ammons

Ovation Collector's 2007 revine la vânzare.

Preț nou, 600 de euro

Chitara neagră se retrage deocamdată de la vânzare. Cea galbenă mai rămâne doar o săptămână.

Două chitare absolut absolut extraordinare - care, spre deosebire de cele mai multe Ovationuri, sună senzațional și acustic. Cea neagră este un model special cu inserție de Koa, comandat de magazinul Sweetwater la fabrica Ovation la jumătatea anilor 2000. Au fost fabricate sub 20 de exemplare. Față solidă de molid, spate din Lyrachord (un fel de grafit), așa-numitul „contour bowl” - mult mai ușor de cântat în picioare față de modelele lor tipice, rotunde. Cea galbenă este modelul de colecție al anului 2007. Față solidă de bearclaw spruce, spate contour. Au fost chitarele mele principale în ultimii 10-15 ani. În preț sunt incluse cutiile originale Ovation USA. Ovation Elite 2078 Sweet T: 1100 de euro Ovation Collector's Edition 2007: 1500 de euro

Raluca, depinde ce înțelegi prin „a investi”; dacă îți pui problema să cumperi un instrument pentru ca în viitor valoarea lui de revânzare să fie bună, cu siguranță Taylor e una dintre firmele care „stau în preț”. Pe de altă parte, din punct de vedere....strict economic, investiția ca atare e proastă - cu rare excepții cam pierzi bani la cumpăratul de instrumente, nu câștigi :)... Acum: depinde ce vrei tu, ca sunet. Taylor e unul dintre numele mari, dar nu singurul - și e și foarte mult branding, asociat bineînțeles cu prețul. Sunt firme mai puțin faimoase care, la sume comparative, produc instrumente mai bune, după părerea mea. Un Breedlove de cinci sute de euro s-ar putea să fie mai mișto decât un Taylor/Martin/Guild la același preț. Multe dintre chitarele Furch sunt de asemenea foarte bune. Vecinii noștri bulgari de la Kremona produc niște chitare care m-au lăsat mască. Noi chitariștii... căutăm toaaaaaaată viața instrumentele perfecte, și ce-i e ideal unuia, altuia îi este câh, vezi și tu pe forum :). E doar o părere - nu te gândi atât de mult ce scrie pe capul chitarei. Vezi ce bani ai, inclusiv pentru o husă bună și seturi de corzi (ideal diferite la început, vezi cu ce sună bine chitara și ce îți este ok la mână) și cumpără din magazin ce îți place, cu puțin ajutor de la prieteni sau cunoscuți în care ai încredere.

Este vârful de gamă și unul dintre cele mai bune sintetizatoare ale perioadei sale. Pe scurt: claviatură exact cât de grea e nevoie pentru senzație, tonuri, tonuri, tonuri!!... E greu să încep de undeva descrierea, câteva lucruri sunt descrise foarte bine aici. Posibilități nenumărate de control (două ribbon-uri de expresie senzaționale, una chiar deasupra tastaturii, una în stânga), fadere, arhitectura V.A.S.T., PATRU intrări de footswitch, o intrare de breath controller și o mulțime de alte conexiuni posibile, sampler, arpegiator foarte capabil, capacitate foarte mișto de layering. Este un instrument între vintage și modern, cu tonuri geniale și cu un parfum excelent de '90s-'00s. Instrumentul onorează orice studio, este în stare absolut excelentă, ținut doar în casă (nefumător, fără animale de companie). SoundOnSound i-a făcut un review amplu, pentru cine vrea să sape mai mult. Aici găsiți zeci de mostre de tonuri și încă alte fotografii. Am pus la poze și o captură de pe ebay pentru preț - asemenea instrumente apar destul de rar, e destul de greu de făcut comparații, iar cel pe care l-am găsit eu pare în stare mai precară decât al meu, cu clape îngălbenite, fadere murdare etc. Includ gratuit în pachet scaunul, stativul și o pedală de sustain Yamaha. Accept schimb +- diferența cu: Yamaha s90xs, Yamaha Cp33, Roland RD700SX, poate și alte piane electrice. Mă interesează în primul rând Yamaha.

...Din ciclul „oriunde dar numai pe mijloc să nu fie gaura” :), îți propun să arunci un ochi (și, cine știe, poate și încerci) la un Contreras model Carlevaro (pe unul dintre exemplare l-am și încercat cu ani în urmă), care are practic o fantă de jur împrejurul feței, sau chitarele Gottschall (un lutier german, s-a dus acum niște ani, super-simpatic omul), acum preluate de Berrick, care sună de înțepenești și care practic nu au eclisă de-o parte și de alta a gâtului... iarăși wow. Spor!

Au mai rămas: 1. Chitara parlor, fabricant necunoscut - 200 de lei Probabil Austria/Germania, molid, este luată de aici pe forum acum câțiva ani. Nu am reușit să îmi dau seama de an sau proveniență, dar cred că măcar anii '50, dacă nu chiar '40. A fost reparată dar nu a ținut lipitura spatelui (culmea, restul care erau mai complicate, da). Am cântat binișor la ea până am văzut că se desprinde spatele - în acel moment am slăbit corzile și așa a rămas. Câteva fisuri reparate pe față, câteva nu - se pot face cu inserție de fibră. Chitara este absolut cântabilă și sună frumos - dar nu am vrut să suprasolicit lemnul. Are corzi de metal dar a stat mereu acordată un ton mai jos. O vând pentru că am primit un alt parlor. 4. Chitară 3/4 Carl Hellweg CJ-10 - 350 de lei Chitară este fabricată într-un mic atelier din Germania, nu scrie anul pe rozetă dar numai eu o am de vreo 20 de ani. Excelentă și absolut cântabilă, o luasem ca travel guitar dar n-am prea folosit-o până la urmă. Singurul defect este o lovitură pe față din păcate, în partea stângă, între rozetă și cordar; nu-i afectează nici sunetul, nici rezistența, dar este inestetică, în realitate se observă mai bine decât în poză. Sunet foarte cald. Foarte bună pentru începători, cineva cu mâini mici sau chiar travel guitar. 5. Acustică / clasică Reghin, 1982 - 200 de lei Excelentă pentru proiect de relăcuire și restaurare. Am luat chitara cu cordarul dezlipit - îl am. Avantajul este că s-a dezlipit bine, fața este intactă, se poate curăța și lipi la loc fără probleme. Altfel, chitara este intactă, gât drept, nicio fisură pe nicăieri. Am cumpărat-o pentru că am auzit instrumente similare, sună foarte frumos dacă sunt recondiționate și îngrijite. Toate cele bune!

încearcă să scrii pe un forum extern sau chiar la Takamine, e posibil să îți trimită unul

7 - Rezervată

Virtuozitatea este un criteriu, muzicalitatea altul. Ele pot merge împreună dar nu musai. David Gilmour este un mare chitarist prin muzicalitatea lui, nu prin tehnică. La fel, mari chitariști au fost bluesmeni ca BB King - care în niciun caz nu au excelat dpdv tehnic. Dar cântau frumos și ce să vezi, nu prea poate nimeni ca ei :)...notele-s simple, dar la noi muritorii de rând nu sună ;)... Până la urmă, e chestie de gust. Respec fantastic munca unui Malmsteen sau Vai, de exemplu, dar pur și simplu nu sunt „ceașca mea de ceai”. La fel, la polul opus, Segovia, Russell sau Yamashita - nu îmi place automat numai pentru că e chitară clasică și există piese foarte complicate. Până la urmă, frumos e ce-ți place - și fiecare gen are virtuozii lui. Era o glumă .... Django Reinhardt este printre idolii mei.

Depinde mult de stilul de muzică, de chitarist, de mâna însăși. Dacă diferența de înălțime dintre degetul mic și inelar e prea mare, nasol... În muzica clasică, spre imposibil doar cu trei. La fel și în fingerstyle. Pe de altă parte, în tehnica de clasică degetul mare de la mâna stânga e anatema - în fingerstyle aproape că nu merge fără :)... latino-americanii au și ei obiceiuri bizare, să cânți bossa/samba cu doar trei degete iar e imposibil (la naiba, la ce fac ăia mă mir că nu le-a mai crescut un deget). Nu mai zic bietul Django postat mai sus, care se descurca binișor cu două plus ceva rămășițe după accident :)... Până la urmă cred că fiecare își dezvoltă acea tehnică proprie cumva, sau care îl ajută cel mai mult, sau care îi este cea mai firească.

Salut, îmi pemit și eu o recomandare, Bugera V5. E foarte simplu, are doar ieșire de căști și reverb, dar are și atenuator - asta înseamnă că vei cânta fie clean, fie cu distors natural, la volum de cameră. Cel mai important, ăsta micu' e full lampă. Spor!

Mixer pasiv, fără efecte. Impecabil, folosit doar la repetiții. L-am luat de nou de la Thomann. Un mic defect în partea dreaptă la carcasă, a fost o zgârietură care a oxidat, nu o pot prinde în poză. Mixerul nu are niciun zgomot, toate căile și potențiometrele merg bine și liniar. Este cel mai ieftin mixer mic cu egalizare parametrică. 6 canale mono, 2 stereo, 2 auxiliare (care pot fi ori pre, ori post-fader - din nou mai rar la mixerele mici) Ieșiri separate de monitor și căști Pe fiecare canal: Solo, Mute, Peak LED Dimensiuni: 280 x 363 x 91 mm Greutate: 4 kg. Accept schimburi (plus diferența din partea mea, normal) doar cu Soundcraft Signature 10 sau EFX8, Behringer Air XR12 sau 16, Soundcraft Ui16. Numai bine!

Salutare lume și la mulți ani, să avem cu toții un 2020 cât mai prielnic! Am multe chitare cu care nu fac nimic, de ani de zile, e păcat să stea de pomană. Sunt în diverse stări, toate ar avea nevoie de puțină mână de om gospodar, dar pot fi instrumente foarte ok. Le pun aici în speranța că unii dintre voi, mai îndemânatici și mai răbdători decât mine, le vor găsi întrebuințare și cântare. Toate au fețele din lemn masiv, diverse specii de molid. Ca să nu transform postarea într-una interminabilă, urc doar câte o poză cu fiecare - cine e interesat, să-mi scrie vă rog în privat și îi pun la dispoziție mai multe. Așadar: 1. Chitara parlor, fabricant necunoscut - 200 de lei Probabil Austria/Germania, molid, este luată de aici pe forum acum câțiva ani. Nu am reușit să îmi dau seama de an sau proveniență, dar cred că măcar anii '50, dacă nu chiar '40. A fost reparată dar nu a ținut lipitura spatelui (culmea, restul care erau mai complicate, da). Am cântat binișor la ea până am văzut că se desprinde spatele - în acel moment am slăbit corzile și așa a rămas. Câteva fisuri reparate pe față, câteva nu. Chitara este absolut cântabilă și sună frumos - dar nu am vrut să suprasolicit lemnul. Are corzi de metal dar a stat mereu acordată un ton mai jos. 2. Chitară clasică de lutier, Constantin Dumitriu, 1991 - 500 de lei Chitara este foarte frumoasă, dar nu am cântat la ea niciodată. Am luat-o cu multe fisuri în eclisă și spate, cu gândul să o repar - nu am apucat. Nu sunt lovituri, probabil a fost ținută în umiditate prea scăzută. Ar merita reparată, are aproape 30 de ani, e mare păcat, în mâna cui trebuie ar suna superb. 3. Chitară clasică Klira, Germania - 200 de lei Absolut cântabilă, nu mai are corzi, trebuie reglată acțiunea și schimbat călușul. I s-a dezlipit eticheta dinăuntru, am păstrat-o, trebuie să o caut. Chitară foarte ok pentru începător sau studiu, taste înguste, foarte comodă. 4. Chitară 3/4 Carl Hellweg CJ-10 - 350 de lei Chitară este fabricată într-un mic atelier din Germania, nu scrie anul pe rozetă dar numai eu o am de vreo 20 de ani. Excelentă și absolut cântabilă, o luasem ca travel guitar dar n-am prea folosit-o până la urmă. Singurul defect este o lovitură pe față din păcate, în partea stângă, între rozetă și cordar; nu-i afectează nici sunetul, nici rezistența, dar este inestetică, în realitate se observă mai bine decât în poză. Sunet foarte cald. Foarte bună pentru începători sau... cineva cu mâini mici. 5. Acustică / clasică Reghin, 1982 - 200 de lei Am luat chitara cu cordarul dezlipit - îl am. Avantajul este că s-a dezlipit bine, fața este intactă, se poate curăța și lipi la loc fără probleme. Altfel, chitara este intactă, gât drept, nicio fisură pe nicăieri. Am cumpărat-o pentru că am auzit instrumente similare, sună foarte frumos dacă sunt recondiționate și îngrijite. 6. Reghin sm-500 - 300 de lei Impecabilă. Am câștigat chitara la un concurs acum câțiva ani. Sună incredibil de bine, foarte cald, nu falsează, niciun defect, e mai frumoasă decât arată în poză, are față de cedru. Am alte două clasice mult mai bune însă, dintre care una de lutier - nu are sens să o țin și pe asta. 7. Chitară clasică - 150 de lei Intactă. Am luat chitara de la un oarecare Gino din Sinaia (?!) acum o mie de ani. Spunea că la origine ar fi fost o chitară cehească și i-a făcut modificări. I-a pus alt cordar și a relăcuit-o. Chitara sună ok, nu are absolut nici o problemă dar, ca și în cazul celorlalte, stă degeaba. Toate cele bune!

Salutare, Caut un reverb decent cu shimmer, dacă are și freeze e minunat. Am dat ca exemplu Mooer shimverb - pot fi și chestii mai complexe, dar în prețuri rezonabile.

Man, tot respectul, dar M John Hurt nu e chiar de colo. Părerea mea. Aaaaa, că îl descifrezi e una, dar să prinzi balansul și simplitatea aia, să îl cânți... mno. Nu mi se pare simplu. Eu... nu prea sunt de acord că marii muzicieni trebuie să fie neapărat virtuozi. Sigur, Andy McKee e senzațional, la fel Vai, Malmsteen, Martin Taylor, Pat Metheny... Dar tare ne bucurăm când auzim un BB King, sau pasajele melodioase ale lui David Gilmour. Gata, mă opresc cu name-droppingul ....Altfel, absolut de acord, eu zic că orice ai studia se cheamă că e bun studiat !! Doar spuneam că tehnica de clasică tinde să fie puțin prea ”curată” pentru chestiile de fingerstyle. Și sper că l-am lămurit pe om cam ce înseamnă fingerstyle, în sensul stilului de muzică. Din nou de acord însă - dacă vrei să cânți ”ciupit” cam orice, inclusiv jazz, tot spre clasică te îndrepți. Fac însă parte din minoritate. Nu am luat vreo oră de chitară clasică în viața mea. Da, cânt vreo câteva piese de gen, dar din proprie experiență tehnica de clasică uneori te poate împiedica. Uite. Thumbing-ul, să cânți cu degetul mare de la mâna stângă pe corzile mi și la, e anatema în clasică :)... în fingerstyle e musai - în orice alt stil, la alegerea clientului :)).... Bun, am eu un mic cui cu rigiditatea muzicii clasice, recunosc. Am studiat, chiar dacă nu la chitară. Și da, cred că de la un punct încolo ca să poți cânta orice trebuie să te desprinzi. Uite: chiar pe la începutul lui Carcassi, cred, e un paragraf în care scrie că sub nicio formă pe acest plat Pământ nu trebuie ca elevul să atingă cu unghia coarda. Nu e bine, ajunge în iad :))... alte metode de clasică dimpotrivă, cum să cânți fără unghii, e de porc. Ei, fingerstyle-ul e ceva mai permisiv cumva. Ca și jazz-ul :)... fă ce vrei, numa' să-ți iasă :)... Revenind la PO: @IonutP, în primul rând eu m-aș hotărî ce vreau să cânt. Și aș asculta mult din genul ăla de muzică; orice aș studia, că e clasică, panație sau boomchick, aș studia cu acel scop final în minte.

No probs. Așa cum ai văzut și în ce ți-am postat, fingerstyle se poate și colo, și colo. Eu cânt fingerstyle și pe 12 corzi fără niciun stress. Sent from my SM-G930F using Tapatalk

Poate nu înțelegem noi bine ce îți dorești: chitara clasică e una, fingerstyle este cu totul, cu totul altceva. Hai să le deslușim puțin. Uite cam ce înseamnă chitara clasică - și cât de diferită e față de fingerstyle. Dacă vrei tehnică și independență, ca idee, plus o sumedenie de melodii nu foarte grele, dar teribil de frumoase, sigur că e bine să începi cu Carcassi, Fernando Sor, Villa Lobos. ce scriau foarte bine mai sus colegii de forum - există, ca idee, un vast repertoriu sud-american care este considerat ”al chitarei clasice” (nu sunt de acord, dar asta e o altă discuție ) și este puțin mai plăcut, mai apropiat decât europenii noștri dragi ca Bach. Ca idee, fingerstyle-ul a apărut ca o combinație între blues și muzica europeană. Sunt unii mari chitariști de fingerstyle, ca Richard Smith, care au într-adevăr la bază chitara clasică; nu e însă un exemplu răspândit. Și nu se cântă musai pe nylon, după cum tocmai ai văzut mai sus. Dacă însă vrei cu adevărat fingerstyle, atunci observă un pic diferențele. Fingerstyle se bazează pe așa-numitul ”boom-chick”; în cel de-al doilea hyperlink auzi acest ”boom-chick” chiar la început. Plus că tehnica este extrem, extrem de diferită la ambele mâini; dacă te uiți atent la clipul ăsta vei vedea că la mâna stângă aproape toate degetele fac barre-uri, ceva de neconceput (și nepermis, ca stil) în tehnica clasică. Dreapta, în loc să stea elegantă cu degetele care să nu se vadă, are încheietura palmei aproape lipită de cutie (de la Conservator te dau afară dacă faci așa ceva ). Ca să nu mai zic că degetul mare are o pană pe el care se cheamă ”thumbpick”. În muzica fingerstyle vei avea (aproape) tot timpul un bas percutant (boom) și un timp doi (chick) care ține loc de armonie, printr-o notă sau acord scurt. Ambele făcute cu degetul mare (sau P, în notația clasică). Timpii ăștia unu și doi gândește-i ca alternanța dintre tobă mare și premier, la ritm, dacă vrei. Peeeeste care vine melodia. Ideea e să obții independența P-ului de celelalte degete, care să fie libere să cânte armonie și melodie; după părerea mea, un început foarte bun este cu Tommy Emmanuel, care în acest clip îți mai dă și niște nume foarte, foarte mari ale fingerstyle-ului (Merle Travis, Chet Atkins, Jerry Reed) pe care merită să le iei în calcul. Uite aici un exemplu de fingerstyle cu care foarte mulți recomandă să începi: Freight Train - e un vechi cântec roots al lui Elizabeth Cotten, care îți arată principiul. Spor și ține-ne la curent :)!