unor muncitori de pe langa noi. Ma abtin sa nu le spun ca nu numai ca-i aud dar ca-i si inteleg!Sunt roman si-i inteleg in sensul linvistic fiindca in rest mi se par niste dobitoci cu glume de colhoz.

Ies curios din cort sa le vad fetele; mutre obosite, adevarate buhaiuri din care numai Ion Laceanu ar scoate niste sunete inteligibile.

Deja e o mare forfota la rampa de beton. Pleaca toata lumea, unii trebuie ajutati sa iasa din barcile pescarilor, intepeniti acolo de curentul puternic. Noi mergem sa bem o cafea, facem niste cumparaturi, ne invartim, ne sucim si suntem gata de plecare pe la unshpejumate, exact la timp pt. a ne incadra in grafic.

Tragem ca boii la jug si ne alintam cu vorbe dulci, doar suntem intre prieteni! Cateva poze ici ,cateva poze colo ,trecem si de Galati si ne oprim in Cotu Pisicii sa mancam ceva. As manca intr-una, numai sa fac pauze cat mai dese!

Padelam exact pe malu' ucrainian contrar indicatiilor de pe harta,unde baietii nostrii chiar si-au adus prinosul de recunostinta. Pt. gazele primite de la ei le-au lasat cate-un *****.

Veselia nu mai dureaza mult si atinge punctul terminus odata cu apusul soarelui! Mai sapam ceva prin valuri, stam mai stransi decat de obicei si tarziu de tot ajungem la Luncavitza,

ghidati printre pietroaie de catre un tanar bavarez. Nimeresc locul care trebuie, imi pun papucii in picioare sar pe mal si mi-i recuperez cu mana din juma de metru de namol! Perfect! Atmosfera e de nunta, cu veselie multa dar eu sunt plin de draci, caut un loc de cort si nu gasesc drept pentru care ma duc la barcaz, arunc in el vreo zece litri de apa, i-l spal frumos, suflu putin si incep sa-mi intind asternutul sub privirile ingrijorate ale camarazilor mei. Ma insinuez in barcaz, trag pe mine o foaie de cort si ma simt cumva multumit! Deci sa inceapa slujba!

Da' de ce mah Voineo, Voineo, Un'te duci tu Voineo .....,se lamenteaza Guzi pe langa mine cu Imi pe post de tzarcovnic! O adevarata pomana din timpu' vietii! Bautura ,masa si dansul se tin ceva mai incolo, cat sa ma lase sa admir frumusete de cer instelat.

Bem ceva ,ne spovedim cate ceva si intr-un tarziu raman singur, eu cu barca mea! Mai intim de-atat nu se poate! Si nici mai bine; e cald ,liniste si podeaua nu e gloduroasa ca malurile Dunarii!

Ma simt liber sa bas, sa ragai si sa ....ma trezesc in sforaiturile unui bulgar!!! Bulgar Tabac nene! Credeam ca am scapat si nici nu pot sa stric relatiile internationale fiindca tare i-as mai rupe fashul de pe el!

Dorm totusi ceva si a doua zi ma trezesc alt om ; unu care se gandeste sa plece acasa.

Am mai multe motive sa renunt. La ele se adauga si o stare avansata de oboseala! (la T.I.D toate starile tind sa devina avansate)

Gandul ca as putea abandona incolteste si devine cam obsedant. Imi spun ca mi-am dovedit anul trecut ce trebuia sa-mi dovedesc, si in conditii vitrege ,nu asa ....

Padelez mai putin vesel si ma gandesc ca mie rusine sa le spun astora de langa mine ( de fapt i-am suflat o vorba lu' Cioaba). Mai vedem. Intre timp ,langa mine iese pestisorul de aur si-mi spune ;

-Tzarane, tzarane ,sunt eu ,pestisorul de aur,ce dorinte ai?

Mult prea dobitoc,i-i f...t o padela in cap , intrebandu-l retoric pe cine face el tzaran?!

In realitate , l-am achitat dintr-un gest reflex si imediat mi-a parut rau.

Pentru cine se intreaba ;DA, chiar mi-a iesit un somn (o moaca) langa barca si chiar l-am otzelit cu padela!

 

Acum degeaba mai plangi , degeaba Bovine, ce-ai omorat, omorat ramane!

 

I-l arunc in barca cu gandul sa-l omagiez mai tarziu, deocamdata oprim la restaurantul Dunarea, mancam ceva si primim din "partea casei" un butoias cu tzuica, imediat luat inapoi de catre ospatar, odata ce si-a dat seama ca are de-a face cu piratii lu' Mamulea, nu cu uameni normali.

Tulcea! Deja mi-am facut cunoscuta intentia dar devine mai dificil decat ma asteptam; pitecantropii astia se pare ca tin la mine! Bravo lor, asa si trebuie; sa sufere! Ca sa vada si ei cum e!

Imi fac "Mea Culpa" , la revedere Padelaev ,bine ai venit Iuda! Tradator de cauza pierduta, ceea ce e mai grav.

Dar toate astea vor trece.

Fac un foc la care se aduna mai multi, inclusiv un cuplu de francezi nebuni; astia doi au plecat pe butoaie ,da,da, pe butoaie, tocmai de la Belgrad!!!

Stam o vreme de vorba pana cand ne strica bucuria focului un martalog nemtzesc. Un moftangiu mojic ce ne cere sa-l stingem fiindca-i intra fumu-n cort si-l deranjaza!

M-am conformat docil dar mai am timp sa omagiez moaca prinsa mai devreme, o mananc fripta pe jar si a doua zi ,datorita arderilor intense si tractului intestinal rapid ii ridic chiar si un monument!

Raman singur in tabara ( e zi de pauza) cu toate insistentele baietilor care pleaca in oras. Am timp sa cuget si sa mai beau ceva bere.Am ocazia sa-mi rup si gatul calarind un cal dar scap printr-o redresare aproape providentiala. N-am ajuns pana aici ca sa .....

A sosit si ora ,bine ca astia nu s-au intors! Imi strang mustaria, o arunc in pat , pardon, barca in care am dormit si noaptea trecuta si; Sayonara.....!!! Mi-am pus padela pe spinare si intr-o ora de padelat ajung in marina! Aici ma asteapta Paul , tovaras de nadejde, care ma ajuta sa pun "defunctu;" in duba si...

pe cai!

Pana sa-mi dau yo seama ce-i cu mine, sunt acasa si zilele trecute-mi par atat de departe.

Cam atat! De fapt, destul cat sa devin sentimental asa ca n-am sa ma apuc sa mai trag concluzii. I-i las pe altii sa deduca cam cum sta treaba cu T.I.D-u' asta si continui sa desfac bagajul.

Incurajez cat mai multi sa-ncerce experienta asta si daca eu nu voi mai fi printre ei promit totusi sa le fac cu mana si sa-i strig de pe mal;

 

-Bah ,m-auziti?

 

*Personajele din aceasta povestire nu sunt fictive deloc si sunt convins ca cei implicati se vor recunoaste ,chiar si in mai multe dintre ele.

 

O batuta batraneasca

 

 

"AICI E O PROBLEMA DE PRINCIPII, NU DE BANI!"

 

tot din principii azi am luat bataie!

am incasat-o ,am mancat-o , sau cum vreti voi sa-i spuneti!

sunt un tip pacifist de felul meu si n-as face rau nici unei ........(gasiti voi altceva in locul mushtei) dar declansez "jihadul" atunci cand bunul simt e calcat in picioare si mai ales onoarea mea e terfelita in noroi ,asa ca astazi saptisprezece septembrie ,anul de gratie (cam cum mi-am luat-o eu) douamiinoua ,circuland regulamentar cu autobuzul 112( se pronunta pe un ton "Virgil Vochina" ), cedez locul unei doamne si i-mi vad in continuare de gandurile mele! Vin de la Politia Pipera de unde am scos "numere rosii" unui prieten caruia i-am vandut motocicleta! Gandurile-mi zboara aiurea, vad un grup vesel urcandu-se in masina si ma gandesc "ca ce le pasa", sunt elevi, poate cea mai frumoasa perioada a vietii lor.

Nu trece mult si aud proteste sfioase din partea unei fete, chiar de langa mine! Intind antenele si observ ce se intampla in jurul meu; un deget in fund , o mana pe san, ce sa mai; tot tacamul! Un fior rece ma ia pe sira spinarii si pulsul mi-o ia razna, presimt ca se va intampla ceva rau si regret ca nu mi-am consultat horoscopul inainte de-a pleca d'acasa , poate mai salvam ceva ,vreun dinte!

Tac o vreme si-mi strivesc mandria ca pe-un muc de tigara dar in momentul cand gagica incepe si plange inconjurata de gibonii pe care cu o clipa-n urma i-i priveam cu simpatie (caci asta s-au dovedit a fi ;giboni) nu mai suport si rag catre titularul degetului din fundul ei;

-Cocalarule, termina cu prostiile si las-o in pace! JIHAD

Stiu ca nu mai e cale de intoarcere si ochi-mi devin ca cei de musca, incercand sa cuprind 180 de grade-n jurul meu!

-Ce te bagi mah, nu-mi spune mie ce sa fac ..........chestii acceptabile la inceput!

Ma inconjoara toata ceata si din nefericire ceilalti calatori le fac amabili loc.

Schimbam putine replici, le zic sa stea cuminti dar cocalarul vizat se simte deja sustinut, asa ca devine mai agresiv si incepe sa ma injure urat si in cascade si-i vad facandu-si semne! Stiu deznodamantul de pe acum si sper sa cad repede ca altfel tot eu am sa sufar; sunt vreo zece! Dar nu pot da inapoi!

 

RETETA DE SCARPINAT IN CUR , O SINGURA PORTIE;

-1/2 kg carbid

-1 L apa rece

se ia carbidul nestins ,se da prin apa proaspata si rece apoi se freaca energic gaozul pana ce mancarimile dispar.

 

E dureros sa fii injurat de morti, mai ales cand ..........., asa ca fara sa fluiere arbitru , i-mi adjudec prima lovitura . Cum mingea se intampla sa fie la nivelul meu (inalti liceenii astia) i-i f..ut un cap in gura si-i bag o mana-n gat ! HENTZ!!!, dar nu se opreste nimeni si simt cum sunt lovit ca la Posada! BANZAI.............!n-am nici o sansa ,picioarele cad garla ,pumnii in cap, figura si nu mai stiu pe unde; d-abia acum acasa simt cam pe unde am fost lovit!

Sunt trimis in corzi cu un pumn in plina figura, bag mana intr-o beregata si strang tare (aici pot spune ca strang tare bine, carne de mici cum spunea Ciobanu)!

Nu stiu de ce, incep s-aud versurile si muzica Mariei Dragomiroiu ,alea cu batuta batraneasca!

 

E pe final, slava Domnului, cacatii coboara si-mi fac si mie semne sa vin dupa ei: ei e multi da' prosti, eu sunt singur dar nu! Nu atat de prost incat sa persist!

Oricum s-a terminat si portia de carbid, cred ca mi-am spalat rusinea (cu sange mult ,credeti-ma) asa ca stau cuminte si-mi recuperez telefonul de sub scaune , numerele rosii de pe interval, rucksacul .......... de pe alt scaun si observ ca ma cam scurg! Ma scurg din nas, rosu si cald, semn ca nu sunt inca mort!

Am momentul meu de glorie cand toate femeile sar si-ncep sa ma obolojeasca, mai precis i-mi daruiesc servetele, umede sau uscate, pe cele din urma urmand sa le umezesc eu bine, cu rosu!

Mai trece o statie in care, chiar daca sunt cocosul cel batut, savurez criticile aduse celorlalti "barbati", facuti cu ou si cu otet de catre sustinatoarele mele!Cea careia i-am luat apararea i-si cere scuze si coboara cu lacrimi in ochi!

Eu am puterea sa zambesc si sa glumesc ;- un fleac; m-au bumbacit!

Cu bratul plin de servetele, acum toate umede, cobor din 112 la capat si urc in masina unui prieten, providential aparut p-acolo; nu prea mai stau bine pe picioare si oricum am chef sa stau intins de buna voie!

 

Sunt acasa acum, ma doare tot ce poate durea, mai putin sufletul. Am un dinte spart si nasu' umflat ! Ma simt barbat adevarat si daca-ar fi sa se repete .......n-as sta pe ganduri nici o clipa si ma intreb cam cum m-as fi simtit daca as fi plecat privirea in pamant, cum au facut ceilalti!

Ma bucur ca am luat bataie pt treaba asta, daca as fi putut sa-i bat m-as fi bucurat mai mult!

 

Pace tuturor!

Edited January 11, 2013 by impaiatu

[ratza_sb]

Să moară dracii dacă n-am rîs d-am behăit la postarea de mai sus. O fi ea lungă, dar merită.

[impaiatu]

Ma bucur ca va placut si as putea sa pun si vreo trei poze(asta daca se doreste), ca sa fie imaginea completa. Nu cu mine batut mar ci cu destrabalarea de pe Dunare.

[ratza_sb]

Las-o fără poze, imaginaţia compensează de nu e adevărat. Poate strici bunătate de text.

 

Eu nu merg cu barca, dar mă duc destul de des pe munte, inclusiv cu bicicleta. Hai s-o povestesc.

 

S-ar zice că mi-am format un obicei din a pleca pe undeva la sfîrşitul săptămînii, măcar cîteva ore. Anunţat fiind pe la mijlocul săptămînii de Dragoş că duminică dăm o tură cu ţoaclele, îmi informez din timp nevasta că am program de rupt cracii. În paranteză fiind spus, cică iniţial s-ar fi scris „nefastă”, dar termenul a fost corectat după o lopată peste felinare. Duminică se anunţa vreme bună (cod galben sau portocaliu de caniculă), perfectă pentru o tură cu trotineta. Traseul propus era destul de lung, însumînd în jur de 80 km: Sibiu – Răşinari – Curmătura Ştezii – Şanta – Păltiniş – Valea Dăneasa – Cheile Cibinului – Gura Rîului – Poplaca – Sibiu. Se ia decizia să plecăm cu vreo oră mai devreme, să nu gîfîim pe traseu ca asmaticii în minele de cărbuni.

 

Ne întîlnim la Zoo, pe la opt şi zece. Dragoş era la vreo cinci minute în urmă, aşa că fac cunoştinţă cu mult mai punctualii săi colegi: Cristi şi Eugen. Apare şi Dragoş, călare pe bicicleta nevesti-sii. Scoate o sticlă cu ceva lubrifiant, moment în care ne uităm chiorîş la o posibilă eventuală intenţie. Ne calmăm cînd vedem că era pentru lanţul lui Eugen (sau Cristi). Începem să patinăm agale către Răşinari. Îmi aduc aminte că n-am luat nimic de mîncare şi mă proptesc în primul magazin disponibil să-mi fac stocul de Snickers. Calculez eu cam un baton la 20km, deci vreo şase ar trebui să ajungă şi în caz de urgenţe. Schimbătoru’ spate al lui Cristi (sau Eugen) făcea figuri. La ieşire din Răşinari îi dau animalu’ cu labele-n sus şi m-apuc de reglat. În cîteva secunde mergea ca din fabrică. Cristi (sau Eugen) se anunţă satisfăcut.

 

Ajungem la Curmătura Ştezii, unde era ditamai festivalul de ţuici şi brînzeturi. Brînza ca brînza, da’ o ţuică parcă ar fi mers. Trecem pe lîngă, mimînd nepăsarea. Începe forestierul şi pedalăm agale, admirînd corturile puse pe lîngă apă şi constatînd că e cu mult mai puţin gunoi ca în alţi ani. S-or mai fi civilizat oamenii? Cîţiva kilometri de asfalt pămîntos trec pe sub noi. Cristi (sau Eugen) îşi declară profundorul avariat de şa, insistînd să facem o pauză. Facem, da’ mai sus, la intersecţia de la canton. Ne mai spălăm de praf şi transpiraţie, luăm apă direct din Şteaza, apoi încălecăm. Nu mai trece mult timp şi ajungem la primul ac de păr. Drumul se nasoleşte cumplit, iar pedalatul devine un chin prin nisip, pietriş şi bolovani. Călăreţii jos. Mergem la trap pe lîngă, ba sprijinidu-ne de biciclete, ba ele de noi. Deştept cum sînt, mă încălţasem cu nişte adidaşi coca-style, cu talpa groasă cît şireturile. Nu luasem în calcul posibilitatea de a împinge bicicleta, iar acum plăteam preţul. Simţeam fiecare pietricică. Măcar dacă ar fi fost puţin de mers, dar drumul a continuat aşa pînă la vreo juma’ de kilometru de Şanta. Cu cîteva excepţii am mers doar pe lîngă biciclete. Pe drum mi-am dat cîteva pedale în tibie, invocînd diverse zeităţi la adresa dumnealor şi exprîmîndu-mi dorinţa de a demonta pedala stîngă.

 

Ahh, în sfîrşit ajungem la Şanta. Punem şi noi de-o pauză, înfing un baton de Snickers în rumegătoare, bag şi un bidon de apă să sting flăcările, mai rîdem , mai povestim. Ne prăfuieşte unu’ cu-n Matiz de Olt, care cobora. După vreo sută de metri se întoarce ca să ne prăfuiască şi la deal. S-o fi gîndit că nu ne-a tencuit simetric. Plecăm. Drumu’ devine mai plat, mai neted şi mai uman. Eu cu Eugen (sau Cristi) o luaserăm mai în faţă să dăm mai repede de asfalt. Facem o pauză la izvor pînă vin şi ceilalţi doi. Următoarea oprire: o bere. Una dintre cele mai scumpe. 6 lei o cutie de Timişoreana mi se pare jecmăneală nesimţită, avînd în vedere transportul facil. Prin comparaţie, la cabana Cozia e 5 lei un Tuborg la sticlă. Părăsim acest minunat loc, populat de diverse specimene ale faunei locale şi de import, hotărîţi cu fermitate că data viitoare o să ne cărăm bere după noi.

 

E, d-aci începe distracţia. O iau la dreapta după pasaj, ca să intrăm pe Valea Dăneasa. Cristi (sau Eugen) îşi dă cu părerea că sîntem nebuni şi că avem glume în program. Pe mine mă cam ard tălpile de o coborîre mai în forţă şi încep să pedalez vitejeşte la vale prin bolovani. Dau de un grup de patru fete care-mi fac semn să opresc. Pun un frînoc de am zis că-mi ies ochii din ţeastă şi mă opresc la vreo zece metri mai la vale. Îmi arată o hartă şi-mi dau seama că nu sînt românce. Erau din Israel, voiau să ajungă în Cheile Cibinului şi rataseră punctul roşu. Le explic că forestierul ajunge tot acolo, le arăt unde se află, unde se întîlnesc traseele şi dau să plec. Agăţ cu roata spate un colţ de piatră, auzind un cranţ-pfff timid. Fetele mă întreabă dacă e mai frumos pe drum sau pe marcaj, timp în care ceilalţi o iau la vale ştiindu-mă de nebun şi avînd siguranţa că o să-i ajung din urmă. Dau să mă urc pe bicicletă, merg vreo doi-trei metri, cîrf-pîrf-cranţ. Ce dracu’ ai, fă? Mă uit la ea. Muci. Fleaşcă. Dau năroada cu cracii în sus, zgîmîi în rucsac după petece, dau roata jos, scot anvelopa de pe jantă, extrag camera şi m-apuc să caut gaura. Nu se vedea nimic. Unii ar zice că mi s-a cam atrofiat simţul găurii. Bag cîteva pompe şi începe aeru’ să fuiere din cameră ca din duş. Aveam vreo două găuri, unde era ciupită de jantă şi anvelopă. Fetele trec pe lîngă mine şi se opres la doi metri mai jos, la umbră. M-apuc să rîcîi liniştit la cameră, stînd cu fetele de vorbă. Deşubez capacul de la adeziv... să mor de inimă şi alta nu! Uscat iască. Mormăi printre dinţi cîteva altare, stîng tubul cu furie şi iese un pic de adeziv. Aşa, cam cît un muc de bebluş. Împrăştii scîrboşenia aia pe cameră pe unde erau găurile şi prin jurul lor, las să se usuce, pun peticul, bag camera, pun anvelopa, pun roata, strîng roata, bag pompe, pîs-fîs, pîs-fîs şi roata nimic. Făceam scurtă la mînă şi nu dădea niciun semn că ar vrea să învieze. Casc o ureche lîngă roată şi aud un fîsîit timid, dar neruşinat. Fir-aş al dracu’ cu norocu’ meu! Fetele o iau din loc şi-mi dau seama că stau ca un idiot în soare în loc să mă dau la umbră. Du-te mai la vale, desfă roata, jupoaie anvelopa, scoate camera, caută gaura. În prostia mea, căutam altă gaură, convins fiinde de calitatea muncii făcute. Aş! Deziluzie totală. Petecul nu se lipse mai deloc. Smulg nemernicul, rîcîi iar la găuri, mai storc un muc (ceva mai lichid, de data asta), aştept, pun petec, presez, bag camera, pun anvelopa la loc, pun roata, strîng roata, bag pompe, pîs-fîs, pîs-fîs şi... din nou, nimic. Bă, ****-** ****** **-*** de nenorocită, vrei să fac cu nervii?! Desfă roata, beleşte anvelopa, scoate prezervativu’ d-acolo, jupoaie petecu’, curăţă, mai stoarce un muc, răspunde la telefon şi zi-le că ai pană, ne vedem mai jos, pune petecu’, presează, pune camera, înfige anvleopa la loc, bagă pompe, pîs-fîs, pîs-fîs şii... Ţine, mă, nenorocita! Încep s-o iau la vale ca apucatu’, pedalînd cu vreo 45-50km/h printre nişte bolovăniş cît căpăţînile de focă. Da’ nu cobor prea mult aşa. Doar vreo juma’ de kilometru pentru că – aţi ghicit – pleaf!-cîr-tîr-tîr-tîr. Frînă, animalule, că făcuşi explozie. Cuvintele sînt încapabile să descrie ce a urmat. Îmi venea s-oarunc într-o prăpastie şi să mă dau cu ţeasta de primul bolovan disponibil, de nervi ce aveam. Nici nu m-am mai obosit să dau roata jos, că nu mai aveam adeziv. Ulterior aveam să aflu că nici două găleţi nu mi-ar fi fost de ajutor, în fara cauzlui în care umflam roata cu adeziv în locul camerei. Îl sun pe Dragoş:

- Bă, io abandonez. Mergeţi fără mine că tocmai am mai făcut o pană.

- Cum dracu’, mă?

- Iete aşa. Mă întorc cu autobuzu’.

- Hai mai jos, că mai avem noi petice.

- Bă, mai am şi eu, da’ nu mai am cu ce lipi.

- Hai, că are Eugen o cameră de schimb.

 

Mda. O iau la crac, cu trotineta în cîrcă, să menajez janta şi anvelopa. Peste cîteva minute mă apucă dracii şi o cobor, să sufere. Păi pînă cînd? Trec încă o dată pe lîngă grupul de fete, rînjind amar de soarta-mi năpăstuită, simţind din nou plăcerile nebănuite ale grohotişului sub aceiaşi adidaşi coca-style. Dau de ăştia la cîteva minute mai jos. Cristi (sau Eugen) făcuse la rîndul lui două pene. Una pe drum şi una cînd încercase să scoată camera, neavînd cheie pentru desfăcut roata. De fapt avusese o cheie care-şi schimbase forma subit în tentativa de a slăbi piuliţele şi sfîrşise tragic, aruncată cu furie prin boscheţi după ce-şi dăduse arama pe faţă. Lucru destul de greu de imaginat la o cheie din aluminiu. Cine dracu’ face chei din aluminiu?!

 

În fine. M-apuc să defac iar roata, într-o atmosferă tandră, plină de cuvinte dulci şi drăgăstoase. Camera avea o... (nu pot să-i zic pe nume) avea o spintecătură de vreo treizeci de centimetri, care pornise dintr-una din găurile astupate de ultimul petec. Am început să rîd ca un cretin, încercînd să-mi imaginez cum ar fi arătat neorocirea aia dacă ar fi fost peticită. Iau camera de rezervă a lui Eugen (sau Cristi) şi dau s-o vîr la locul ei. Camera a intrat, dar valva canci. Remarc virginitatea jantei, murmurînd alte cuvinte zemoase, plescăind suav din gene. Valva era cu vreo juma’ de milimetru mai groasă decît gaura prin care trebuia să intre. Scot setul de imbusuri şi mă apuc de măcinat la jantă, să fac căscata aia mai largă. Bag valva. Intră, dar nu iese. AAAAAAAHHHH! Cine dracu’ m-a pus să-mi iau jante duble? Mai era o gaură de lărgit. Între timp, grupul de israelience trece din nou pe lîngă noi, prilej pentru a constata maliţios cam cum fierb ele în mîneci lungi, pantaloni şi fuste. Ne dăm seama într-un tîrziu că treizeci de grade la umbră s-ar putea totuşi să însemne foarte răcoare pentru ele.

 

Revenim la găurile noastre. Mijesc un colţ de cornee către ceilalţi, care erau la al doilea petec ce răsufla. Totodată, al doilea pus invers. Le arăt cum trebuie pus şi mă întorc la ale mele. Termin de dezvirginat janta, înfig valva şi văd că dă în partea cealaltă. Mulţumire maximă, pînă pun anvelopa şi văd ieşind cu greu juma’ de spiră de filet. ****-**-** **** ** **-** de valvă! Era pentru jante normale, iar eu aveam duble, ceea ce însemna mai scurt. Mai de bunăvoie, mai forţată, scot cu greu încă o spiră, apoi abuzez de piuliţa care ţinea ventilul cu tub la locul lui. Înainte de a-l băga la locul lui, mă uit cu tristeţe la ventil, ştiind din vechi aduceri aminte cît de nenorocite sînt astea cu tub. Urma să vedem imediat. Am dat patru inşi la pompe pînă ne-au căzut mîinile. Cu greu,am reuşit să umflăm amărîta mea de roată. A, da. Am uitat să zic. Cînd reuşisem să bag valva prin jantă şi mă apucasem de umflat am văzut anvelopa montată cu curu-n faţă. M-au apucat spumele instantaneu. În sfîrşit, după vreo două ore de cînd plecaserăm de sus am terminat de umflat roţile şi i-am dat la vale cu maximă atenţie. Se puneau frîne violente cînd treceam de cifra cinci (km/h sau centimetri de bolovan).

 

Pe drum depăşim pentru ultima dată grupul de fete şi ajungem relativ repede în Cheile Cibinului. Pauză, băgat cîteva pompe în roata lu’ Eugen, prăfuială de la vreo cîteva maşini, pauză de băgat pompe, coada lacului de la Gura Rîului, pauză de băgat pompe, apă şi un Snickers, oprire la izvor în Gura Rîului. Pe un afiş cu „vînd ţuică de 50 de grade” un glumeţ adăugase cu un pix „caniculă”. Dacă era ţuică din sud, probabil se trecea „febră”. Ieşim din Gura Rîului, pauză de băgat pompe, ţigară, Poplaca, pauză de băgat pompe, poligonul de trageri, pauză de băgat pompe, Valea Aurie, scurtat traseul prin cimitir, ajuns la Cristi (sau Eugen) acasă, certat de nevastă (el de a lui), luat apărarea, turnat cîte o bere pe gît şi gata, evacuarea. Fiecare la ale lui.

 

Rezumatul: 88km, 6h30min de mers efectiv, 4 Snickers, 7 litri de apă, 2 pene, 2345 de pompe cu înjurăturile aferente şi o bere scumpă cu clăbuci. În rest, tură mişto. Mai facem.

[impaiatu]

La penultimul "Eugen" am adaugat eu in gand "sau Cristi".)

Marfa! Ale mele biciclete zac in paragina dar promit ca anu' asta le readuc pe linia de plutire. Au la activ Vf. Omu, Chitila-Busteni si alte ture mai scurte.

[ratza_sb]

Hehe. Am mai multe, dar le-am scris pe un site cu specific montan. Poate ne vedem la un munte vreodată.

[impaiatu]

Si povestirile mele sunt pe un site cu specific marinaresc.

Cat despre munte, eu bat cararile prin Bucegi si nu ma satur niciodata de Malaiesti, Valea cerbului sau Jepii Mici.

D'abia astept sa vina vara, poate chiar punem ceva la cale.

[ratza_sb]

Brici, mai ales că în Bucegi încă nu am ajuns.