Este o diferenta majora intre un copil care vrea, unul care poate si unul care vrea si poate si in plus se dedica studiului. N-ai de unde sa stii cum va fi fetita ta.
Eu sunt incepator la chitara. Am facut in schimb pianul in paralel cu scoala normala. L-am urat atat de mult incat nu l-am mai atins 15 ani. Eu vroiam la inceput, si puteam, dar doar atat. Am vazut acolo cu mintea mea de copil altii care vroiau, puteau, si instrumentul devenea incet incet viata lor.
Tanarul meu copil are 3 ani. Canta cu vocea perfect si a invatat deja ritmul de la melc melc codobelc, mai bungheste si clapele din cand in cand. Am intrebat un muzician batran, cand sa-l duc la un profesor, sa vada daca vrea, daca poate... mi-a zis clar cel mai devreme la 5 ani, si cel mai bine la 6. Mi-a spus ca intr-adevar sunt copii care canta perfect la pian la 3-4 ani, deci se poate, dar te duci in directia asta doar daca ai o indicatie clara a unei abilitati. Si asta, pentru ca inainte de 6 ani nu percepe ca e o chestie cat de cat serioasa, nu o simpla joaca.
Nu iti chinui copilul pentru ca crezi ca l-ai diagnosticat tu. Intreaba un profesor cu experienta, unul de la scoala de muzica, intreaba doi daca vrei, dar asculta-i. Poate nu chitara trebuie sa fie primul instrument, poate pianul (este cazul cu multe instrumente, studiul formal sa inceapa cu pian, daca mergi pe sistemul clasic). Sau clapa, mult mai ieftin. Sau canto. Sau tobele, naiba stie. Si orice ai face, o dai, n-o dai, n-o impinge pana la punctul la care sa urasca instrumentul, sau muzica. Paaarerea mea.