Adi M

Dacă nu te grăbeai să postezi și mai citeai un topic-două de p-acilea, vedeai că întrebări 99% similare au mai fost postate... De măcar 99 de ori Topic-ul cu Ce chitară să-mi iau e locul de unde se începe... Dar na, e stufos, cine să citească atîta... La obiect: părerea împărtășită de cei mai mulți (printre care mă număr) este că pachetele sînt compromisuri mari (ca să nu folosesc alt cuvînt, mai scurt, tot cu c). Deci fie amp-ul, fie chitara, fie chiar amîndouă sînt cu mult inferioare celeilalte. La banii ăștia, care sînt ceva, totuși, eu recomand o chitară second hand și atît. Ai putea găsi chitare de peste 1500 lei prețul din magazin la Mica publicitate pt cam 1000 lei. Și cînți nițel prin calculator, cu boxe, software, etc, apoi cînd mai strîngi 3-4-500 lei măcar, iei și un amp. Sau doar un procesor, pe care îl scoți prin boxe și gata! Ai ieșit însutit mai bine. Totuși, dacă ești încăpățînat și vrei o părere dintre astea două, votul meu e pentru Squier. Am avut un pack foarte asemănător (cu GRX70DX) de la Ibanez. Și amplificatorul era pur și simplu praf. Bîzîia, suna ca din canal, nimic clar și foarte mic, pentru a suna decent. Chitara mai era cum era, dar nici aia grozavă. Pe cînt Squier se știe că fac instrumente ieftine mai bune. Dar iar, amplificatorul n-o să fie grozav. Pariez că distors-ul va fi cel puțin răgușit, ca să zic așa. Dar probabil mai bun decît cel de Ibanez. Părerile mele.

1) NU exista chitara pentru metal! Mai ales sub 1000 lei sint cam toate intr-o oala! Exista iutubari care baga metale grele pe strat-uri SSS. Sigur humbucker-ul ajuta, dar tu cind zici 'chitara pt metal' sigur ai in cap prejudecati. In primul rind legat de forma, ca Les Paul-ul probabil nu l-ai vazut la multi metalisti (n-ai fost destul de atent!), pe cind SG-ul si V-urile sint la tot pasul... Ti-am mai zis, stiu ca e naspa sa auzit 'mai asteapta', dar vezi si tu ca in stadiul in care esti (cu suma actuala), alegerile sint putine si deloc grozave. Deci va trebui chiar sa faci un compromis mare.... 2) Daca tot te-ai mai 'largit' si iei in calcul SG, recomandarea mea calduroasa e Vintage. Sint unele noi la 1000 lei la M&C. Clar mai bune (dar si un pic mai scumpe) ca Epi Special. 3) Esti absolut sigur ca vrei V si merita sa insisti atita pt el???? Pe cite ai pus mina? Cum te-ai impacat cu forma, cum iti sta pe picior, apoi cu gitul, cu gaura de mufa care te poate restrictiona sau poate cauza probleme, daca nu e bine construit... De asemenea, unele SG-uri au gitul greu si cad in cap cind le tii in poala sau de git, cu strap-ul... LP-ul ti se poate parea butucanos. Mai ales cind treci de la Strat la el. Ti-o spun pe pielea mea: am avut SG si am probat un LP (Gibson adevarat) si am inceput sa-l injur, mai ales de la tasta 15 incolo. Dar e subiectiv, de-aia spun ca trebuie pus mina pe cit mai multe! Daca nu vrei sa mai astepti, obligatoriu da o tura prin magazine si probeaza TOT ce se incadreaza in banii pe care ii ai! Aproape sigur o sa ai surprize, de ambele feluri... Daca te inteleptesti si mai astepti, mai vorbim apoi Succes!

Trecînd peste anumite "acidităţi" de pe-acilea, întăresc ce ţi s-a mai spus. Dimavery e în aceeaşi oală cu HB! Din mica mea experienţă. Firmele (mai cunoscute) care fac ceva "eftin şi bun" (sau măcar acceptabil) sînt Aria, Squier, Vintage. Apoi Cort, Epiphone... Rămîn la ideea anterioară: strînge un pic mai mulţi bani şi alege ceva second hand şi nu mai fi atît de încăpăţînat pentru un V...

Exact, de acord cuvînt cu cuvînt! Nu cred că există reţete pentru thrash, cum, de fapt, nu există mai pentru niciun gen. (Am auzit blues cu o tonă de distors, pe un seven string şi cu nişte idei - "metalice" - foarte moderne. Dar jur că era blues, adică transmitea fix ca un negrotei ) În orice caz, se întîmplă ca o bună parte din piesele de rock mai supărat să fie în game minore, naturale, armonice... Dacă te uiţi cu şi mai multă atenţie la clipurile de care vorbeam, o să vezi că Andy vorbeşte şi foloseşte destul de mult modul frigian dominant... Nu-mi cere detalii teoretice, dar dacă urmăreşti acolo (cred că din chiar săptămîna 2, unde introduce acordajul Drop D), o să vezi că propune idei în această gamă/mod. De asemenea, şi cîntecele din săptămînile 4-5-6 parcă folosesc idei tot de acolo. Acuma na, să nu crezi că e ceva exclusiv, sau vreo regulă. Pur şi simplu în acel DVD Andy propune idei în frigian dominant. Dar, cum a zis şi @metal_messiah, ideea, în general, e să foloseşti gamele sugerate de (acordurile sau riffurile din) ritm. Asta e reţeta sigură ca să sune bine (consonant, adică). Dacă vrei şi să transmiţi ceva anume, atunci ţii cont de sonorităţile ("personalităţile") anumitor game. Dar pentru asta, trebuie să ştii cît mai multe game şi moduri, ca îţi faci o idee despre "personalităţile" lor. Succes!

Cu siguranţă e o alegere mai bună decît Harley Benton. Dacă te grăbeşti, studiază niţel piaţa şi du-te şi probează, examinează cu atenţie după defecte fizice şi ia-ţi ce-ţi place mai mult. Dacă nu te grăbeşti, ţi-am scris mai sus...

E un tip de gîndire pur şi simplu greşit, ăsta legat de mîna a doua! În primul rînd, o chitară dintr-un lemn bun (un preţ peste 1000 lei, să zicem) e mai bună cu cît e mai veche - se usucă lemnul mai bine şi rezonează mai plăcut. În al doilea rînd, buşiturile şi alte probleme se pot vedea uşor. Dacă iei cu tine un cunoscător (nu cine ştie ce expert, dar unul care să fi avut de-a face cu chitarele măcar 2-3 ani), poate vedea problemele destul de uşor. E greu, în general, să ascunzi probleme grave ale unei chitare de nişte ochi cît de cît atenţi. În ce priveşte forma, Explorer-ul e pretenţios, poate fi incomod, nebalansat bine. Şi oricum nu cred că sînt firme care să facă Explorer-uri decente sub 1500-2000 lei... Dacă nu excluzi Les Paul, cea mai călduroasă recomandare: Vintage V100. Găseşti cam la 8-900 RON mîna a doua, dacă ai noroc. Formă de Strat zici că nu-ţi place. Dar sper că ştii că forma de Strat nu înseamnă numai Fender şi Squier. Ibanez RG, S, SA, RGD, RGA, SV, Jackson JS, DK etc sînt tot în formă de Strat. Una peste alta, aş mai strînge bani, dacă vrei ceva care să te ţină şi să facă faţă şi cînd vei fi mai bun. Ştiu că e naşpa un asemenea sfat, probabil eşti nerăbdător şi entuziasmat, te înţeleg. Dar am învăţat că e mai înţelept să aştept. Între timp, poţi vizita magazine şi proba destule chitare, apoi cînd apropii mia de lei, mai discutăm. Părerea mea

1) Du-te în magazin şi probeaz-o. Dacă-ţi place, ia-o. Dar nu o lua neprobată şi neinspectată cu atenţie (eventual ia cu tine pe cineva mai priceput, care să se uite şi la construcţie, nu doar la sunet). 2) Riscul pe care ţi-l asumi, trecînd peste durabilitate şi ce am mai spus, este deprecierea de preţ. Îţi garantez că după cîteva luni de folosinţă chiar, nu vei putea lua pe ea mai mult de 300-350 RON, decît dacă găseşti vreun necunoscător. Deja după un an încă mai scade preţul... 3) Cred că nu e o idee bună să-ţi iei o chitară după formă. Mai ales cînd nu ai mulţi bani de dat. Îndrăznesc să afirm că, sub 2000 RON, dacă alegi o chitară după formă, te vei alege fix cu asta, cu o formă, nu cu o chitară (cu puţine excepţii). Adică, dacă nu eşti avansat la chitară şi nu ai nici mulţi bani disponibili, încearcă să nu alegi numai cu ochii, ci în primul rînd cu urechile. Desigur, trebuie să-ţi şi placă să o cînţi şi forma e primul atribut care-ţi sare în ochi, dar dacă faci un compromis şi alegi una care sună decent, n-are defecte de fabricaţie şi îţi mai stă şi bine în mînă (adică să simţi tu că e comod să o cînţi), dar forma nu e chiar preferata ta, cred că ieşi în cîştig. Una peste alta, la 4-500 lei, eu nu aş lua o chitară nouă. Uită-te la mîna a doua (gîndeşte-te: 4-500 lei la mîna a doua poate însemna maxim 1000 lei nouă!).

Majoritatea chitariştilor sînt de părere că Harley Benton nu face decît lemne de foc, colorate şi cu diverse brizbrizuri metalice pe ele Cel puţin modelele (foarte) ieftine, cum e cea în cauză. Dacă ţie îţi place cum sună chitara prietenului tău, sînt şanse mari să îţi placă şi cea din link. Dar, în general, chiar dacă aparent nu au probleme serioase, chitarele Harley Benton se uzează mai repede sau începi să le descoperi probleme, cu trecerea timpului, care se tot înmulţesc şi/sau agravează. Asta din cauza materialelor de proastă calitate. Să fim serioşi, 475 de lei cît costă chitara pe care ai prezentat-o tu înseamnă o doză bună sau una mediocră + o husă de chitară, să zicem, nicidecum o chitară întreagă. Decît dacă e construită îndoielnic. Repet, dacă eşti începător şi ţi-a plăcut Rhoads-ul prietenului, foarte posibil să-ţi placă şi aia. Dar, cu timpul (în maxim 1 an) ori vei vrea ceva mai bun, ori va da rateuri chitara asta. Ori amîndouă. În astfel de cazuri, sfatul standard e să mai strîngi un pic bani şi să îţi iei altceva, de o firmă care face chitare ieftine cît de cît decente (Squier, Epiphone, Aria, Vintage, Cort poate). Eventual îţi iei o chitară bună şi stai o vreme fără amp, apoi strîngi şi îţi iei şi un amp etc... Aruncă o privire şi aici, la bazar (sau Mica Publicitate ) Părerea mea.

Eu am învățat gallop picking din Metal Rhythm in 6 Weeks cu Andy James (pe care ți l-am recomandat) și pe care îl susțin din nou, cu căldură. Știi cum îl găsești... Mi se pare esențial, ca tehnică, Week 1 din ce-am zis mai sus, pentru orice gen de metal cît de cît rapid... (modern sau clasic)

Dat fiind că şi eu, de curînd, am început să învăţ mai multe despre acest gen, pe chitară, îţi scriu aici cam care a fost abordarea mea. Voi fi contrazis, că nu e bună, poate nu ţi se va potrivi şi ţie, nu-ţi va plăcea, la fel şi multora. Dar nu spun că e bună sau rea, cu atît mai puţin cea mai bună metodă. Spun doar ce am făcut eu. Aşadar, dat fiind.că nu am foarte mult timp de studiu pentru chitară, ci mai mult în weekend-uri, n-am vrut sau stau foarte mult pe partea teoretică şi am intrat direct în a învăţa cîntece. Eu am fost mereu adeptul învăţării tehnicilor prin cîntece, e mult mai antrenant şi îţi dă şi o satisfacţie mai mare la sfîrşit - decît să poţi spune "Iote ce mişto îmi iese galop-ul", mai bine "Iote că îmi iese piesa X, bazată pe galop (sau măcar o parte din ea)". Deci am ales piese care să se concentreze pe tehnicile specifice thrash metal. După părerea mea, deşi nu există reţete sau şabloane (e un gen destul de liber, din mai multe puncte de vedere), ar trebui să insişti foarte mult pe partea ritmică. Coordonarea celor două mîini e esenţială şi acurateţea şi claritatea (aşa zis-ul tightness). Să se poată distinge fiecare notă, chiar şi fiecare şaisprezecime de la 250 bpm, la 99 gain, cu sau fără palm mute. Eu am început cu galop-ul, după cum ziceam. Am crezut că e fundamental pentru a avansa şi mă simţeam slab la acest capitol. Desigur, poţi începe cu downpicking sau alternate picking cu palm mute, apoi galop. După asta, am trecut la tremolo picking. Aici sînt acum Ca "materiale de studiu", recomand lecţiile lui Andy James de la LL: http://www.licklibrary.com/store/andy-james/15687/metal-edge-metal-rhythm-techniques-dvd şi seria asta http://www.licklibrary.com/store/andy-james/26531/andy-james-learn-metal-rhythm-guitar-in-6-weeks-week-16-6-dvd-set. Sînt destul de grele, dar mi se pare o idee bună să începi cu părţile de ritm. Şi piesele de Beginner şi chiar Intermediate din primul DVD, precum şi săptămînile 1 şi 2 din al doilea sînt abordabile (chiar prima săptămînă e fix cu galop şi downpicking, iar a doua, cu drop D riffs). Melodii, eu, personal, prefer Slayer... Au piese uşoare, ca structură, şi absolut emblematice pentru acest gen. Înveţi tehnici de bază de la ei, au piese care excelează ba la galop, ba la tremolo picking, ba la riff-uri melodice etc... Eu am început cu World Painted Blood, pentru galop rapid. Acuma na, nu ne-ai zis la ce nivel eşti, de cît timp cînţi, dacă ştii vreo melodie de acest gen, să ne dăm seama... E posibil ca tot ce am povestit eu aici să ţi se pară prea uşor, prea greu, familiar, nefamiliar... P.S. Despre solistică, nu îmi permit să vorbesc, sînt pe lîngă şi, sincer, mi se pare mult mai greu decît partea ritmică, de aceea am recomandat a se începe cu ritmul.

Sincer să fiu, cred că este un minus datorat compoziţiei. Adică nu cred că editarea ar putea rezolva aşa ceva. Ce să-i faci, altceva decît un fade in-out, din editare? De-aia zic, cred că e vorba de compoziţie, lipsa de fluiditate decurge din lipsa ideilor de legătură. Cred eu. Acuma na, zic şi eu ca toată lumea de aici de pe forum: există destule şmecherii post-rec, adică poţi avea un echipament software bun, fără îndoială. Nu sînt în măsură să dau sfaturi de mixaj şi editare post-rec (după cum ai văzut şi la Evisceration Plague pe care l-am updatat - nicio modificare post-rec ), dar am tot auzit de-alde Amplitube, Guitar Rig şi altele care te pot ajuta să ai un sunet surprinzător de bun. Dacă vrei să te rezumi la echipament hardware, adică să investeşti în echipament ca şi cum ai fi un "live kinda guy", nu unul de studio, atunci merită să o faci, dar înregistrarea să se facă, apoi, cu un microfon. Că dacă nu, degeaba îţi sună bine live, dacă înregistrezi în calculator cu un procesor amărît sau o placă de sunet on-board, nu mai bagi printr-un DAW (sau bagi, dar nu schimbi nimic), tot n-o să fii mulţumit. Succes!

Salut si felicitari pentru reusita! Parerile mele ar fi asa: - nu prea se aude chitara, doar in prima sectiune un pic; in rest, un neexperimentat ar putea fi cu usurinta convins ca nu e nicio chitara acolo. Daca asta ai vrut, sa fie cit mai mascata, integrata (ascunsa?) in fundal, ti-a iesit. Daca nu, da-i mai tare, mai adauga ceva medii, poate mai scoate un pic din inalte. - nu-mi place faptul ca ai niste sectiuni foarte bine delimitate in piesa; fade-out, aproape tace totul si apoi reincepe cu alta idee sau reluarea uneia dinainte; din nou, poate asa ai vrut, dar daca intr-o piesa de nici 3 minute ai aceste delimitari, dupa parerea mea, dauneaza mult continuitatii, firului (epic sau liric ). E oarecum greu sa imbini idei intr-un mod armonios, am incercat si eu, avind citeva riff-uri, sa le imbin intr-o piesa, sa fie cit mai 'fluida'. Inca nu am reusit - e un pic saraca piesa. Na, de la atmospheric black metal nu poti cere mai mult. DAR, dca te-ai avintat un pic in directia simfonica, cu violoncelul si ce coarde ai mai pus, ai fi putut indrazni un pic mai mult: cu pad-uri, synth-uri sau si mai lungi pasaje de coarde. Dupa gusturile mele, ici-colo, mai ales in ultima sectiune, ai fi putut introduce pasaje cu arpegii rapide, ori de chitara clasica, ori de pian, clavecin, ceva... Cum mai face Mike Akerfeldt in unele 'pauze' sau 'bridge-uri'. In concluzie, tot ce ti-am scris e, mai mult sau mai putin, de gustibus. Daca asa ai vrut sa iasa, foarte bine si felicitarile mele! Daca parerile mele ti se par indreptatite si iti dau idei, iar bine. In orice caz, continua si va fi bine! Adi

...şi acuma apare @Fiveseven şi zice că calculatoru'... apoi @karpi şi zice că Intel 486...apoi @draugr că degeaba ai procesor, dacă n-ai Hora...

DA! Da' Bruzli îl bate pe Vandam?... Întrebarea ta (@halo3250) are acelaşi răspuns pe care îl au şi cele similare legate de chitară, amplificator şi, de fapt, cam orice pe lumea asta... Depinde ce vrei să faci cu el, cîţi bani vrei să dai, la ce nivel eşti, ce gen vrei să cînţi... Fiecare lucru de pe lumea asta face ceva bine şi restul mai puţin bine, precum fiecare procesor poate suna bine pe un gen de muzică şi ca o b-ş-nă pe altul. Ca să nu mai spun că urechile fiecăruia decid ce şi cum...

Te cred şi te înţeleg, sincer! Şi eu am avut un G400, cu Seymour Duncan JB şi Jazz care era genială. Numai că m-au apucat bîzdîcii extremi şi am vîndut-o pentru un seven string Plus că te-am urmărit şi în topicul cu capul rupt şi am citit şi acolo cît ţii la ea Oricum, o soluţie ieftină e să agăţi ceva greutăţi, dacă vrei musai să vezi cum e, ar fi aşa: pui chitara de gît normal şi agăţi, cu un şiret, ceva fix la punctul din fundul chitarei. Acolo unde se prinde cureaua, pur şi simplu agăţi ceva, între strap şi chitară, cu un şiret

Mersi, primul care şi-a făcut curaj, în sfîrşit, să comenteze ceva aici! Sau poate sînt sub orice critică şi tu ai vrut să fii un bun samaritean, de Paşte Legat de tobe... Nici mie nu-mi place cum sună. Astă vară, în vacanţă, am muncit un pic cu EZ Drummer şi Addictive Drums, parcă. Dar nu am nici timp, nici răbdare, nici performanţe hardware la laptop suficiente. De aceea m-am limitat la această abordare "ciobănească". Mulţumesc pentru comentariu.

Am avut şi eu G400, care avea aceeaşi problemă. Nu am cîntat prea mult în picioare, deci nu m-a afectat problema. Însă, schimbarea cheiţelor nu este o soluţie! Investeşti nişte bani degeaba, dacă nu mă crezi Este dezechilibrată din construcţie. O soluţie este, într-adevăr, o curea de piele cît mai lată (şi o puşcă he-he...). Dar e bine să fie din aceea care e pe spate aşa...scămoşită, nu ştiu cum să zic. Stilul clasic de "piele întoarsă". Prietenul căruia i-am vîndut chitara spunea că a scăpat de problemă agăţînd chitara cu o curea lată de piele şi cîntînd la bustul gol. Cum începe să transpire, chitara nu se mai mişcă, nici dacă vrei Aşadar, eu recomand curea lată de piele, neapărat nelucioasă pe spate, desigur. Alţii recomandă să muţi punctul de prindere a curelei, nu cel din fund, ci cel de la îmbinarea cu gîtul. P-ăla să-l muţi pe corn (cum are Tony Iommi, de exemplu). Eu, personal, NU recomand aşa ceva, 1) că nu ştii calitatea lemnului, care se poate aşchia, sau, în general, să nu suporte bine operaţia şi 2) nu ştii ce ştie nenea meşteşugaru'... Unii strică şi un Gibson, cu aceeaşi pricepere...nu-i greu. Deci curea lată sau schimbă chitara Părerea mea.

Întru totul de acord, deşi sînt mult inferior domnului @AddRien - ca experienţă chitaristică, cel puţin. Şi mie îmi place tonul şi stilul, în general. Adică, mă rog, nu e tocmai stilul meu favorit de muzică, dar e ceva "catchy", în sensul bun, nu prostii cu o frază instrumentală şi una vocală puse pe repeat... Iar urarea legată de MTV e de bine! Şi cu ultima remarcă sînt de acord! Mult succes mai departe, se cunoaşte că eşti inspirat şi sigur mai ai şi altele "pe ţeavă"!

Foarte fain, şi mie îmi place, deşi nu sînt mare fan Pantera! Felicitări! P.S.1 Dă-i lui @Slasher tricoul! Şi mie chitara! P.S.2 Ai un stil foarte interesant de a da cu pana în anumite momente. La pasajele alea cu note mai lungi pe la 0:55 aşa, dai zicînd parcă "Ia d-aici!..."

Salutare! Iatã încercarea mea pt aceastã piesã. Destule greºeli (note ratate, pasajul de tremolo picking din jurul minutului 3 cam prost), tonul aproximativ neplãcut... Dar adevãrul e cã atîta pot acum. Negativul e fãcut "ciobãneºte": am exportat din tabul gp în midi ºi am convertit în mp3. N-am editat nimic, n-am fãcut modificãri post-rec, doar am suprapus chitara peste negativ. Aºtept pãrerile voastre ºi sugestii de îmbunãtãțire. Desigur cã ºi eu o tot exersez ºi vreau sã o îmbunãtãțesc. Dar am postat de acum pt cã sînt destul de încîntat de cum mi-a ieºit. Mulțumesc. http://soundcloud.com/adim-1/cannibal-corpse-evisceration P.S. Nu am învãțat solo-urile. Ar fi loc de a doua chitarã, dacã vrea cineva, sã îmi spunã. Pot posta tab-ul ºi facem ceva împreunã. Scule: Ibanez Apex II stock, Digitech RP350, Sony Sound Forge 9, Guitar Pro 5. Acordaj G# standard.

Păi dacă nu cînţi şi nici n-ai cunoştinţe care să o facă, atunci o păstrezi numai dacă ai loc în plus în casă sau dacă eşti colecţionar... Dar părerea mea e că dacă nu ştii pe nimeni care ar putea-o folosi, n-ai de ce să o păstrezi. Asta în primul rînd pt că sînt atîtea persoane care ar vrea să cînte (poate au şi înclinaţie, talent etc), dar nu au posibilităţi de a achiziţiona un instrument. NU mă refer la pomanagii, dar dacă te uiţi pe aici pe forum, o să vezi că au fost iniţiative lăudabile din partea colegilor care au donat sau au vîndut pe sume simbolice instrumente care efectiv au făcut noii posesori fericiţi. Şi chiar şi pe cei care au dăruit, cu siguranţă! Deci sfatul meu este: ori o pui aici la vînzare, ca omul bişniţar normal, ori faci un soi de concurs, licitaţie sau ce-ţi trece ţie prin cap în scop caritabil. Dacă vrei să vinzi, sincer să fiu, dacă n-are defecte serioase, nu cred că poţi lua pe ea mai mult de 100-150 lei (dacă sîntem optimişti). Dar dacă e un model de serie, din care se găsesc pe toate drumurile, în cazul Hora nu contează prea mult vechimea (sau cel puţin pt o chitară obişnuită). Scapă de ea şi vei avea, ori mulţumire sufletească, ori aproximativ 100 lei în buzunar! Succes!

Cu atentie, mult exercitiu si perseverenta are sa-ti iasa, sigur. Sfat pentru inregistrare, imbunatatiri pre- si post-rec nu prea stiu. Vor veni colegii forumisti cu sugestii, sint sigur.

Prima (cea cu simulatorul de acustica) mi se pare chiar buna. Dar cea de electrica...se cam cunoaste ca ai mult mai putina experienta - presupun ca ai fost cintaret pe acustica inainte. La obiect, sugestii si reclamatii: piesa pe electrica suna foarte masinal, asta pt ca scurtezi notele, le cinti sacadat, cu un fel de staccato si nu exists niciun fel de continuitate intre ele. Ar trebui sa ai incredere si sa tii nota fix cit trebuie, nu doar sa o apesi si sa 'fugi' spre urmatoarea, ca la tastatura. Altceva, tot la inregistrarea de electrica: cred ca nu ai destula grija sa faci sa taca notele care nu iti trebuie sau iti sprijini degetele aiurea pe corzi cind nu ar trebui. De-asta notele suna in continuare si cind nu ar trebui si se produc niste interferente destul de neplacute. Iarasi aceasta problema ma duce cu gindul ca ai fost obisnuit pe acusica - acolo acel 'let ring' nu era la fel de deranjant si chiar placut/necesar de multe ori. Una peste alta, felicitari pt primul clip - stapinesti tehnici de 'strumming' mai bine decit mine! Pentru electrica, trebuie mai multa atentie - sa tii notele fix cit trebuie, nici sa le sacadezi, nici sa le lasi sa urle, sa se suprapuna cind nu e cazul. Nu e rau, succes si spor la repetat!

Oai, cît de taaaaaaaaaaaaaare! Aia din dreapta e noul Ibanez Premium 827, nu? Iar Schecterul, Hellraiser? Cum ţi se par, mai ales comparativ? Sînt 2 chitare care îmi fac şi mie cu ochiul. Pentru metal agresiv (thrash, death) de exemplu, care ţi se pare mai potrivită? Sau dacă ştii ceva şi de Ibanez RG1527 sau Schecter Blackjack ATX C-7, tot comparate cu astea? Scuze dacă poluez topicul, continuăm pe PM dacă e cazul. Să le cînţi sănătos!

Dacă te uitai pe profilul lui, aflai singur: Jackson KVX10