referitor la 5te si 8ve paralele si directe : pe masura ce avansezi in studiul armoniei muzicale clasice, regulile cu pricina (care sunt reguli invatate in primul an de studiu) raman oarecum in vigoare, cu amendamentul ca apar reguli noi, care iti permit folosirea intervalelor mentionate, cu conditia sa urmezi anumite rigori pentru a ajunge in punctul respectiv, sau de a le "rezolva". In esenta, nu mai urmareste nimeni regulile cu pricina, ele fiind oarecum perimate, si existand acum doar cu titlu informativ si educational - din acelasi motiv pentru care se invata istoria muzicii in scolile de profil - si anume sa CUNOSTI felul in care muzica a evoluat de-a lungul timpului, si a ajuns sa fie ceea ce auzim azi;
cat despre retete, cred ca fiecare o are pe a lui. Eu de exemplu am ajuns sa fiu de parere ca totul este permis, cu conditia ca la sfarsit, cel care compune sa poata trage o gura mare de aer, si sa expire zicand / gandind "acum ma pot culca". Nu zic ca trebuie sa ne surmenam fizic asteptand muza...doar ca mie mi s-a intamplat de foarte multe ori ca atunci cand sunt prins in procesul cu pricina sa nu mai percep scurgerea timpului.
Pe de alta parte, sunt de acord cu nevoia de liniste, si / sau de izolare; iarasi, din experienta proprie - cateodata starea descrisa mai sus este atat de fragila, incat chiar si sunetul indepartat al unei portiere trantite in parcarea blocului poate face sa "fuga" muza.
Si revenind la rigori - am reusit sa mai observ ca practic orice se poate face din orice. Daca suna pretentios, iata un exemplu grosso modo : coloana sonora a filmului "The Terminal" (Muzica : John Williams), unde s-a aplicat principiul "maxim de confort, cu minim de efort"; practic, toata coloana sonora e alcatuita din clonarea unei teme principale, si transformarea acesteia in functie de nevoile momentului. Chiar daca de multe ori nu au aparut decat insertii ale unor motive muzicale din tema cu pricina, ele au existat, si in felurile cele mai diverse, plecand de la jazz, trecand prin inlantuiri in stil impresionist, sau cu influenta etnica, pana la piese antemice (in romana "imnice").
Nu am urmarit ceva anume dand coloana sonora cu pricina drept exemplu, ci doar ca a fost prima chestie concreta catre care mi-a fugit mintea.
Prin urmare, concluzia mea este ca atunci cand vrei sa "reinventezi muzica", trebuie sa te dezbari de rigorile pe care crezi ca trebuie sa le urmezi, si sa te increzi in inima si in urechea ta (pentru carcotasi - nu e vorba de urechile fizice alcatuite din ansamblul de pavilioane situate de-o parte si de alta a capului si restul de scari, timpane si trompe din interior, ci e vorba de notiunea de "ureche interioara", adica cea care te face sa auzi muzica "in capul tau" inainte de a se fi produs macar cea mai mica vibratie in exterior), si sa nu-ti fie frica sa experimentezi.
