dgeekoo

Dedic umila mea contributie lui nenea Karpi, si talentatului sau elev (si friend) Monyo: dgeekoo_d77.mp3

me2 (adica si eu la fel) ....

PO-ZE! PO-ZE! ....

O initiativa de admirat. Bravo domnule Calin, tot respectul.

Acordurile sunt pentru orientare, mai departe iti pui la contributie urechea si creativitatea.

Cand faceti amandoi ritm (sau riff) incercati in octave diferite. Eventual note diferite (putina armonie trebuie sa cunoasteti). Cat mai putine note pentru fiecare chitara: 2 maxim 3 note fiecare simultan... Un acord construit in 2-3 octave suna foarte plin chiar daca are mai putine note. Testati. Incercati si dialog (cantati pe rand) . Tonul este bine sa fie la fel reglat in echipamente. Diferenta (si personalitatea) vine din chitarile diferite, lemnul diferit, mecanica, doze, dar si maini diferite. Numai pentru partile solo se face un canal cu mediile putin accentuate (medii insemnand intre 200-1000 Hz), si eventual mai mult gain. (+ toate cele de mai sus) Bafta

Hai sa va mai zic ceva. Daca ajungi la Thomann (si sunt sigur ca sunt cativa care au experimentat chestia asta printre cei de fata, cine vrea poate sa ridice 2 degete), si chiar vrei sa cumperi o chitara (adica stii ce vrei), roaga-te sa gasesti in raft un strato, sau un tele, sau un LP care sa ti se lipeasca de mana si sa sune (la rece sau amplificat) asa cum este sunetul ideal ala din imaginatia ta, si sa gasesti pe instrument cateva mici zgarieturi, si imperfectiuni de finisare de la alte probe, sau chiar din fabrica. Vei obtine instantaneu o reducere, si calea deschisa catre negociere. (Eu unul) Prefer o chitara probata si rasprobata dar care sa sune perfect, decat una lucind ca diamantul si fara cusur dar care sa-mi vina ca un ciomag cand desigilez cutia sigilata in fabrica.

Dozele Kinman sunt construite pe principiul asta, numai ca doza a doua nu are miez fero-magnetic si este cumva ecranata (printr-un platou de fier, un base plate) de cea de sus astfel incat liniile de camp sa fie puternic atenuate in interiorul ei (deci sa nu capteze nici un pic de semnal de la oscilatia corzii). Ceea ce capteaza este numai si numai zgomot care pus in antifaza cu acelasi zgomot captat de bobina activa se anuleaza reciproc. Kinman este australian si face cele mai bune doze noiseless pentru strato si tele conservand perfect sunetul de single coil. uite aici www.kinman.com

Foarte pertinente observatiile si sfaturile As mai adauga ca sustainul este direct proportional cu masa neckului (si deci cu dimensiunile sale). Un neck cat un ciomag este poate incomod dar are un sustain foarte bun. Fa experienta cu un obiect greu (metalic) pe care il lipesti de neck dupa ce ai dat un acord sau o coarda libera. Lipeste urechea de corp si asculta la rece. Diferenta este evidenta. pana la urma trebuie sa gasesti "compromisul perfect"...

neeeeh!... au vazut Made in Japan cu Deep Purple muuult inaintea noastra (si metallica si jean michel jarre si cutare... si cutare...) cam cu o generatie intreaga!

Eu as avea urmatoarea explicatie (in sfarsit poate un sociolog ar spune mai bine): Japonezii, prin natura lor istorica, au fost tot timpul cumva izolati politic, social si cultural de restul lumii (in special Europa si subsidiarii sai: America de Nord si sud, Australia, sa nu mai vorbim de orientul apropiat si Africa). In schimb Japonia "moderna" incearca sa se integreze in cultura universala - de origine tot europeana pana la urma (asa cum au fost trasate directivele nationale dupa fiasco-ul pe care l-a reprezentat al II-le razboi mondial), drept pentru care sunt din principiu foarte permisivi pentru orice cred ei ca reprezinta blazoane ale acestei culturi (spre exemplu muzica rock). Toate acestea combinate cu un adevarat cult pentru perfectiune au dus la fenomenul remarcat de Cosu... Un virtuos este foarte apreciat pentru ca tinde natural spre perfectiune si asta admira orice japonez chiar daca nu intelege (si chiar poate nu simte) in totalitate stilul de muzica respectiv. (parerea mea - ca sa spun asa) LE: nu stiu daca este bine spus ca sunt cu 10-15 ani in urma. Mai degraba as zice ca sunt cu cateva sute in fata dar pe un drum paralel al evolutiei culturale si sociale, dar facand eforturi considerabile de a se intalni la un punct cu noi.

Ideea nu este rea in sine, reusesti sa convingi asa-zisii "purishti" (si de pe o parte si de pe cealalta) ca exista si altfel de muzica (simfonica sau rock) care merita ascultata si/sau interpretata. Dar ma asteptam sa aud pur si simplu niste piese clasice intr-o interpretare inedita. In schimb sunt aceleasi hituri (de 20 de ani) reluate in aceasta formula. Nu vreau sa fiu inteles gresit, YJM este totusi un tatic in ale instrumentului, dar toata chestia mie imi pare cam shushanea. Asta ma enerveaza... Pe de alta parte, vioara este un instrument cu adevarat Dumnezeiesc (daca imi este permis sa fac aceasta asociere) si manuita cu maiestrie, tact si (sa nu uitam) umor, poate oferi "posibilitati nebanuite" ... :) Ti-am ascultat inregistrarile... Imi plac foarte mult si ma bucur ca exista oameni care intentioneaza sa caute ceva deosebit si deschid drumul spre fuziune. Mult succes, si spor la treaba. Astept cu nerabdare inregistrari noi (din categoria celor experimentale).

Bethoven? ... (are vreo legatura cu Beethoven? nu? ... ok)

Curata cu glasspapier conectorii de alimentare (cu rabdare si meticulozitate). Lasa conectorul IDE in pace, nu pe acolo se alimenteaza hardiskul. sunt cei 4 pini grosi din dreapta conectorului IDE. De asemenea n-ar fi rau sa cureti si conectorul "mama" de la sursa. S-ar putea sa se fi oxidat si contactul sa nu se faca ferm - cand creste curentul rezistenta de contact duce la o scadere a tensiunii, si capetele se reseteaza (de aici clampanitul) - se intampla frecvent. Sper sa fie asta problema. Bafta.

Tarziu, dar ma bag si eu sa conjurez un whiskey. (Am facut taverna din topicul de duel dar nu-i bai) Hai noroc El Mano, si ceilalti.

Si la cot... Sa ne arati si noua pe Frankenstein in diferitele stadii. Eu cel putin sunt curios, de-abia astept...

Uite, nu te supara, dar vreau sa-ti spun ceva: am vazut DVD-ul complet acum mai bine de un an (cred), si s-ar putea sa-l am inca prin casa dar nu l-am mai pus de atunci. Mi se pare un surogat de muzica clasica si rock destul de nereusit. Imi placea YJM mai slab si facand piruete si kick-uri pe scena. Pe de alta parte (daca am inteles bine esti violonist) daca ai aborda o asemenea maniera (cam lautareasca, si improvizatorica) de interpretare cu o ditamai orchestra in spate cred ca ai primi multe fluieraturi si sala s-ar goli dupa un sfert de ora. Dar nu esti YJM si nu iti poti permite. Am vazut instrumentisti de rock cantand cu orchestre simfonice insa cu mai mult respect pentru muzica, public si orchestra. In rest, da... este un fenomen, dar care "s-a" cam trecut... si incearca o resuscitare. Sincer prefer concertele din anii 80, chiar 90. Atunci a fost jupanul tare. Acum ar fi trebuit sa evolueze (intr-un fel sau altul) dar... stagnare totala. Oare de ce este proiectul realizat cu o orchestra simfonica Japoneza? Eu banuiesc ca publicul de acolo este mai putin ortodox, si mai permisiv atunci cand vine vorba de muzica europeana (fie rock fie simfonica). Oricum la faza cu dumnezeu, sper ca ai glumit (vezi parodiile - sunt rautacioase dar mori de ras fara exagerare).

Ce ne mai distram, nene ... (cu cantatul mai usor)

Iar asta este un topic in care orice membru (mai mult sau mai putin instruit, nou sau vechi, tanar sau batran) isi poate exprima opiniile si comentariile absolut personale vis-avis de prestatiile din duel. NU va incingeti pentru niste comentarii. Din critici se naste progresul (mai ales cand vin din directii neasteptate). Nimeni nu are intentia sa ofenseze pe nimeni in aceste topicuri numite "Votare si comentarii..." (subliniere adresata noilor nostri colegi) Chill out boys! Si haideti la duelul urmator (asta da provocare)

Astazi (plimbandu-ma pe la Thomann -... pe site bineinteles) mi-am adus aminte de threadul tau, pentru ca am dat de un telecaster, de care uitasem, foarte interesant pentru prima achizitie (pentru ca daca ai prins microbul vor urma si altele mintenash) si anume: FENDER CLASSIC PLAYER BAJA TELE (vintage blonde)... Uite si linkul: http://www.thomann.de/gb/fender_classic_pl...aja_tele_vb.htm Un pret decent (chitara este MIM - adica Ensenada, Mexic) dar cu o configurtie si o constructie excelenta. (doza neck twisted, switch cu 4 pozitii, switch S1, V-shape neck, vintage saddles).

Art

zoom

Ba da. ...@chicken: Hai cu poza sa vedem minunea!

Posed un tele American de ceva timp. Am facut si schimbarea de doze (standard la Samarium Cobalt Noiseless) si cred ca stiu ce inseamna un Tele adevarat. Si un ton de telecaster. Matale stii nenea Stratman? (avand in vedere ca suntem aceeasi generatie si cantam la chitari de vreo 40 de ani si mie cel putin mi-au trecut prin mana multe zeci de chitari probate intens) Eu le-am probat foarte intens pe toate (americane, mexicane si coreene, chiar si squier de mai multe tipuri). Matale ai probat vreodata un Telecaster american deluxe series ash body, l-ai comparat cu 1952, dar cu 1962? Nu? Atunci este cazul sa faci acest pas. (La proguitar nu cred ca sunt pe stoc, dar le gasesti la Thomann in raft, cand treci pe-acolo). peace, TeleMan (gicu)