Din august 2008 sunt fericitul posesor al unui Vintage V100 icon distressed cherry sunburst cumparata din Londra si adusa de un prieten (aflasem tarziu ca la magazinul Muzikia din TM erau pt vanzare).Am avut ocazia anterior de a canta pe Epiphone si alte copii mai noi sau mai vechi de LP (Encore,Jolana..) dar din momentul in care am simtit cum suna Vintage-ul meu va marturisesc ca nu mai dau doi bani pe Epiphone!!!!Singurul motiv pt care as fi optat sa-l vand la un moment dat ar fi fost finisajul (modelul este aged) dar curand mi-a trecut.In final sunetul conteaza,nu?Si nici nu cred ca-i voi schimba dozele (originale Wilkinson) cu Saymour Duncan sau altceva pt ca nu am nevoie decat pt blues si alte chestii mai soft.Sper sa fiu acceptat in familia detinatorilor de Vintage,respect in continuare pe cei ce respecta aceasta marca si ma intreb de ce unii producatori inca isi bat joc de materia prima si construiesc Harley Benton,Stagg si marci romanesti cu glazura si nume aproape german....
Cateva poze cu Vintage-ul meu: