Nenea Rau

OFFTOPIC: Calin, nu am fost deloc dur. Am fost sarcastic la adresa unui alt coleg de forum care mi-a rastalmacit cuvintele, dus si el probabil de valul care ne-a luat pe majoritatea dintre noi pe topicul asta. M-am exprimat asa ca o "alternativa" la ceea ce NU spusesem anterior, in speranta ca omul va fi multumit de data asta. Daca bagi in context (dar nu prea avem rabdare de chestii de-astea) probabil o sa intelegi ironia. Categoric nu am nimic cu mc sau cu alti furnizori; cu mc de exemplu am avut numai experiente placute. As fi un magar sa-i denigrez fara sa imi greseasca mie personal. Daca cumva faci parte din stuff-ul mc si te-ai simtit ofensat, scuze sincere. Daca nu... mai discutam. ) Initial problema topicului m-a enervat cumplit. Stiu foarte bine ce inseamna sa dai bani munciti cu greu pe ceva defect. Si dupa aia sa ti se spuna ca de fapt nu ai dreptate si sa se caute alte explicatii. ONTOPIC: INCA sunt 90% convins ca problema este de genul asta: Probabil ca sunt eu dobitoc, tot imi pare drept griful, iar headstockul, pragusul si cordarul aiurea de tot. Si daca sunt dobitoc, asta este, poate ma fura poza sau, si mai probabil, asa sunt eu. Dar asta e alta discutie si, sincer, nu cred ca vreau sa o dezbatem, abia m-am impacat cu mine. ) Indiferent de legislatie, cred si sper ca mc-ul va face tot ce trebuie facut pentru ca omul sa aiba chitara pe care si-a dorit-o si pentru care a muncit si pentru care a dat bani valabili, intregi si fara defecte, primind in schimb ceva ce nu ii place, pe care nu ar fi dat banii daca ar fi avut posibilitatea sa aleaga si care, cel mai important, i se pare un tirbuson inutilizabil, el vrand chitara. SI MAI OFFTOPIC: Tirbuson de lemn nu stiam ca exista. Iata insa cum caile domnului ne lasa cu gurile cascate! Cumva, fara sa imi placa, pot intelege atitudinea (cam? ) nepotrivita a celor direct implicati in vanzarea unui instrument cu un defect atat de evident ca headstockul pus acolo parca la misto. Si, tot fara sa imi placa, recunosc ca am fost pus si eu in aceeasi postura, nu numai odata. Nu vreau sa ii disculp si nici sa ii acuz, am chef pur si simplu sa va spun cum ajunsesem eu sa fac aceeasi chestie, ca sa imi intelegeti atitudinea. Aveam in jur de 20 de ani, student la Poli, fara bani. Anul de gratie 1994. Sau 1993, sau 1995. Nu mai stiu. Imi placeau si berea si tigarile si chitarele si pasaricile. Ce mai... toate viciile! Am construit din placaje lipite primul bas pe balcon, cu o dalta, un ciocan, clei de oase, indigo si tot felul de treburi pe care oamenii normali le arunca la gunoi. Cand opera a fost gata am baut ceva si m-am dus in Romana, la Mosu. Auzisem eu ca ala ar fi atat de dobitoc incat mi-ar da bani de cateva beri pe jegul ala. Asa ca am intrat in cascarabeta lui, la demisol (in pivnita de fapt), mi-am scos parul din pantaloni (aveam par nene, nu gluma, cand bagam portofelul in buzunarul de la spate trebuia sa il dau la o parte, ca altfel intra si el in buzunar) si i-am zis, matol si plin de mine: "dom' Barbulescu, cat imi dati pe basul asta?" Mosu' a cascat si ochii si gura, a intins mana, s-a uitat la manufactura si a intrebat ce e cu mizeria aia, zambind jidaneste. Cand i-am spus ca e opera mea a spus sa il las la el, sa ii las un numar de telefon, si ca ma suna el. Mi-a dat in avans bani de vreo 3 zile de carciuma. Nu speram sa iau atata cu totul, d-apai "garantia". In ziua aia m-am facut muci cu prietenii. A doua zi mi-a zis maica-mea ca dimineata a sunat un anume domn Barbulescu si ca a lasat un numar sa il sun oricand, si era tare nefericita cand m-a intrebat ce idiotenii am facut si cine e Barbulescu si dupa aia a inceput cu facultatea, ca nu o mai ajut la spalatul pe jos, ca ea m-a crescut, ca ea ma omoara... ma rog, toata circoteca. (eu eram la cursuri cand a sunat Mosu, si mobile aveau numai aia in filme, si nici aia prea multi, si oricum erau mai mari decat basul facut de mine). Asa ca i-am spus ce si cum si m-a lasat sa il sun pe Mosu (aia mai tineri,sa nu radeti, credeti-ma pe cuvant ca astia de la 35 de ani in sus nu prea beneficiam de libertatile tampite de azi, daca zicea parintele ceva, pai asa era). Ei bine, il sun si imi zice sa trec pe la el cand am timp. I-am cerut voie nascatoarei si m-am dus cu 368 din Drumul Taberei pana la Cosmonautilor, direct la omul cu pricina. M-a luat la intrebari, cu ce ma ocup, ce fac, interviu in toata regula. Dupa ce s-a bunghit cum sta treaba, mi-a spus ca a vandut creanga, mi-a dat de inca vreo 2 ori banii pe care mi-i daduse cu o zi inainte si m-a intrebat daca nu vreau ca, dupa cursuri, adica de la ora 15 la ora 18, sa lucrez pentru el, zilnic, pentru 400 de lei la sfarsitul programului. La o prima gandire rapida, am calculat ca am zilnic de banii aia un pachet de Hollywood (aia fumam) , bilet dus si intors pe autobuz, si mai ramaneau cam de 4-5 beri. Boierie, frate. Am acceptat, cu mentiunea ca atunci cand ajung acasa o sa sun, pentru ca maica-mea putea zice NU si atunci se duceau dracului si tigarile si berile zilnice. L-am sunat iar seara, dadatoarea de viata zisese OK. Asa ca de a doua zi am inceput munca la Mosu. Mosu nu era tare la reparatii, el fusese director la magazinul Muzica, dar avea in continuare autorizatia de evaluator de instrumente muzicale. Daca nu punea el OK-ul, nu iesea nimeni din tara cu vreun instrument (si nu vorbesc de chitare sau muzicute, ci de vioare si alte asemenea minuni) care ar fi fost macar suspectat la frontiera sau aeroport ca fiind de patrimoniu. Si asta o decideau doar niste tarani idioti, asa ca oricine vroia sa iasa din tara linistit intai se asigura cu hartia lui Barbulescu. Care era dispus oricand sa primeasca niscaiva lovele contra trecerii linistite. Dar, ma rog, asta nu e treaba mea. Treaba mea era sa repar instrumentele celor ce veneau sa le repare la el. M-a invatat niscaiva ghidusii, pe care le aplicam. Dupa care, dupa ceva vreme, am facut greseala sa incep sa gandesc. Faceam niste reparatii absolut nerusinate. Oricine venea cu o chitara (vorbim de acustice, electrice nu avea lumea in mod uzual ca azi), diagnosticul il punea Mosu imediat. Trebuia lasata chitara cateva zile la el. Dupa ce pleca nefericitul, bagam burgiul de 8 sau de 10 sau de 12 in bormasina, functie de ce bagheta de lemn mai aveam in atelier. Si phooteam o gaura in chitara, la imbinare, bagam un cep de lemn mazgalit cu aracet, Mosu suna la prapaditul cu beleaua, ala venea a doua zi cu o gramada de bani, primea chitara gaurita si astupata, ii povestea batranul ca aia a fost, ca a rigidizat-o si ca nu o sa mai aiba probleme. Ala nu intelegea nimic, hodorogul il gonea practic din magazin, si nici macar 1% nu se intorceau sa zica ca nu e in regula. Mie, initial, imi parea o chestie cat de cat ok. Dupa ce insa am intrat pe viori, lucrurile s-au schimbat dramatic. M-a trimis pe Calea Rahovei la un tigan batran si paralitic, insa meserias adevarat si prieten cu el, vreo cateva saptamani. Acolo am invatat sa schimb parul la arcusuri, sa imi fac singur penele, sa aleg si sa pieptan parul, sa il aliniez, sa il tai unde trebuie, cum sa fac nodul si alte minuni legate de arcusuri. Tot tiganul ala negru ca noaptea si batran ca ca razboiul nostru de independenta m-a invatat sa cioplesc calusul viorii din brut, cum sa fac sa calce pe fatza unde trebuie si functie de asta cum sa pun popicul vioarei si cum sa testez toata treaba. Cine a avut de a face cu vioarele, stie despre ce vorbesc. Dupa perioada de 'initiere' cu tiganul al carui nume nu il mai stiu, dar pentru care am o stima deosebita si numai amintiri placute, a pus Mosul pe unul sa scrie pe pancarta de la intrare ca repara si vioare. Ei, dracia dracului. De atunci a inceput tavalugul. Curgeau clientii, minim 3-4 pe zi. O gramada de mamici si tatici de copii de la scolile de muzica calcau pragul lui Barbulescu pentru ajustari, reparatii, inlocuiri si tot ce le mai trebuia. Asa ca Mosul a hotarat ca chitarele nu mai au prioritate, trebuia sa le bag cepul cu aracet pe loc, indiferent de defect, si cu asta basta. In schimb aveam cateva arcusuri pe zi, popici si calusuri si ajustari la cheite. Dar si aici a trebuit sa fac altfel. In loc sa stau o jumatate de ora sa cioplesc, sa probez si sa finisez penele pentru un arcus, m-a pus sa tai niste paralelipide dreptunghice cu bomfaierul si sa fac toata treaba cu SUPER GLUE!!! Care se intindea pe par, strica tot, omora orice viitor al arcusului respectiv. O mizerie de nedescris si o bataie de joc cum nu cred ca cibeva si-ar mai permite. Intr-o zi a chemat Mosul politia pentru ca doi baieti care venisera pentru o chestie banala la chitara, nu mai tin minte exact ce, dar evident nu am avut voie sa fac ce vroiam si ce trebuia, au facut balamuc si si-au bagat poolile in ma-sa. Inevitabil, si mama mea a primit cateva poole. Atunci m-am certat prima oara cu Mosu. Si a primit si mama lui aceeasi portie de falusi ca si maica-mea. Am plecat, a sunat dupa cateva zile si m-am simtit invingator. La cum ii tremurau mainile, a facut un arcus incat abia cativa centimetri la mijlocul parului mai erau moi, restul erau caramelizati de super glue. Evident, minunea cu conditiile mele a durat cam o zi sau doua. A mai avut o doamna curajul sa il infrunte pentru calitatea mizerabila a unei lucrari care a costat mai mult decat vioara in sine. Preturile reparatiilor erau absolut fenomenale, sa zicem ca eu luam 400 de lei pe zi, iar schimbatul parului ducea si la 2000 de lei. Atata doar ca stia cum sa vrajeasca oamenii, iar in perioada aia oamenii veneau pentru ca el, avand cunostinte peste tot, in scolile de muzica, Conservator si multe alte locuri, era recomandat atat de profesori, carora le facilitase vanzari de instrumente afara si alte matrapazlacuri, cat si de cei ce sperau la un favor de la el. Multi, foarte multi. Avand in vedere ca bautura trezeste gandirea dar inmoaie fizicul, de fata cu doamna care tremura de nervi si de neputinta in fatza lui, i-am cerut scuze doamnei, i-am spus ca asa zisa reparatie a fost creatia mea si, dupa vreun an si ceva de colaborare, i-am intors coorul Mosului si i-am urat sa ii cada in cap toate instrumentele de care si-a batut joc, atat direct cat si indirect, prin mana si prostia mea. De atunci am mai trecut pe la el de vreo 2 ori in ultimii, sa zic, 16-17 ani, ultima oara acum vreo 5 ani, daca nu ai mult. Evident, am schimbat cateva amabilitati, cateva vorbe de bine, amandoi ne-am reamintit de partile frumoase ale trecutului, inclusiv de zilele cand si el si sotia lui imi spuneau ca trebuie sa lase afacerea cuiva si ca de aia ma invata ce ma invata. Zambeam dulce-amar toti trei , ca coborat si nevasta-sa dupa ce-a sunat-o el sa-i spuna ca am trecut sa ii vad. Ne-am pupat, ne-am luat la revedere, eu in gand mi-am luat adio pentru ca eram convins ca nu o sa mai fie in viata cand o sa mai catadicsesc eu sa trec prin zona, si asta a fost. Ironia sortii face ca zilele astea invat sa citesc partituri si digitatie de la un violonist care a fost coleg de Conservator cu dl. Andrei Aldea si, minunea dracului, oarecum in generatia cu fiica d-lui Barbulescu, care este si ea violonista in Franta. Evident ca il stia pe Mosu si cu ajutorul lui a vandut in Japonia o vioara. Dar mai multe nu mai zic, ca sa nu dezgrop mortii. ) ONTOPIC: In offtopicul de sus poate o sa inteleaga lumea atitudinea angajatilor sau importator-distribuitorilor, care nu pot face dupa cum ii taie capul sau inima sau dorinta. Din pacate totul se reduce la afacere, iar afacerile romanesti au de obicei doua parti: unua care castiga si un pagubas. Chiar sper ca gagiul care a deschis topicul sa aiba parte de oameni adevarati si sa isi rezolve problema. PS: rog moderatorii si cititorii sa-mi scuze povestirea, dar gandind ideea topicului astuia din ambele perspective, am simtit nevoia sa si explic mai pe indelete sensurile diverselor afirmatii pe care le-am facut, si sa se inteleaga ca nu am facut vreuna cu raautate sau in totala necunostinta de cauza. De asemenea, celor carora le-am intervenit asupra chitarelor in vremea aia, le cer scuze. Nu am facut ce vroiam sa fac. Si inchei acuma patetic, declamand astfel: DACA V-AM GRESIT CU CEVA, EU VA IERT! )

Exceptand headstockul rasucit nu vad defecte, grifuri elicoidale, ci un calus reglat aiurea si un pragus de cac*t, pus acolo de un om de cac*t, intr-o firma de cac*t si, in ansamblu, o chitara vanduta de niste oameni de cac*t! Nu am spus niciodata ca e bine asa si ca trebuie sa haleasca orice i se serveste. Nu am spus nimic de actiune mare doar ca sa se multumeasca. Nu am spus nimic de cate alte chitare de cac*t isi putea cumpara de banii aia. M-am exprimat mai bine acuma, sper. As fi recunoscator sa nu mi se mai rastalmaceasca cuvintele, ci sa se vada torsionate precum griful ala (daca nu am orbul gainii, tastiera aia nenorocita e dreapta).

E ok, pozele m-au lamurit, na, raman la parerea mea. Din fericire cred ca ai un grif drept si ca, cu putina atentie si bagare de seama, reparatia este una banala si o sa ai in cateva zile o prima chitara care sa nu zbarnaie pe nicaieri, cu pragusul si cordarul aliniate cu tastiera. Daca o trimiti la mc in Bucuresti si daca te pui de acord cu flacaii de acolo, cand o fi gata setata pot trece pe acolo sa fac o "receptie" in numele tau inainte sa o trimita. Repet, daca sunt si ei de acord, ca altfel ma bag ca musca. Sau, daca se ofera alt coleg mai in cunostinta de cauza sa faca asta, cu atat mai bine. Iti tin pumnii ca lucrurile sa se rezolve rapid si sa te poti bucura in sfarsit de banii pe care i-ai dat.

Pana nu vad poza de care vorbeam raman la parerea mea: posibil pragus facut aiurea. Gicule, nu am mania contrazicerii, asa ca imi pot schimba parerea in fata evidentei, evidenta care momentan, din punctul meu de vedere, lipseste. Daca ai dreptate, dau o bere,. Daca am eu dreptate, dau tot eu o bere. PS: acuma ma duc sa beau EU o bere, pentru simplul motiv ca imi este sete!

Daca headsockul este stramb dar gatul drept (din enshpe mii de motive, pot interveni "discordii" intre cele doua componente oricand, mai ales ca nu sunt din aceeasi blana), pragusul chitarii estompeaza orice nasolie. Degeaba am un headstock stramb dar un grif drept si un pragus "personalizat"; nu se va simti nimic aiurea. Poate doar ceva "artistic, din punct de vedere al simetriei". Treaba este ca nu am reusit sa vad o poza clara a grifului fata de bridge prin prisma pragusului. Altfel, rahatul ala de zbarnaiala poate veni doar dintr-o setare nefericita a chitarii. As fi extrem de curios sa vad o poza facuta cat mai aproape de pragus (nut, sau cum vreti sa ii mai spuneti) pe directia corzilor, in care sa se vada cat de cat clar si calusul (bridge, rahat pe bat). Tati, e foarte probabil sa ai nevoie doar de o setare de cacao a chitarii. Dar facuta de cineva care se pricepe, nu de bolovanii de la esound sau mc, care au ca scop principal (ca de aia si sunt platiti) sa VANDA, nu sa repare jegurile pe care au dat la randul lor banii. Nu incerc sa ii disculp; faceam asta acum 15 ani. Pot sa iti fac un pragus pe care sa il pui pe un tirbuson, si sa nu te deranjeze. M-au lamurit de fapt pozele lui Ramurel. Se vede din avion ca corzile sunt paralele cu tastiera iar inclinatia headstockului... nu are nici o legatura. Pragusul e salvarea lui. Si cine crede ca la firme cat de cat cunoscute nu se umbla manual, se inseala amarnic. Baga o poza cum te-am rugat mai sus si sper sa am dreptate si sa iti treaca chinurile (si chiar te cred si imi pare rau) cat mai repede.

Adicatelea pe asta. Promit ca e ultima cerere, ma pun pe invatat. Tot la userul Maur am speranta.

Ori e vanzatorul dobitoc ori nu ai inteles tu ce a zis. Una din doua.

E incredibil ca se gasesc destepti care sa dea verdicte de genul lipsei vitaminei nustiucare din a(na)lfabet!!!! Alooo, Minoiu, mucles.

Invata sa-ti acordezi chitara inainte sa te apuci sa "canti". Dupa aia, pune intrebari.

Dezbateti o tampenie. Catre initiatorul topicului: fa-ti rost de Normele SSM pentru incepatorii in domeniul cantatului la chitara. E posibil sa fie nevoie sa porti casca!!! Daca tragi degetele pe niste sarme la c te astepti? Citeste cu atentie ce scrie pe pachetul de corzi, poate sunt impregnate cu SIDA. Intrebari de ciuri-buri.

Inafara de exercitiu si constientizarea momentelor proaste din timpul cantatului nu iti trebuie. Vorbim de niste senzatii in degete si pozitii ale mainii pe care nu ti le poate explica nimeni, pentru ca doar tu le simti si pentru ca tu le produci, in felul tau. Baga mare, nimeni de pe iutub nu iti poate explica ce faci tu acolo.

Am doua personalitati si-o dezvolt pe-a treia.

Nu stiu si nici nu vreau sa stiu cine e inna. Ori canti ce vrei tu, si atunci ai o sansa, sau canti ce vrea majoritatea sa auda, si atunci te apuci de manele. Ai de ales inca de pe acuma. Esti unul din fericitii care ar putea spune odata si-odata ca au ales ce au vrut.

Am inteles... vrei niste melodii pe care sa le canti si sa le inteleaga si prostimea, nu numai cei elevati, vreo 5 la numar dupa cum spui. Iti propun orice din repertoriul Bambi. Ca om de rand, cred ca o sa imi placa. Sau sapa in net dupa albumul Oanei Zavoranu. Sau nu te mai caca pe tine atat si canta ce iti place. Oricum nu avem bani sa iti tiparim diplome sau sa iti batem medalii. Deocamdata. EXTRATERESTRULE!

Bravo, tati, felicitari!

http://forums.rgc.ro/topic/61844-compendiu-cu-softwarehardware-pentru-inregistrat/page__pid__591852#entry591852

Ana Vidovic. Restul, glumind, e can-can. Gagica rupe! Chitara nu inseamna neaparat rock sau agresivitate sau viteza. Muzica e primul plan in ingustele-mi viziuni.

IN SFARSIT!!! De mult asteptam articolul asta.

Ai redevenit expert degeaba, doi ani au trecut ca si cum nu ar fi fost. Cum plm sa sustii ca daca bagi chitara pe intrarea de microfon nu se aude? SI ca mufa era mono si nu stereo si rahaturi de-astea. Nu mai aberati in halul asta, scrieti pe vreun blog ceva.

Pentru inceput par incomode, si realizezi de fapt cat de prost tii degetele pe corzi. Dupa scurt timp te obisnuiesti si, trecand inapoi pe grif normal, te simti ingradit. E o chestie ciudata si care da dependenta.

Prevazator cum sunt din fire, o sa fac si inainte si dupa. Merci de sfat. )

Nu am nici cea mai vaga idee despre marca, dar suna bine si-mi ajunge atat,plus ca la cat m-am muncit cu griful as fi nebun sa n-o vorbesc de bine. ) Asadar, domnilor, va prezint "ZDREANTA" .

Foarte tare, si cu atat mai mult cu cat nu se forteaza copierea pas cu pas a originalului.

Cel putin momentan nu trebuie sa iti bati capul cu chestii de genul asta. Nu vei simti nici o diferenta. Ia-ti-l pe ala ieftin si canta.

Nu sare nimic in aer, nu se strica nimica. Ia-ti cablu si incepe sa zdranganesti. Bafta maxima.