StratMan

da, va pot spune, cu precizie, ca: -in 1977, am achizitionat un fender telecaster, fabricat in 1975, blonde, mn, second (uzura mica), cu 13 000lei; -in 1980, am achizitionat un fender stratocaster, fabricat in 1978, sunburst, rw, bullet, second (uzura f. mica), cu 20 000lei; -in 1980, un coleg de trupa a achizitonat un fender jazz bass, fabricat in 1977, natur, mn, bullet, second (uzura mica), cu 15 000lei; -in 1983, am achizitonat un alt fender stratocaster (dan smith), fabricat in 1982, brown sunburst, rw, second (uzura f.mica), cu 26 500lei. ca idee, in vara anului 1974, fiind in mamaia si cautand sa-mi cumpar o chitara electrica, m-am intalnit cu chitaristul grupului aradean carusel, care sustinea programul artistic la restaurantul flora si care canta pe un superb fender stratocaster negru, mn, bullet (fabricat prin 1973 si cumparat de nou!) si mi-a povestit ca platise pentru aceasta chitara suma de 10 000lei.

cu o votca mare!

ma simt (oarecum) obligat sa fac niste precizari. s-a discutat aici despre vanzarea companiei FENDER catre CBS si despre "afaceristi care n-au nicio treaba cu muzica". in primul rand, o afacere implica demararea unei operatiuni cu scopul final de a obtine un profit cat mai mare. si acum hai sa luam lucrurile pe rand, sa cercetam literatura de specialitate si sa privim cifrele, cu atentie. leo fender (desi nu prea avea treaba cu muzica, in sensul ca nu prea canta la vreun instrument) si-a dezvoltat propria afacere intr-un un mod cat se poate de serios, aducand-o in prin planul productiei mondiale (culmea!) de instrumente muzicale. a intrezarit oportunitatea unei afaceri si a profitat de ea, desi el era considerat, de fapt, un geniu tehnic, nicidecum un afacerist redutabil. si cu toate astea, afacerea incheiata cu CBS in ianuarie 1965, prin care si-a vandut propria companie contra fabuloasei sume de 13 mil.$ (specialistii au considerat-o ca fiind, de departe, cea mai spectaculoasa afacere in domeniu, la vremea respectiva), demonstreaza ca leo fender a fost si un afacerist de succes. ca leo fender a imbinat cu succes tehnica productiei cu marketing-ul, o mai declara si un colaborator apropiat de-al sau, forrest white, care declara ca, la sfarsitul anului 1964, productia de chitare atinsese cifra de 1500 de unitati/sapt., fata de doar 40 de unitati/sapt., inregistrate cu 10 ani in urma, cand white fusese cooptat in compania FENDER. as mai insista aici cu un amanunt si anume: dupa vanzarea companiei sale catre corporatia CBS, leo fender a fost pastrat ca angajat, de catre cei de la CBS, in postul de CONSULTANT SPECIAL IN CERCETARE&DEZVOLTARE. un raport secret, care circula, pe atunci, la nivelele superioare ale corporatiei CBS, indica faptul ca leo fender putea fi cu usurinta inlocuit, dar recomanda ca el sa fie pastrat inca o perioada de 4-5 ani, incercand sa i se mentina acestuia interesul activ si creativitatea. in realitate, eu cred ca leo fender reprezenta un imens pericol de concurenta, in cazul initierii unor eventuale colaborari imediate ale sale, de genul MUSIC MAN sau G&L (actiuni care au demarat astfel, mult mai tarziu, incepand abia in 1972). cei de la CBS or fi fost, fara indoiala, niste rechini, dar, dupa cum am constatat si vom constata in continuare, nu le putem contesta PROFESIONALISMUL si nici INTERESUL in derularea afacerilor in domeniul instrumentelor muzicale. la un an de la cumpararea companiei FENDER, CBS a publicat un studiu prin care se estima numarul de chitaristi din USA la 9 mil., subliniind ca totalul vanzarilor de chitare in USA, in decursul anului 1965, atisese suma de 185 mil.$, fata de doar 24 mil.$ in 1958. in aceste condtii, CBS, entuziasta asupra potentialului manifestat pt. muzica, va achizitiona rapid brand-uri precum ROGERS (tobe), STEINWAY (piane) si LESLIE (cabinete autoamplificate prevazute cu difuzoare rotative pt. orgi elecronice). si sa nu uitam ca CBS, in anul 1966, a investit 1.3 mil.$ in extinderea spatiilor de productie a instrumentelor FENDER (suma notabila la nivelul acelor vremuri!). rezultatele, se pare ca au depasit asteptarile, pt. ca la sfarsitul anilor '70, CBS vindea 40 000 de instrumente FENDER/an! sigur ca, in conditiile unei asemenea diversificari si cresteri de productie, calitatea a avut de suferit, mai ales ca unele metode adoptate in desfasurarea productiei, impuse de CBS, au defavorizat calitatea instrumentelor FENDER. daca este sa ne conducem dupa declaratiile lui george fullerton, alt colaborator apropiat al lui leo fender, prin 1968 au aparut primele critici enuntate de dealeri, care reclamau (atentie!) doar setarea defectuoasa a instrumentelor fender, care nu mai atingeau performantele de play-abilitate anterioare (fie vorba intre noi, este lucrul pe care eu si in ziua de astazi il reprosez ca user, chitarelor fender, inclusiv celor fabricate la CUSTOM SHOP!). sa nu uitam ca si brandul GIBSON a trecut prin momente asemanatoare, prin achizitionarea de catre corporatia NORLIN. in concluzie, eu as zice ca trebuie sa privim cat mai realist lucrurile, deoarece istoria si-a urmat cursul firesc iar actiunile acestor asa numiti afaceristi verosi au ridicat actualul brand FENDER pe cea mai inalta pozitie, in ierarhia instrumentelor muzicale.

ca idee, iti mai pot spune ca Paul Reed Smith, inainte de a-si deschide propria firma, a lucrat, o buna perioada de timp, la Fender.

cred ca ar fi interesant daca ne-ai spune si pe tip de amplificator ai obtinut aceste mostre de sunet.

o intrebare deosebit de pertinenta! la modul general, inca o data, ceea ce spui tu denota calitatea excelenta a lemnelor folosite, precum si organizarea exceptionala a procesului de productie din acea vreme si nu uita ca pe atunci se lucra in productie de serie mare, nicidecum in serie mica, asa cum lucreaza lutierii de la custom shop. lutierii de la custom shop se chinuie, practic, acum, sa descopere metode de obtinere a formei si fondului calitative ai anilor '50-'60. din cate am citit, prin mutarea de atatea ori a fabricilor fender dintr-un loc in altul, s-au pierdut sau s-au inlocuit o gramada de desene de executie initiale. deci, ceea ce se fabrica si iesea initial, in mod mai mult sau mai putin NATURAL, acum necesita o foarte mare doza de ARTIFICIALITATE. cred ca exista o limita a calitatii produselor fabricate la fender, impusa atat de calitatea materialelor folosite, cat si de calitatea procesului tehnologic adoptat, dar consider ca acea calitate a lemnelor este factorul determinant al calitatii produsului final. ca proces tehnologic, stau si ma gandesc cat de greu ar fi de obtinut si ce specialisti ar trebui folositi pt. a se putea copia viorile STRADIVARIUS. un alt element deosebit de interesant, care pe mine m-a frapat si pe care nu cred ca il cunoaste prea multa lume, aflat tot din cercetarea literaturii care cerceteaza acest subiect, este ca scopul declarat al crearii sectiunii custom shop de la fender a fost: ATINGERA CALITATII CHITARELOR PAUL REED SMITH! (the dream factory-fender custom shop/tom wheeler/ed. hal leonard 2011). si sa nu uitam diversificarea foarte mare (replici din diversi ani importanti, signature, personalizari, produse imaginativ noi etc.) a produselor care ies pe usa celor de la fender custom shop. poate ca ceea ce am scris eu aici sa-ti poata lamuri macar cateva dintre aspectele legate de intrebarea ta.

ma rog, este doar o parere a ta, cu care eu nu prea sunt de acord. criza lemnelor de calitate, declansata spre sfarsitul deceniului 7, odata cu amplificarea poluarii, a schimbat multe in sunetul chitarelor. sa nu uitam ca datorita, in primul rand, lemnelor utilizate in constructia chitarelor vintage, care erau de o alta calitate NATURALA si uscate dupa metode empirice, chitarele acelor vremuri au sunat asa de bine de la inceput si si-au pastrat aceste calitati in timp (sigur ca or fi fost si unele care sunau mai prost). chitarele custom shop actuale sunt aduse sa sune spre cele vintage (si multe dintre ele chiar reusesc acest lucru) prin tot felul de metode artificiale (tratarea cu ultraviolete pt. uscare si imbatranire, la cele de tip relic), dar si prin ingrosarea excesiva a gaturilor sau folosirea tehnicilor de fabricare a gaturilor de tip "quarter sawn" (pt. cresterea gradului de vibrare-sustain-ton-volum), ceea ce le micsoreaza uneori play-abilitatea si le creste ingrozitor de tare pretul.

admirabil punctat, mihai! intr-adevar, jonctiunea in 3 suruburi devenea instabila si afecta play-abilitatea stratocaster-elor anilor '70, dar acest model mai avea si alte puncte slabe, printre care vibratorul turnat dintr-o singura bucata, precum si saddles-urile, tot turnate, care au afectat sound-ul traditional al stratocaster-ului, facand sa dispara acei "clopotei" de bronz, argint sau cristal. la fel si truss rod-ul cu bullet, care a modificat si el modul de vibrare si de formare a sunetului. dar a existat si un element constructiv oarecum pozitiv, la aceste stratocastere ale anilor '70 si anume, faptul ca firma fender a descoperit un important stoc de ASH, lemn din care au fost construite majoritatea corpurilor din aceasta perioada. si dozele au contribuit mult la deformarea sunetului stratocaster-elor acelor vremuri. daca in prima perioada '71-'73, s-au folosit dozele cu staggered pole pieces, in a doua perioada '73-'74, s-a trecut la flat pole pieces (o incercare de crestere a frecventelor intr-o anumita zona de medii-joase, pt. a contracara mediile-inalte, aparute in exces din cauza folosirii ASH-ului pt. corp.). mai tarziu, in ultima perioada, '75-'81, as putea spune ca sunetul "adevarat" al dozelor de stratocaster a cam disparut de tot si asta, din cauza altor modificari constructive aduse dozelor echipate tot cu flat pole pieces. acesta este si motivul pt. care eu consider, in general, statocastere-le anilor '70 ca nefiind prea reusite si, in special, ultima perioada '75-'81, ca fiind cea mai slaba dpdv al calitatii stratocaster-elor. in privinta constructiei de tip MAPLE CAP, sunetul chitarei lui hendrix din perioada '68-'70 vorbeste de la sine.

pt. a nu polua subiectul propus de autor (@dmc ), iti propun sa-ti muti intrebarile aici: http://forums.rgc.ro...443#entry694443

oarecum 'off topic", dar bine de stiut: din 1966 s-a reintrodus la stratocaster optiunea MAPLE, dar nu de tip ONE PIECE MAPLE NECK, ci de tip MAPLE CAP (o limba de maple laminat lipita peste gatul din maple, denumit si "maple glued over maple", adica, mai exact, fingerboard-ul din rosewood a fost inlocuit cu cel din maple). ambele variante rosewood si maple se fabrica in paralel, pana prin 1969, cand se renunta la varianta MAPLE CAP si se revine gatul de tip ONE PIECE MAPLE NECK si la vechea tehnologie de tip skunk stripe (dunga de pe spatele gatului, care acopera santul de introducere a truss rod-ului). in 1971 apare stratocaster-ul cu BULLET (actionarea truss rod-ului se efectua prin partea dinspre paleta capului gatului, pe o piesa metalica nichelata care iesea din gat si semana cu un glonte), la care jonctiunea dintre corp si gat se realiza doar prin 3 suruburi, existand echiparea cu micro tilt neck. existau diferente majore intre vechile stratocastere, fabricate pana in '71 si cele noi, nu numai din cauza aceastei metode de prindere cu 3 suruburi, fata de 4 suruburi, dar tot corpul vibratorului se facea acum DIE CAST (talpica vibratorului si corpul de inertie erau turnate dintr-o singura bucata iar saddles-urile, erau si ele turnate, in loc sa fie din tabla indoita), lucruri care au afectat major sonoritatea instrumentului. in concluzie, din 1971 si pana in 1981, stratocaster-ul (anilor '70) cu bullet s-a fabricat in paralel, atat in varianta CURVED ROSEWOOD cat si in varianta ONE PIECE MAPLE NECK, fololsindu-se tehnologia cu SKUNK STRIPE si n-a fost, NICIDECUM, vreuna dintre variante mai rara decat cealalta!

daca asculti si intelegi ce se canta acolo, observi, cu usurinta, ca ei cauta CHITARIST!

din pacate, observ ca multe dintre informatiile care se vehiculeaza pe aici nu sunt prea exacte. referindu-ma la preturile chitarelor made in usa si consultand bibliografia aferenta, as putea enumera: 1954- fender stratocaster mn sunburst complet echipat (icl. case) =249.50$ 1962-65 ----------------- / ---- rw --------- / ---------------- / ------------------ =289.50$ 1974 ----------------- / -----mn/rw--------- / ----------------- / ------------- =405$ 1979 ----------------- / -----mn/rw----- / ----------------- / ----------------- =680/640$ 1979 fender stratocaster 25th anniversary (incl. case) =800$ 1983 fender stratocaster 57/62 reissue (incl. case) =995$ (la vremea respectiva, un dealer din new jersey, specializat in vanzari de chitare vintage, oferea un stratocaster original, fabricat in 1957, la pretul de 3000$!!!). 1988 fender stratocaster: clapton, malmsteen=1299$, vintage ri 57/65=999.99$, us strat plus=849.99$, am. std.=649.99$ 1998 fender stratocaster: richie sambora=1899.99$, strat ultra=1799.99$, eric clapton, budy guy=1599.99$, 57/62ri=1499$, deluxe strat plus=1499.99$, jimi hendrix voodoo=1299.99$, lone star strat=1199.99$, am. std.=979.99$. mai pot adauga ca, in 1982, la firma Langowski, un dan smith stratocaster costa=1370DM (cca 805$).

pe strat-ul lui covaci, era probabil vreo eticheta a magazinului italian de unde se facuse achizitia, asa cum se proceda in acei ani. nu de alta, dar NICIODATA brandul fender nu a fabricat chitare in italia. stratocaster-ul respectiv a ramas, dupa plecarea phoenix-ului din romania, la erlend krauser, nicu achizitionandu-si, intre timp, gibson-ul les paul artisan, pe care canta si in prezent.

ambele chitare au trecut prin mana mea. cu regret, dar trebuie sa fac unele rectificari: 1. chitara vanduta lui andrei paunescu si retastata ulterior la reghin (numele lutierului i l-am furnizat eu) avea micro tilt neck si bullet, deci nu putea fi fabricata decat din 1971 incolo, indiferent de orice alta sustinere. 2. chitara lui nicu covaci era absolut originala, model fabricat in 1969. cand am pus mana pe ea, in 1975, la un concert phoenix in braila (in care i-am imprumutat lui erlend krauser, hoyer-ul meu SG) am intors acest stratocaster al lui covaci pe toate partile si am retinut majoritatea datelor inscrise pe el, fiind fascinat de sunetul hendrixian fabulos redat de chitara aia. este foarte adevarat ca a fost adusa de un impresar italian, atat ea cat si celalalt fender, jazz bass, care a intrat in posesia regretatului bela kamocsa. toate informatiile prezentate de mine sunt perfect verificabile.

cu tot respectul, iuliu merca nu putea avea un 62 sau 64, atat timp cat era cu voluta mare si cu bullet. chitara lui merca este un 74. dintre marii chitaristi romani care au detinut chitare fender stratocaster fabricate inainte de anii 70 nu-i stiu decat pe sorin tudoran si pe nicu covaci ('69). cu cele fabricate in anii 70 sunt mai multi.

daca poti, ia-ti-l pe asta si ai sa fii foarte multumit: http://www.guitarshop.ro/produs.php?pid=2052

stau si ma uit si citesc despre preocuparile voastre si trebuie sa-i dau dreptate lui @karpi si de data asta: pe marea majoritate (trebuie sa recunosc ca exista si mici exceptii!!!)va preocupa orice altceva in afara de cantatul propriu-zis la chitara!

RIP.

imi dau seama ca sunt foarte putine trupe de blues (rock) pe aici iar alea sunt alcatuite doar din profesionisti declarati. remarc, cu parere de rau, ca ceilalti, care fac parada (degeaba!) ca iubitori de blues si posteaza diverse inregistrari, nu sunt decat consumatori, nici macar amatori (cu foarte, dar foarte mici exceptii). dintre ultimii, majoritatea confunda blues-ul cu oportunitatea de a consuma alcool. e trist, dar asta e!

gata, se poate inchide! multumesc rgc.

up!

up!

up!

up!

vreun sfat, vreo sugestie, ceva...?