StratMan

da, dar probabil ca tu chiar canti

asta este, deja, problema promotorului iar acesta va avea grija ca pe viitor, sa prezinte alte valori, posibil (sau verificat) dorite de catre publicul de pe segmentul respectiv. exista, desigur, o diferenta clara intre sistemul vechi folosit la noi (cu comisiile de atestare) si adevarata industrie muzicala (formata din lantul: artist-impresar-producator-promotor (vanzator)-pubic, dar in ambele cazuri, observam ca exista o sectiune care stabileste valoarea si ierarhizarea initiala a artistului, stabilindu-se, evident, si segmentul de piata pe care va fi propus (lansat) spre vanzare. in cazul cluburilor noastre, patronul isi asuma toate rolurile, in afara de cel de artist, pe principiul ca are mai putina importanta valoarea actului artistic (el nefiind calificat pt. a discerne in domeniu-asta, apropo de competenta) si nici nu are in vedere acest scop, pt. el contand doar costul manifestarii in raport cu virtualele castiguri obtinute prin vanzarea de consumatie, urmarind, in fond si pe buna dreptate, maximizarea profitului. desigur, aici intervine si publicul, care vine, de obicei, sa se distreze si are gusturi destul de heterogene si influentabile si care se uita mai mult la costul consumatiei si care (fie vorba intre noi) inghite cam tot ceea ce se promoveaza. dupa parerea mea, manifestarile de acest gen nu prea realizeaza o educatie artistica adecvata, in scopul cresterii caltatii gustului publicului si implicit, a discernamantului in ceea ce priveste calitate produselor artistice.

numai ca anumite criterii de competenta se impun si publicului pt. a putea decide cu justete. despre asta scriam in postul #55, pt. ca acolo ai dus discutia: competenta unei comisii de atestare alcatuita din oameni cu o pregatire adecvata in a decide cine merita sa presteze o activitate muzicala si cine nu vs competenta unui public cu o pregatire idoielnica, educat mai mult sau mai putin precar. a nu se confunda procesul de stabilire a valorilor cu marketing-ul artistic, acesta din urma incercand doar sa vanda ceea ce s-a stabilit anterior, prin procesul sus-numit.

COMPETÉNȚĂ, competențe, s. f. Capacitate a cuiva de a se pronunța asupra unui lucru, pe temeiul unei cunoașteri adânci a problemei în discuție. hai sa nu confundam termenii COMPETENTA si VALOARE. tu cred ca te referi la termenul de valoare impusa iar competenta se impune atunci cand dorim o evaluare pertinenta.

cu tot respectul, dar eu consider ca asta este o problema legata mai mult de competenta si mai putin de democratie.

incearca aici: http://www.guitarshop.ro/chitare-chitare-bass_c23.html?pf%5B34%5D%5B0%5D=5&page=4

ps. din pacate, pe o parte si din fericire, pe de alta parte, cam in orice alt domeniu, cu exceptia celor legate de arta, nu se poate presta fara atestarea unei pregatiri adecvate. cum muzica este, pe drept cuvant, o arta, avem de infruntat si depasit niste situatii confuze generate de inexistenta unei delimitari clare intre cei care ar avea si cei care nu ar avea dreptul sa presteze o astfel de activitate muzicala, aparand astfel si conflictele inerente intre cei care detin o pregatire muzicala la un nivel adecvat si cei care nu detin aceasta pregatire. pe vremuri, in domeniul muzical, se eliberau, in urma unui examen, asa numitele "atestate", pe diverse categorii si grade profesionale, in functie de pregatirea dovedita si nu avea nimeni voie sa te lase sa prestezi, fara detinerea unui asemenea act.

nu ma pot abtine si adaug si eu ceva: fotbalul se joaca pe goluri si muzica se canta pe note, dar ambele, daca sunt de calitate, sunt pe bani! cine ajunge sa inteleaga de ce sunt necesare notele in muzica, inseamna ca a ajuns la nivelul de apreciere justa a ceea ce inseamna profesionalism vs amatorism. eu ii numesc amatori pe cei care nu intrunesc cunostintele muzicale necesare desfasurarii unei activitati sustinute, in domeniu. ceea ce trebuie retinut este ca talentul este de apreciat, dar nu tine loc studiului (aka muncii sustinute). cei care se intretin dintr-o astfel de activitate devin profesionisti, dar, din pacate, nu toti acestia dau dovada de profesionalism iar diferentele pot fi observate in calitatea produsului muzical oferit. amatorii sunt, in general, fericiti sa ajunga macar la un nivel de afirmare, nu-si pun problema de a se intretine din aceasta activitate si sunt dispusi sa presteze pe mai nimic, ignorand (cu sau fara stiinta) ca, de fapt, ei strica o piata, scazand astfel pretul pt. o astfel de activitate (implicit, realizand un produs muzical de foarte slaba calitate). profesionistul are de ales intre a accepta pretul scazut sau a nu canta deloc, considerand ca nu merita un asemenea efort pt. atat de putini bani. ceea ce nu inteleg amatorii este ca profesionistii (care dau dovada de profesionalism) parcurg etapele realizarii unui produs muzical mult mai repede, mult mai bun calitativ, realizand si un nivel de performanta mult mai ridicat. acesta este, de fapt, motivul pt. care apar conflictele intre amatori si profesionisti, ultimii masurand in bani timpul pe care amatorii si-l pierd din placere. de multe ori, unii amatori, care considera ca nu pot face fata unor exigente, declara ca au pretentia sa obtina imediat avantaje materiale pt. virtuala lor viitoare prestatie, pt. a iesi din situatia penibila de a recunoaste ca nu sunt in stare sa faca fata acestui efort. cu alte cuvinte, ei, desi sunt, in realitate, niste amatori (jalnici, cateodata), vor sa pozeze in profesionisti. oricum, nu uitati, dobandirea cunostintelor necesare pt. a se obtine un produs muzical cat mai bun calitativ rezida intr-o pregatire care necesita studiu sustinut, care necesita, la randul lui, elementul numit timp care este, din pacate, limitat. tocmai datorita elementului timp, dupa parerea mea, este aproape imposibil sa ai pregatire in doua domenii diferite si sa obtii, prin prestatiile tale, produse de elita in ambele domenii.

pe 27 noiembrie 1942, s-a nascut Jimi Hendrix: daca ar fi trait, ar fi fost: the 72nd anniversary...

au si manele?

era nevoie? daca da,

in continuare, noutati: Alba Iulia, 21.11.2014, Secolul vitezei si Hey Joe:

buna .

un solo de chitara, in cel mai pur stil blackmore-istic, la min. 2:24:

solo-ul de chitara la min. 3:37:

in Caracal.

http://www.youtube.com/watch?v=8a50CYcJiEo

http://www.youtube.com/watch?v=tyuTDegOt8Y