project

Iată o întâmplare destul de relevantă, petrecută cu nu foarte mult timp in urmă: Mergem la un club, cârciumă, cum vrei să-i zici, să aranjăm unul sau mai multe concerte. Mergem la tipul care se ocupă cu asta. Pare civilizat, dar pare deranjat că e... deranjat de la masă, unde nu făcea nimic. Discutăm, zice ok, să îi trimitem pe mail link-uri cu ceva muzici. Zis și făcut. Asta vrea, asta îi trimitem. După două săptămâni, vorbim din nou. Ok, să se deschidă terasa, în iunie (suntem în mai), și propune să facem un program de o oră în fiecare duminică seară. Bine și așa. Vine și termenul stabilit, niciun semn. Mesaje pe mail, nimic. Mergem la fața locului, scuze penibile - a uitat, a plouat și nu s-a deschis terasa decât mai târziu decât prevăzut. Tipul e un talger cu două fețe de zile mari. Se laudă că el e ăla care i-a făcut artiști pe ăia de la vanc (întâmplător îmi sunt vecini, îl știu pe cântaciosul lor de când îi dădea frate-său mai mare șuturi în fund și îl trimitea să aducă mingea). Abureli. Se pupă dulce cu 'mikidelakapital', care tocmai trebuia să urce pe scenă, apoi cum respectiva întoarce capul, dă verdictul spre mine "Asta e moartă" (!?). Frumos, n-am ce zice. Îi fac morală, tipul își dă seama că s-a dat de gol, devine ambiguu, ...zicea și el așa, adică nu prea mai e în vogă duduia. Oricum, incident informativ. Zice să venim să discutăm sâmbătă, vrea să vedem 'o trupă cu niște băieți'. Ok. Venim sâmbătă, la ora 20, 'imediat, că are puțină treabă'. Îl pupă insistent undeva pe dl helciug timp de o oră, foarte slugarnic, apoi ne mai amână încă puțin, 'după concert'. Băieții cu concertul, highly recommended, se simt bine, sunt și ușor tufliți, scuipă și bere peste public (cam zece în fața scenei, făcuți turtă), mare show mare, ce mai. Se face 22... 23... 12 noaptea... 1 noaptea. Colegii de trupă pleacă acasă, obosiți și nervoși. Eu rămân - am venit cu un scop, nu plec până nu rezolvăm. Abia la ora 2 noaptea, apare și respectivul, frumos și țanțoș, cu o batoză de braț, reflectându-i pe deplin clasa și preferințele, și se îndreaptă (aparent) spre mine. Deși enervat, îmi păstrez calmul și mă ridic să vorbim. Hahalera trece pe lângă mine fără să mă salute, și dispare în ceață. Bătaie de joc. Comportament de curbă neimplementată, să-mi fie scuzată expresia. Fierb de nervi. Stau degeaba șase ore, ascult un concert de tot șpagatul, și apoi d-l ajutor de cârciumar mă sfidează pe față. Mă abțin cu greu să nu îl fac cu ou și cu oțet de față cu dulcineea lui, dar îi scriu cele de cuviință pe mail. Iau legătura cu proprietarul localului, avem cunoștințe comune, care îi pune în vedere d-lui promotor de concerte că zboară afară dacă își mai bate joc de artiști. Reparație morală, dar senzația de scârbă persistă, suficient ca să decidem că nu vrem să mai avem de-a face cu așa ceva. Impresii de la alți colegi despre localul respectiv, grație aceluiași individ: sunt ținuți ore în șir până li se 'dă voie' să urce pe scenă, că nu e plină crâșma, etc.; probleme cu banii; calitatea artistică nu contează, ci 'cine îl/o/îi știe pe ăsta/asta/ăștia'. Aflu fără a fi surprins că respectivul a fost o vreme într-o trupă, bun de mai nimic, și ca să nu moară de foame de talentat ce era, a dat-o pe impresariat. Clișeu binecunoscut. Muzician ratat devenit tartor local. Explicabil de ce urăște artiștii care au activitate. Ce să faci cu așa ceva...? Pentru conformitate: berăria h, promotorul minune dragomir.

Salutare. Am inceput acest subiect acum mai bine de zece ani. Și mi-am amintit de el recent, din motive evidente. Încă este, și va fi de actualitate, fiindcă tot aceleași probleme apar, iar și iar. Problemă specific națională? Nu tocmai. Am un cunoscut din cele străinătăți care, după ce a umplut stadioane, la nici câteva luni după aceea urla la proprietarii de cluburi pentru concerte neplătite. Ăsta e mediul pseudo-artistic - idioți sordizi care se învârt pe lângă artiști, doar din interes. Apoi încearcă să se șteargă undeva cu ei, dacă nu le (mai) aduc foloasele așteptate. Să revenim la prezentarea de situații și aspecte care trebuie știute, pentru a mai asana cat se poate din fauna menționată.

Prețul (aproximativ) pentru RG570CT, cf. "Blue Book of Electric Guitars":

Mulțumesc pentru răspuns. Nu îmi apare nimic în mesagerie, v-aș fi contactat telefonic. Dacă sunteți amabil, trimiteți-mi vă rog un mesaj la 07705I0792. Mulțumesc.

Bună ziua. V-am scris pe pm acum două zile, mi-ați răspuns că sunt încă disponibile, dar nu mi-ați lăsat nicio modalitate de a va contacta.

Așa este, mai apar pe site-uri de instrumente, gen reverb, de la 3-400 la 6-700 de euro, sunt trei pe reverb în acest moment, cea menționată la 1900 de euro e postată de "optimiști". Prețul de catalog era 1000 de dolari în 1995, și nu e o chitară colectibilă. Poate are cineva una și pe la noi. Aș fi dispus să o cumpăr și pe a mea înapoi, de la persoana la care a ajuns... Povestea ei e aici:

Salut. Cumpăr Ibanez RG570 CT. Nu orice RG570, doar varianta aceasta CT, din motive personale și afective - am avut această chitară în urmă cu mulți ani, din motive fortuite am rămas fără ea, și din păcate acest model nu s-a mai fabricat, să o pot cumpăra nouă. Mulțumesc.

Concert Aprilie 2022

Discuție cu Nicu Covaci

La TVR Timișoara 1998 Podcast 2022

Phoenix Har Jar

In memoriam Nicu Covaci (1947-2024)

Mulțumesc pentru aprecieri.