Adi M

Mersi! De aia si de Catatonic sint cel mai multumit, sincer.

Am adăgat și Where the Slime Live, înregistrat în grabă. Nu prea-mi place cum sună bend-urile alea mici din temă. Oricum, pe toate e destul de probabil să le refac, după ce mai exersez. Momentan e un chin real să înregistrez și să editez, chiar și acele puține modificări pe care le fac. Laptop-ul meu e leneș rău. De-aia înregistrările sînt de proastă calitate și am înghițit unele greșeli, nevrînd să refac înregistrarea (nu numai de lene ). În fine, la nivel de amator, poate merit ceva comentarii, de orice fel Mersi.

Am decis şi eu să îmi fac un topic unde să pun înregistrările, la un loc. Iată link-ul de SoundCloud: http://soundcloud.com/adim-1 Puteţi găsi, momentan: Slayer - Mandatory Suicide (în acordaj C#) Slayer - South of Heaven (în acordaj C#) Slayer - Catatonic Cannibal Corpse - Evisceration Plague Cannibal Corpse - Scourge of Iron Paradise Lost - First Light Paradise Lost - Frailty Paradise Lost - I Remain Toate înregistrările au fost făcute direct cu procesorul meu Digitech RP 350 în calculator şi editate cu Sony Sound Forge. Editările post-rec au fost menţinute la minim, am cîntat totul dintr-o bucată (adică fiecare pistă cap-coadă). Tobele şi basul sînt din GuitarPro, convertit din midi în mp3. Am greşeli şi greşeluţe, procesarea post-rec (mixaj, masterizare, panoramare etc) este cel mult rudimentară, dar...astea sînt. Mulţumesc celor ce vizitează sau lasă comentarii. Audiţie plăcută! P.S. Dacă e să fac şi un teaser, "în curînd pe ecrane": Cannibal Corpse - Hammer Smashed Face Morbid Angel - Where the Slime Live

O sa incerc si cum spui tu. Am trecut pe centru pt ca e sincron, cinta ambele chitare la fel si asa mi s-a parut mai bine. Dar, cum am spus, cunostinte de editare, mixare, panoramare am cel mult rudimentare. Mersi de apreciere si sugestie.

A, simplu: nu folosesc coarda 7

Încercarea mea umilã de pe ziua de astãzi http://soundcloud.com/adim-1/slayer-catatonic Procesare post-rec zero, ca de obicei, înregistratã fiecare chitarã cap-coadã, nu pe bucãți ºi lipite, puse pistele împreunã cu toba ºi basul din GuitarPro (exportate în midi ºi convertite în mp3) în Sound Forge, double tracking chitarele, convertit totul la stereo ºi...voila! Orice comentarii sînt binevenite, atît despre ton (m-am chinuit ceva la patch-ul ãsta ºi, sincer, sînt mulțumit de el), cît ºi despre tehnicã. Despre calitatea procesãrii, masterizare, egalizare, etc, nu vã obisiți prea tare, cã încã nu ºtiu sã fac mare lucru în domeniu, fiind mare fan al cîntãrii ºi captãrii gen live. Echipament (ca de obicei): Ibanez Apex II acordat în drop B - Digitech RP350 - placa de sunet on board de pe netbook-ul meu - Sound Forge. Mulțumesc.

Cum ziceam, dacă tot eşti la început, nu o lua aşa, ci mai bine începe cu elementele comune acestor subgenuri şi omniprezente în rock/metal, cum sînt cele pe care le-am exemplificat.

Mersi. Varianta asta am tot încercat-o şi eu, numai că nu-mi dau seama cum poţi pune cap la cap două bucăţi fără ca trecerea să fie bruscă, sesizabilă cu urechea. Exigenţe mari am şi eu, dar, cum ziceam, la o piesă de 200 bpm plină de şaisprezecimi şi optimi, tăierea şi lipirea mi se par dificile şi încă n-am reuşit să fac ceva care să nu afecteze fluiditatea. Şi pe mine mă frustrează cînd trebuie să repet din cauza unei note greşite la sfîrşit (chiar azi am păţit-o ), aşa că am să mai încerc şi cum zici tu.

Şi atunci ai întrebat ca să ştii la ce game te limitezi cu studiul? (Asta îmi aminteşte de bancul acela cu copilul care întreabă pe mămica lui ce i-a călcat pt mîine la şcoală, tricou cu mînecă scurtă sau lungă, să ştie pînă unde se spală ). Dacă eşti la început, mi se pare o idee greşită să te limitezi la un gen şi la o listă de game. Dacă n-ai habar nici măcar de cele majore şi minore (naturale) sau pentatonice pe tot gîtul chitarei, e un punct foarte bun de început. Nu mai gîndi "vreau game de deathcore", învaţă elementele de bază, de care o să te loveşti peste tot. Acestea ar fi, cum am spus, gamele minore (naturale, armonice), majore (care sînt baza modurilor) şi pentatonicele (minore şi majore). Dar nu le exersa mecanic, ia-ţi, de exemplu, nişte bucăţi de tobe şi improvizează peste ele "solo-uri" în acele game, în diverse poziţii. Aşa îţi rămîn mai bine în cap (mînă). Ca la şcoală...pînă ajungi la facultate unde ai să faci numai materia de profil, treci prin cîţiva ani cu generalităţi. E ideea pe care eu o susţin şi pe care cred că au aplicat-o mai toţi chitariştii. Succes şi spor! P.S. Nu cumva acum ceva timp întrebai despre tehnici etc specifice thrash metal? Sau te confund? Dacă te confund, scuze. Dacă tu ai întrebat, iată un argument în plus pentru a studia cît de cît diversificat. Sigur, nu te pune nimeni să înveţi slap, country, folk etc, dacă tu vrei rock/metal. Dar există generalităţi specifice tuturor genurilor şi le-am menţionat (pe unele dintre ele).

Mulţumesc, îmi e destul de clar acum, nu ştiam de aceste unelte. Eu sînt mai old-school şi orientat pe performanţă live, de-aia nu fac altceva decît să cînt cap-coadă, pînă-mi iese bine, toată piesa o dată (mai înghit unele greşeluţe, ca, na, doar nu repet mereu totul pentru o notă neclară la outro...). Mă gîndeam eu că nu fac profesioniştii ca mine, cît or fi ei de buni şi cît de mult timp or dedica înregistrării. Dar parcă părea neverosimilă varianta "lipirii" la o piesă cu şaisprezecimi la 200 bpm Mersi, m-ai luminat. P.S. Despre rock şi metal întrebam, în special.

Salutare! N-am ºtiut unde sã postez, dar am zis sã încerc aici, deoarece întrebarea e cam de începãtor. Aºadar: cum înregistreazã artiºtii profesioniºti pistele de chitarã pentru un cîntec? Dacã piesa are mai multe secțiuni, gen Intro, Riff, Vers, Chorus etc, le înregistreazã pe rînd? Sau tot timpul trag o pistã cap-coadã? Dacã secțiunile nu se leagã între ele, adicã dacã existã o pauzã sau o notã lungã ceva, între ele, presupun cã se pot despãrți. De pildã, sînt convins cã solo-ul e înregistrat separat ºi suprapus apoi. Dar dacã piesa are "fluiditate", continuitate, fãrã bridge-uri marcate clar sau fãrã întreruperi care ar permite superpoziția a douã înregistrãri separate, cum fac? Chiar trag o pistã în întregime ºi reiau totul oricînd fac cea mai micã greºealã? Sau dacã sparg cîntecul în bucãți, cum le lipesc sã sune ca ºi cum ar fi dintr-o bucatã? Mulțumesc.

Mă îndoiesc foarte tare de faptul că în deathcore se respectă vreo "regulă" muzicală și cu atît mai puțin ca s-ar folosi cu precădere anumite game. Pasajele cromatice sînt omniprezente în metalul modern (și nu numai), atît la riffuri, cît și la solouri. Ideile generale (obiceiurile, să zicem) recomandă gamele minore (naturale sau, mai bine, armonice), cele diminished (nu știu traducerea, scuze), precum și moduri gen lidian, locrian sau frigian (dominant) Dar totul ține de chitarist, adică de ce vrea el să exprime. Cunoscînd "personalitatea", expresivitatea fiecărui mod, gamă, acord, arpegiu și chiar interval, vei compune din aproape în aproape ceva care să sune cum vrei. Sigur, expresivitatea (mesajul, "mood-ul" transmis) mai e sporită și de frazare, accentuare, celelalte instrumente și mulți alți factori. Dacă nu te satisface acest răspuns, îți ofer 2 alternative: 1) întreabă-l și pe colegul @Gifenrich, că le are cu genul sau 2) studiază taburile formațiilor preferate și încearcă să extragi teoria din spatele lor, vezi dacă apar tipare. Succes!

Tuner=acordor te ajuta sa acordezi chitara. Cromatic inseamna ca iti da si notele dintre notele naturale. Adica Do, Do#, Re, Re# s.a.m.d. Cele necromatice dau doar notele naturale Do, Re, Mi... Deci ar fi de preferat cel cromatic. Despre amplificator, inteleg ca vrei unul cu modelare, adica avind efecte integrate. Acum depinde ce vrei sa cinti. Vox are amplificatoare bune, cu efecte digitale bunicele, de exemplu.

Am si eu un RP350 si am constatat ca atunci cind il conectez la calculator, se schimba automat ca placa de sunet sa fie procesorul si nu celelalte surse. Am incercat si pe Windows XP si pe 7. Deci conectezi la calculator si astepti sa scrie pe ecranul procesorului USB IN. Iar in ce priveste nivelul, e reglabil. Daca atunci cind inregistrezi vezi ca urca pina la maxim nivelul indicatorului (peak-uri de-alea ca in Winamp ), apesi o data pe sageata aia in jos de la Edit de pe procesor (cele doua triunghiuri din stinga potentiomentrului "Tone Library"), sa iti scrie pe ecranul procesorului PICKUP si apoi rotesti de al doilea potentiometru, pe care scrie EFFECTS LEVEL (in dreptul la Pickup vezi ca scrie USB Record Level) pina la un volum acceptabil. EDIT: Pardon, nu poate scrie pe ecranul procesorului USB IN sau PICKUP, ca nu e loc (la mine e ). Probabil ca va scrie doar IN, respectiv PU. Dar ai inteles ideea

Ar trebui sa ai un cablu din asta Bagi capatul "gros" in procesor, la USB (intrarea de linga cea de alimentare), celalalt capat cu USB in calculator, cauti un program de inregistrat gen Audacity, Sony Sound Forge etc si dai Record... Daca n-ai asemenea cablu, am inteles ca are acelasi format cu unul de imprimanta (probabil doar unele imprimante). Deci daca ai imprimanta care se conecteaza la USB in calculator, care are cablu de genul acesta, il poti folosi.

Încerc să răspund, punctual: 0) Există topicul oficial Ce chitară să-mi iau, acolo e locul acestui post. 1) Alea cu "microfon înăuntru" au prefixul "electro-" în faţă, deci sînt "electroacustice", respectiv "electroclasice". Şi n-au, de fapt, microfon înăuntru, ci nişte doze piezoelectrice, dacă nu mă înşel. Iar acele "reglaje" sînt potenţiometre de volum şi egalizare, cred, cum ai avea la nişte boxe. 2) Există şi electroclasice, cum am scris mai sus. Dar îţi mai trebuie şi un amplificator pentru orice chitară "electro-". Cred că merge şi printr-un sistem de boxe, dacă ai acasă ceva bunicel. Singure, adică fără boxe, se vor auzi la fel ca alea neamplificate, adică alea "ne-electro-". 3) Diferenţele între clasică şi acustică sînt multe şi le găseşti peste tot. După părerea mea, ce contează cel mai mult sînt corzile (de nylon pe clasică, de metal pe acustică), care te vor deranja mai mult la degete, pînă te înveţi, precum şi mărimea (cele clasice sînt mai mici decît acusticele obişnuite) şi stilul/tehnica recomandabil de cîntat. Acest ultim aspect se detaliază cam aşa: acusticele sînt în general folosite pentru piese folk, rock acustic, blues etc, cîntat cu pana sau cu degetele iar clasicele...pentru muzică clasică, cîntată în general cu degetele. Acuma n-o fi o blasfemie să cînţi cu pana pe clasică piese ca Nothing Else Matters (cu care încep mai toţi ), Unforgiven sau mai ştiu eu ce. Există şi profesionişti care fac aşa ceva. Şi ar mai fi faptul că acusticele au gîtul mai îngust şi subţire decît clasicele, ceea ce le face mai uşor de manevrat şi cîntat. Dacă n-ai vreo înclinaţie sau preferinţă deosebită pentru muzică clasică (caută pe Youtube "classical guitar" , respectiv "acoustic guitar" şi vezi exemple de piese pentru care se folosesc în general), ai putea începe cu acustică. Va fi mai greu să te obişnuieşti cu corzile mai tari, dar, de îndată ce faci bătături în buricele degetelor, progresul îţi va fi mai rapid decît pe clasică, după părerea mea, unde trebuie să te obişnuieşti cu gîtul mai lat. Nu cred că e cazul să-ţi iei ceva "electro-", deci o acustică decentă ar fi de ajuns. La firme şi modele exacte nu mă pricep, să-ţi recomande altcineva. Părerile mele. P.S. Am evidenţiat "în general" spre a se înţelege ce fac majoritatea chitariştilor, dar în niciun caz toţi şi în niciun caz nu există prescripţii clare. Nu e păcat să cînţi folk sau rock cu pana pe clasică, precum şi cu acustica faci ce vrei. Nu te arată lumea cu degetul pe stradă, nu rîde nimeni de tine, nu există reacţii adverse

Nu, parcă nu. Singurul magazin cu "instrumente" e unul mic, în centru, dar are aproape exclusiv Hora şi numai cîteva modele.

E...binişor. Mie mi se pare cam anemic, mai bagi o notă ici, una colo, fără a urma o temă sau a transmite ceva melodia. Bine, poate că aici e şi deformarea mea, datorată faptului că melodiile care nu au temă sau o frază repetitivă, recurentă, ceva, nu îmi comunică mai nimic şi îmi par note aleatoare, cel mult idei împrăştiate. Dar nu-i rău. Ai putea să încerci cu mai mult curaj, totuşi. Succes în continuare!

Are dreptate @rămurel, din păcate pentru tine Adică da, profesioniştii înregistrează cum zici tu, cu microfonul în faţa amplificatorului, dar e o întreagă ştiinţă şi în spatele acestei tehnici, precum şi cheltuieli masive... Varianta optimă (adică echilibrată din punctul de vedere al raportului calitate-preţ) ar fi un procesor (cum te ştiu mare fan Steve Vai, un POD sau un Digitech ar fi foarte binevenite), cu ajutorul cărora înregistrezi direct (prin USB, de exemplu) într-o placă de sunet bună. Sau şi cîteva pedale ţi-ar fi de ajuns şi la fel, înregistrezi într-o interfaţă audio/placă de sunet bună. Ştiu ce spui, că va fi complet diferit ce se aude în căşti/calculator, cînd înregistrezi aşa, faţă de cîntatul live, cu amplificator. Vei fi nevoit, eventual, să faci patch-uri diferite, un set de "live", un set de înregistrat. DAR iată soluţia care te scuteşte de bătaia asta de cap (la care am recurs şi eu, după vreo 4 ani de supărare în încercarea de a împăca sunetele din procesor în căşti cu cele din amplificator): renunţi la amplificator în favoarea unor boxe/monitoare. Ştiu că tu cînţi şi live, adică ai concerte, dar acolo, în multe situaţii, poţi folosi sistemul PA al gazdei. Dacă nu, îţi iei bine-mersi o pereche de boxe de 12-15", să zicem, pe care le foloseşti în loc de amp. Dezavantajul ar fi că sînt foarte puternice, deci dacă nu stai la casă, a depăşi 5-10% din volum e cam contraindicat Dar vei avea echipamentul gata pregătit pt scenă, zic eu. Dacă te bazezi pe sonorizarea gazdei, poţi cumpăra o pereche de monitoare de studio, numai pt a cînta în casă. Sau un sistem audio HiFi, cum am ales eu, cu rezultate foarte bune. De ce te scuteşte de toată bătaia de cap cu patch-urile diferite? Pentru că o boxă nu e amplificator şi redă fidel ce scoate procesorul, fără a-l mai "colora" cu "personalitatea" amplificatorului (cu dedicaţie pentru colegul @57 ) Deci vei auzi în casă ce se aude şi pe înregistrare. P.S. Dacă ai drum prin Buzău, ne putem întîlni şi cunoaşte, să-ţi prezint variantele la care m-am orientat eu, e un magazin în centru cu multe sisteme audio mişto, atît 2.1, cît şi 5.1, precum şi sateliţi, (sub)woofere separat, boxe active, pasive etc. Putem merge să facem probe... EDIT: Poţi vedea pe topicul Switch me to the Mac soluţia pe care a ales-o @rămurel, tot o chestie de înregistrat complexă, parcă Scuzaţi lenea, că nu mai verific topicul sau nu dau link, dar parcă aşa văzusem cîndva

Eu i-am făcut oferta pe PM, nu e niciun secret. Dă-mi voie să te contrazic, chiar dacă apoi sigur o să-mi sară 57 în cap, că sigur o să scriu ceva ce nu-i convine sau nu e suficient de precis pentru el Aşadar: 1) NU trebuie să dai tare ca să sune bine! Volumul e un avantaj, să zicem, dar se cunoaşte că e "pă lampă" şi la un volum decent, la care abia dacă te aude cineva din camera ailaltă (dacă ai termopane), darămite vecinii! Pot face înregistrări şi pot dovedi asta. Sigur, depinde şi ce înţelegi tu prin "a suna mai bine", cum ziceam, se cunosc diferenţe cu creşterea volumului (de exemplu, e mai sensibil la dinamica mîinilor), DAR la volum de apartament face treabă bună şi "i se şi cunoaşte lampa" 2) La 5W nu-ţi sar vecinii în cap decît dacă stai la etaje superioare sau are cineva pică pe tine în mod special! Eu stau la parter, na, dar l-am probat şi la maxim fără incidente de niciun fel. Şi acum, să fim sinceri, maxim ai nevoie numai dacă e să cînţi într-o bodegă. Deja la 50%-60% e bine, e volumul la care eu aş asculta piesele favorite. Ideea e că: da, ar fi puternic, în sensul că nu-l dai des la maxim, dar nu aşa de puternic precum credeţi. Adică se poate ţine, cum ziceam, la 50% fără probleme. Deci nu e din ăla mare pe care-l ţii toată viaţa la 5-10% dacă vrei să nu-ţi cadă plombele, ţie şi vecinilor (chiar dacă, probabil, din cauze diferite ). Şi eu i-am recomandat lui @ciuci varianta cu amp simplu, ca să ai efectele din pedale/procesor. Din experienţa mea (=din punctul meu de vedere=pt mine), asta e varianta optimă pentru cîntat acasă.

Foarte frumos, felicitări sincere! Mi-a plăcut mult Ohne Dich, e una din piesele mele favorite de la Rammstein şi îmi place pt că mi se pare plină de suflet, faţă de celelalte ale lor, care-s mai...altfel Interpretarea ta mi se pare că păstrează foarte mult din spiritul piesei, tot mi se pare plină de dramatism şi lirism, dacă e să mă exprim plastic. Despre AC/DC să spună alţii, mi-a plăcut şi aia, dar mult mai mult Rammstein. Ce-aş avea de sugerat, mai exact ce aş adăuga eu, ca să fie mai pe gustul meu, nu e musai să-ţi convină şi ţie, ar fi aşa: - la chitara clean de la început, parcă sună un pic cam sec, faţă de sintetizatoarele din fundal. Aşa că aş (mai) adăuga nişte chorus sau chiar un pic de phaser/flanger, la frecvenţă şi intensitate mică, abia sesizabilă. - la partea de chitară cu tremolo picking, care începe pe la 2:20, cred că ar merge bine un uşor wah, tot aşa, să sporeşti dramatismul şi intensitatea momentului - tot pe la 2:20 acolo şi la sfîrşit, unde ai şi acordurile acelea de ritm, cred că ar merge date un pic mai tare (doar ritmul, acele acorduri cu distors din fundal). Astea sînt primele idei care mi-au venit în minte. Acuma, după ce bei bine şi fumezi cîteva pachete, te trezeşti mahmur, bagi şi voce şi e chiar "de acolo"! Încă o dată felicitări din partea mea şi tot respectul!

De acord cu ultimii doi colegi de forum care au postat. Şi ca să înţelegi de ce sînt de acord, îmi scot ruşinea la înaintare: am o chitară Ibanez Apex II (preţ ~2300 RON, dar fusese mai mult) şi amp: Peavey ValveKing Royal 8 (preţ: 600 RON), precum şi un procesor Digitech RP350 (preţ: 400 RON). Şi încă mă mai gîndeam să îmi îmbunătăţesc chitara Dar mi-a trecut... Ia şi caută oameni pe iutub care cîntă grozav şi cu un ton excelent, cu Ibanez Gio, Squier Bullet şi alte chitare ieftine, dar cu soft software (Guitar Rig ş.a.) sau hardware (procesoare gen POD, amplificatoare zdravene) mult mai bune. Deci, îngroş şi eu: dintre chitară şi amplificator, e mai bine amplificatorul să fie mai scump!

Păi aşa zi! Doza nu mai e elementul principal atunci, dacă vrei să compari chitarele. Dacă vrei să compari dozele lor, bine, dar nu ştiu ce cîştigi. Dacă vrei să compari chitarele, pe de altă parte, atunci se schimbă treaba, deoarece nu numai dozele conttează. Şi, în cazul de faţă, s-ar putea să greşesc, dar Jackson-ul e cam din altă ligă faţă de celelalte. MTM2-ul e varianta ieftină de la MTM-ul obişnuit, care vine cu Blackouts şi na, au pus şi ei EMG HZ să iasă mai ieftin, plus că şi construcţia chitarei e alta, adică mai "ieftină" decît sora ei mai mare. Dar mulţi au fost foarte mulţumiţi de acest model. Iar de Ibanez-ul celălalt, nu mă pronunţ, nu-l cunosc, dar am o vagă impresie că ar fi sub celelalte 2, deci topul meu ar fi 1) Jackson Demmelition, 2) Ibanez MTM2, 3) Ibanez XPT700.

OCD=Obsessive Compulsive Disorder, iar CDO era o glumă, aranjînd alfabetic literele de la OCD. Nu înseamnă nimic mai mult (sau nu în postul meu).

În primul rînd, e foarte important pe ce chitară montezi. Dat fiind că nu demult întrebai despre ce chitară să-ţi cumperi şi vorbiserăm despre Charvel Desolation (dacă nu mă înşel..) nu e necesară o schimbare de doze. De fapt, în general, părerea mea este, decît să schimbi dozele, mai bine încerci alt amplificator şi efecte. Dar nota bene: asta numai după ce te-ai asigurat că ai stors din chitară tot şi nu-ţi place! Nu vreau să fiu răutăcios, dar am impresia că întrebi diverse chestii, ba ce chitară să-ţi iei, ba ce doze să-i pui, dar nu ţi-ai luat încă scula sau dacă ţi-ai luat-o, n-ai jucat-o suficient şi gata, te pui pe "îmbunătăţit". Scuze dacă nu aşa stă treaba. Acum, la subiect: EMG HZ sînt varianta low-entry de la EMG (parcă sînt pasive, dacă nu mă înşel), iar V7/V8 sînt cele mai ieftine doze care se pun pe Ibanez Prestige. Deci n-aş aştepta aşa multe de la aceste două modele. D-Activator, pe de altă parte, sînt folosite de chitarişti de prestigiu şi grozave pt metale. Deci dintre acestea 3, de departe, D-Activator. Dar, repet: 1) Trebuie să te asiguri că într-adevăr e necesar să-ţi schimbi dozele întîi 2) Trebuie să te gîndeşti dacă într-adevăr chitara merită o îmbunătăţire (eu, de exemplu, n-aş pune D-Activator pe o chitară sub 1000 lei, dar e doar o părere) 3) Trebuie să te gîndeşti bine ce vrei de la dozele astea, ce cînţi cu ele. Dacă vrei metale, sînt şi unele modele de Seymour Duncan de luat în calcul (SH-7, SH-8, Full Shred parcă), plus BareKnuckle. Iată nişte teste: . http://www.youtube.com/watch?v=dFjMGHuNpOg&feature=relmfu Poţi ignora faptul că ultima e pt 7 corzi, e suficient de relevantă oricum, zic eu.