ammons

Nici, nici. Diferența dintre ele e strict esteticã, normal cã acela negru, mai elegant, costã mai mult. Nu sunt însã cele mai bune. De departe cel mai eficient e bãtrânul Shubb, modernizat recent http://www.thomann.de/gb/shubb_s1_deluxe_kapodaster.htm Eu folosesc foarte mult G7th http://www.musicstore.de:80/en_EN/ROL/G7TH-Capodaster-Western/Electric-/art-ACC0002248-000 pentru cã poți regla extrem de bine tensiunea - practic îl strângi ”din mânã” exact cât vrei. Pentru pus și scos repede, http://www.thomann.de/gb/planet_waves_kapodaster_pwcp05.htm . Îl am de vreo patru ani și abia acum a început sã aibã mici probleme, și vreau sã-mi mai cumpãr unul identic.

Este absolut normal, mâna și degetele trebuie sã ”învețe” sã se ducã pe o anumitã poziție. Exerseazã rar - RAR, extrem de rar, și încearcã sã te gândești sã pui toate degetele odatã pe acord. E tare greu la început și cred cã oricare dintre cei de aici își amintește, e probabil cea mai ambițioasã chestie pe care am fãcut-o vreodatã . Regula de aur este: repeți în demențã EXACT ce nu-ți iese. Nu poți sã sari din acordul G în D? Pe-ãla insiști. RARISIM. Nu încorda mâna, nu te grãbi, aceste prime sesiuni de studiu sunt foarte importante și, dupã cum o sã vezi mai încolo, cele în care poți de fapt sã faci cele mai mari progrese. Neapãrat încearcã sã NU APEȘI PREA TARE pe corzi cu mâna stângã. E tentant dar greșit pentru cã provoci chtara sã falseze. Degetele AU loc pe tastã, în ciuda nervilor cumpliți și senzației cã e imposibil Felicitãri pentru tenacitate, nu te lãsa, te așteptãm cu postãri.

Subscriu celor de mai sus, thumbs up pentru pãrerile lui Septi și Zookye - foarte important, nu te lua dupã 20 de guri. Sunt metode puzderie pe lumea asta, toate au rezultate similare în final, cu condiția sã te ții. Nu sãri etape. Deathtouch are dreptate - întâi parcurge noțiunile de bazã, precum și și câteva elemente de teorie, cum se citește un tab, care e notația acordurilor etc (hammer-on și pull-off, spre exemplu, sunt cele douã forme de legato - 7po înseamnã pull-off de pe tasta 7). Este extrem de tentant sã treci repejor la piese aparent simple. E bine sã o faci cã te motiveazã sã mergi mai departe, dar marele pericol la început este sã înveți greșit. Din nou, ai mare grijã de cine asculți, sunt mulți habarniști care se dau shredderi. Inclusiv pe YouTube. STUDIU CÂT CASA (toatã lumea știe asta, puțini o respectã și nici eu nu mã numãr printre ei decât când arde). Mãcar o orã pe zi. Nu te gândești cã studiezi, cã mamã ești artist, o rupi pe rocangealã. Gândește-te cã mergi la sala de forțã - dar cu degetele. Și cu diferența cã nu trebuie sã le umfli, ci sã le obișnuiești sã facã ceva ce n-au fost nici obișnuite, nici proiectate sã facã. Nu-ți iese mizeria aia de acord? Sau pull-off-ul ãla din Nothing else Matters? Pe ãla fã-l, degeaba cânți toatã piesa cap coadã de o mie de ori și fix acolo te împleticești. Studiazã pe cât posibil relaxat, învațã sã te controlezi, dacã-ți simți mâna sau degetele încordate reia-ți poziția, lasã mâinile jos și ia-o din nou. Dacã încordezi n-o sã ai veci rapiditate. Despre sunetul chitarei, pedale, distorse, overdrive, efecte iarãși e o tevaturã întreagã. Nu-ți spun nimic odatã pentru cã sunt alții aici care se pricep mult mai bine decât mine și altã datã pentru cã, din nou, sunt mii de școlil de gândire și teorii. Ai un chitarist preferat? E, cautã și tu pe net ”Eddie Van Halen rig” (adicã rackul, ansamblul lui de scule), vezi ce poze gãsești, vezi descrierea lor, etc etc. Spor la treabã și scuze dacã am exagerat pre mult cu detaliile ... respecte la toatã lumea și Crãciun fericit