Guest hermina Posted August 13, 2008 Posted August 13, 2008 Everybody grab an instrument Cause it's time to have fun Everybody rock on Cause it's time to please all Let's make some music Let's dare to show That we can do on our own A better place to live Chorus: Let's make the guitar sound Like something that heals every soul wound Let's make the drum sound Like something that can pass every bound Let's make the piano sound Like something from the 9th cloud Let's make all of them sound Like something that isn't just very loud Everybody sing like no one is listening Everybody jump like no one is watching Let's make the other people feel like they'll never get hurt And that their dreams will never broke Let's make them feel like it's heaven on Earth With every note. Chorus: ... P.S: I hope this creation it's ok...
Horil Posted August 13, 2008 Posted August 13, 2008 P.S: I hope this creation it's ok... It's ok, but it's not poetry... Most of the time, song lyrics just aren't poetry and don't express much emotion unless they're sang. No offense
Guest Adi Sabau Posted August 14, 2008 Posted August 14, 2008 It's ok, but it's not poetry... Most of the time, song lyrics just aren't poetry and don't express much emotion unless they're sang. No offense It's OK for me too ... ... No offence ..!!!
Guest Adi Sabau Posted August 14, 2008 Posted August 14, 2008 (edited) Horil, acuma-mi fac o tema Pentru ca sunt intr-o dilema: Ce mama naibi-i aia schema.." ...Adic'am insusi o problema? Problema mea-i legata tare De tara asta-n care mare Se da tiganu'- ... ntre hotare .. (in general .. fara valoare ...!) ................... As vrea sa plec, la batranete, Intr-un oras din occident! Sa simt ... c-a doua tinerete ... Imi gadila un ligament ..! Edited August 14, 2008 by Adi Sabau
Guest Wanderer Posted August 16, 2008 Posted August 16, 2008 (edited) Montogomeriene de ce dai tu cu degetul mare? Ca sa folosesti aratatorul sa ne-arati pe care? Meteneul ala macar stie ce vrea. Dar Montgomerianul plangea. Era negru. Nimeni nu-l intelegea. Meteneul era alb. Nimeni nu zicea ca-i slab. Si se trezeau aia mai vechi sa zica...multe. Dar in viata. In grupuri. Sunt chiar femei...culte. De ce montgomerian fiind, ma trezesc mereu albind? De ce tu, meteneu fidel, albul meu, te pisi in el? Ete na, ce s-a mai zis...Da' trimite-ma-n abis!!! Meteneu cu 10 oua... Nu-ntelegi pe cel cu doua. Ca tu esti cu multe griff-uri, nu esti negru tu in grupuri. Tu femei si multe corzi... Dar montgomerian ai sa te rozi!! Fii tu negru fara pana. Fii tu sarea cea din rana. Fii tu fii ce vrei sa fii. Ai sa mori cu sange gri. Ai sa mori fara sa stii. Noi murim cu coarda-n cap. Idiosincratic. Fara. Nici. Un. LEAC. P.S. sper ca nu contine nici un cuvant obscen...e free poetry...de fapt ironic poetry...de fapt stupid poetry sunt facute doar la misto... Edited August 16, 2008 by Wanderer
Guest hermina Posted August 17, 2008 Posted August 17, 2008 Fluture, fluturas De ce nu ai al tau locas? Inca nu scapi de ce te doare Si de ce zbori cat mai sus De aceea esti tot mai dus Caci daca stai intr-o odaie Nimeni nu-ti face o inmormantare Dar daca nu respiri aerul de afara Te ofilesti ca o petala murdara Fluture, fluturas Tu suspini ca un luntras Pierdut pe mare De caruia nimanui nu-i arde tare Tu esti ca un echer plapand De care multimii ii vine razand Tu de ce vrei sa te inalti Sa te eliberezi din al tau lant De aceea esti tras cu forta Ca sa nu ti se indeplineasca dorinta Fluture, fluturas Nu te lasa orbit de orice trufas Tu zboara si roaga-te la Dumnezeu Ca n-o sa-ti fie deloc greu Daca tu n-o sa te lasi injosit Si in niciun caz umilit Poti sa zbori peste mari si oceane Ca si pasarile calatoare Asa ca inalta-te linistit Pana la soarele aurit P.S: Chiar daca toti vor sa-mi taie aripile eu oricum vreau sa zbor.
apocalipsa Posted August 17, 2008 Posted August 17, 2008 (edited) Fluturas, Aaaaah ce te-as! )))) prinde sa-ti dai drumu Edited August 17, 2008 by apocalipsa
cyfer Posted August 17, 2008 Posted August 17, 2008 ...si in zona celor care studiaza numerologia ... Bag ºi eu primul meu catren (ever), cã vãd cã e la modã. Cifra opt e bogãție, Nimic extraordinar, Despre numerologie, Vorbim dac-avem habar. 2008, în numerologie, Face zece-n suma lui, Zece-i unu, ioc analogie, Cã pe zero nu-l mai pui. Georgia numerologic, 8 înseamnã de adun, Literele-i luate logic, Multe lucruri mie-mi spun. Dar mai e o țarã-n lume Cu aceeaºi 8-mania. Nu, chiar nu sunt pus pe glume Este-a noastrã România. Biblia nimic nu spune, Nostradamus parc-o zis, Rasa galbenã rãmâne, Sã rãmânem noi la scris Cât despre olimpiadã, Nu ºtiu, io îs pe Rarãu, De era bereriadã, Aur lua Adi Sabãu. PS: hai noroc Adi ºi s-avem pohtã la bere, palinka sau ce-om mai gãsi
Guest hermina Posted August 17, 2008 Posted August 17, 2008 Fluturas,Aaaaah ce te-as! )))) prinde sa-ti dai drumu Vreau sa zbor, dar spre inaltimi Cred ca inceputurile fiecaruia au fost grele.
apocalipsa Posted August 17, 2008 Posted August 17, 2008 vreau sa zbori pe sub pamant ca o râmã de cuvant ca in curcubeu culori frunza verde-n verzisori
Guest hermina Posted August 18, 2008 Posted August 18, 2008 De-am vrut capul sa-l ridic Mi-a turnat altul pamant Si poate...nu se stie Am propriul cer pe sub pamant Si ar trebui pe altii sa-i conving Sa vina-n cerul meu de sub pamant. Si sunt sigura ca toti de aici Ati simtit ce simt si eu Si ati suferit ce sufar eu De aceea tuturor va doresc Ce-mi doresc eu.
Atelierul Posted August 21, 2008 Posted August 21, 2008 (edited) Cat de naiv si singur plec.. Prea repede pare ca vine totul, Prea batran si prea singur M-ai invatat sa fiu. Prea trist si acum Prea injumatatit de tine? In loc de zambete, imi ceri roua ochiului In loc de vis...ma cauti in buzunare de cativa lei. Atat de departe de tine ma alungi, Atat de bine stii sa ma pierzi, Ca mana-mi, ramane intinsa doar catre Cer... Ma sting... Incet. Ma pierd. In cararea ce m-a adus la tine, M-ai asezat bolnav. Pe sant? Mi-am atarnat in cui simfonia Si ma opintesc tot, Ca sa iti respir. Iar tu...razi. Stii tot... Ai talmacit la masa negotului Clipele mele, si acum razi. Nu iti mai pasa. De mine, nu mai vrei sa stii nimic! Cutezatoare, imi alungi steaua mea de sus Din bucuria renasterii celei noi o scuipi In mocirla neputintei bolnave, Atat de sigur ma stringi, Atat de atent, ma apesi... Ca nici nodul lacrimilor mele, Nu mai rasare... Singuratatea, vecinã trainica a clipei mele efemere O bucuri in fiece ceas. O ingadui in spectacolul uciderii mele? Tu! Intalnirea mea mortala. Tu! Nepretuita, Tu... Ma vinzi la colt de strada Celui ce stie lingusirea... Celui mort, ce te adora, Necunoscandu-ti graba de a pleca Ai sa razi si fara mine. Ai sa dansezi, valsul vantului cu altul... Ai sa il inveti sa te iubeasca, macar cat sa il usture Fiecare gand departe, de inima-ti plina de Lumina. In noaptea ce miroase a tei si stele, Ai sa ingadui altuia, Sa te atinga, Clipa lui de vise... Ai sa privesti cu ochii mari, uimiti Cat de naiv, te va imbratisa in noaptea lui, amara. Heii, ma lasi cu herghelia mea de caii verzi Ce mi-au umplut odaia, Si ma inveti sa mor, Cu dor de tine, tu, Viata mea draga... Versuri dedicate colegei mele, tinara si talentata actrita Simona Popescu aflata acum aproape de despartirea de viata. Simona Popescu are nevoie urgent de un transplant de ficat. Ne vom revedea curand! Mai puternici, Mai intelepti... Edited August 21, 2008 by Atelierul
Guest Bl0nd1n@. Posted August 21, 2008 Posted August 21, 2008 NECUNOSCUT Trecand pe o poteca de sticla aurita, Pe-un drum necunoscut de cristal, Am observat o fiinta albastrita, Si am trecut pe langa ea brutal. Nu o cunosc, nu ma cunoaste, Dar parca tot o am in minte, Era asemeni unei broaste, Venita parca din morminte. Cu ochii negrii si patrunzatori, Cu nasul verde ce-i tinea de scut Ma privea discret si plina de fiori, Eram ceva necunoscut.
Guest arosulescu Posted August 23, 2008 Posted August 23, 2008 Cat de naiv si singur plec.. Prea repede pare ca vine totul, Prea batran si prea singur M-ai invatat sa fiu. Prea trist si acum Prea injumatatit de tine? In loc de zambete, imi ceri roua ochiului In loc de vis...ma cauti in buzunare de cativa lei. Atat de departe de tine ma alungi, Atat de bine stii sa ma pierzi, Ca mana-mi, ramane intinsa doar catre Cer... Ma sting... Incet. Ma pierd. In cararea ce m-a adus la tine, M-ai asezat bolnav. Pe sant? Mi-am atarnat in cui simfonia Si ma opintesc tot, Ca sa iti respir. Iar tu...razi. Stii tot... Ai talmacit la masa negotului Clipele mele, si acum razi. Nu iti mai pasa. De mine, nu mai vrei sa stii nimic! Cutezatoare, imi alungi steaua mea de sus Din bucuria renasterii celei noi o scuipi In mocirla neputintei bolnave, Atat de sigur ma stringi, Atat de atent, ma apesi... Ca nici nodul lacrimilor mele, Nu mai rasare... Singuratatea, vecinã trainica a clipei mele efemere O bucuri in fiece ceas. O ingadui in spectacolul uciderii mele? Tu! Intalnirea mea mortala. Tu! Nepretuita, Tu... Ma vinzi la colt de strada Celui ce stie lingusirea... Celui mort, ce te adora, Necunoscandu-ti graba de a pleca Ai sa razi si fara mine. Ai sa dansezi, valsul vantului cu altul... Ai sa il inveti sa te iubeasca, macar cat sa il usture Fiecare gand departe, de inima-ti plina de Lumina. In noaptea ce miroase a tei si stele, Ai sa ingadui altuia, Sa te atinga, Clipa lui de vise... Ai sa privesti cu ochii mari, uimiti Cat de naiv, te va imbratisa in noaptea lui, amara. Heii, ma lasi cu herghelia mea de caii verzi Ce mi-au umplut odaia, Si ma inveti sa mor, Cu dor de tine, tu, Viata mea draga... Versuri dedicate colegei mele, tinara si talentata actrita Simona Popescu aflata acum aproape de despartirea de viata. Simona Popescu are nevoie urgent de un transplant de ficat. Ne vom revedea curand! Mai puternici, Mai intelepti... Foarte frumos actul tau de creatie si un gest pe masura....
Horil Posted August 28, 2008 Posted August 28, 2008 Ok, sa mai improspatam topicul... Textul urmator l-am scris cu ceva timp in urma dar de curand am mai modificat putin la el si cred ca o sa-l las asa. Ca de obicei, comentariile sunt binevenite. primãvarã la margine de drum, pe pajiºtea de-un verde închis ce-i încã liniºtitã, îmi place sã plutesc ore în ºir, întins, cu ochii-n zare, privind oraºul ce se-ndepãrteazã, corabie rãnitã, care m-a pierdut acum, în rouã, apã, mare. iarba care strãluceºte-n soare e întocmai ca sclipirea suprafeței neregulate a valurilor care vin încet spre țãrm, niciodatã agitate parcã. “nu va fi furtunã” îmi ºoptesc lovindu-mã încet sub forma unor adieri uºoare de vânt rece… cu gândul unei priviri care-mi lipseºte, a unui glas sau a vreunui vis sau altui soare, m-am scufundat pentru o ultimã datã-n iarbã, am mai privit odatã soarele din ce în ce mai palid, iar pãsãrile au început sã-mi fie pleoape, m-au înțeles într-un sfârºit, ºi mi-l întunecau, am adormit sau poate am murit. pânã la urmã a fost furtunã, iar ele au cãzut. Horia Chr
Guest zaramoth Posted August 28, 2008 Posted August 28, 2008 numai poezii nu mai erau pe forum si totusi nu pare o idee rea....poate ca si Eminescu canta rock la electrica mai sti... PS:O sa ma chinui si io...sa vad ce iese
Atelierul Posted August 29, 2008 Posted August 29, 2008 Foarte frumos actul tau de creatie si un gest pe masura.... Multumesc frumos pentru aprecieri, ma straduiesc sa fac cunoscut lumi cazul acestui Om frumos. Inca odata multumesc, Victor Vurtejanu
Guest hermina Posted August 30, 2008 Posted August 30, 2008 You know that you can control your own world Only with a magic wand? And that you can heal yourself By just writing nothing else That you feel in verses And that also you can create everything you want By using a simple instrument Which can do miracles By just being used to show On the paper of snow The ideas of your mind, The dream you want to describe. Every word you write Brings life And everything you imagine Shapes your feeling Just dare to create Your own dream.
Guest Wanderer Posted August 30, 2008 Posted August 30, 2008 Alas...Montogomerian..I have renounced. Renouced my title. It is lost. Trough shades of green and gray of smoke, Gray my hair and conscience broke. What could you metheneeans ever expand? Other than your striking, blowing, lethal hands? I have seen your other face, glancing at me full of grace while you seek to overrun my task of exposing you, breaking your mask. Alas...I have come to rhyme..I have come to loath the time that i will spend in denial of your deeds, although trying pitiful to breathe. But when walls shall overcome all your dreams and overrun your wishes and deceit your days... You will see my metheneeans... Conscience is misterious...But not in many ways... I will crawl under my stone, thus inhabiting the bones of what i should not become...But you my metheneeans...Shall observe that nonetheless...Conscience has a heavy price...I paid mine...Now it's your adress...
apocalipsa Posted August 30, 2008 Posted August 30, 2008 (edited) Notorietate nascut chiar de o viata pe pamant azi am ajuns sa fiu ce sunt si auzind ca pot sa fiu ce nu-s incep direct a fi de sus ca soarele care topeste tot zabala calului din bot ca luna care bate campul ca verbul lumilor cuvantul traind in timpul lui acum fumez din pipe pacea zum si trag in piept doar viitor legand siret peste picior legand sireturi in istorie muzeu al omului de rand sefeu al omului in glorie ce sta in capul unui gand parabole or fi destule si parte va voi da din ele dar de la usa casei mele va dau doar flori ba boule! P.S. Astept provincia! Edited August 30, 2008 by apocalipsa
Guest u_morphine Posted September 3, 2008 Posted September 3, 2008 PICATRIX Amețitoare vinã e cea care-l apasã, Îl bântuie cu silã, cu spaimã ºi angoasã, De tine-i aminteºte, de sine nu-i mai pasã... De s-ar uita în miez de zbor, Fãrã sã-ºi uite capu-n nori, Va ºti cã noru-i trecãtor ªi cã puterea-i vine de la sori... Nedemnã de Naturã, aceastã creaturã! Se zbate fãrã noimã, e jalnicã, obscurã! Naivã sã mai creadã în acte de bravurã! Otrava ºi sângele albastru din nobilele-i vine, Combinã masochismul cu dragostea de sine, Grotescul cu parada de habitudini fine... Iar tu de-ai obosit sã te priveºti în vid, Udând cu lacrimi rid cu rid, De vezi cumva acel afect defunct, De înțelegi cumva ºi adevãrul lui disjunct, Cã e vocabulã sau contrapunct, Vei ºti de ai avut cu el destin conjunct. Bogdan P.S. La mulți ani, Cyfer! În caz cã mai apari pe topicul cu poezii...
Guest Anca Pavel Posted September 3, 2008 Posted September 3, 2008 Secret Þin în suflet un secret, Fãrã sã am nici un regret. E ca o floare într-o carte, E ca un soare, Ce nu-i departe. Þin în suflet un secret, Primãveri ce nu mai trec. Sunt ca raze de speranțã, Sunt ca aripi Ce mã înalțã. Îți spun toate astea în secret, Ca sã iubesc, Fãrã regret. Anca Pavel
Guest u_morphine Posted September 13, 2008 Posted September 13, 2008 IRONIE ªI AUTOIRONIE Hop ºi eu, alt ipocrit, Personaj cam insolit, Poate ºi eu v-am jignit?! Sunt ceva mai ramolit… Pot da lecții gratuit, Ca agent acoperit, Disident sau acolit, Pe aici “m-am rãtãcit”… Stau la pândã, “muºc de cur”, Dau din clanțã-n abajur, În loc sã învãț sã fur, Meserie clar-obscur, De la grei de bun augur. Cum la corzi sunt imatur, Mai bine dau tur-retur, Prin Osetii sau Darfur: Pacea va prinde contur! Voi combate foarte dur, Genocidul prematur! Am primit Una în plex, Nostra dura lex, sed lex, De-am tot cãutat prin DEX, De la simplu la complex, Sensul gestului reflex, Ca sã nu rãmân perplex. Bogdan
cyfer Posted September 14, 2008 Posted September 14, 2008 P.S. La mulți ani, Cyfer! În caz cã mai apari pe topicul cu poezii... Mulțumesc mult Bogdan! nasoalã creaturã, e aparent obscurã, cu piele protejatã de blanã apretatã ºi sufletu-i albastru la el nu poți pãtrunde doar dacã eventual l-ai tunde oof ce dezastru...
Guest u_morphine Posted September 16, 2008 Posted September 16, 2008 Mulțumesc mult Bogdan! Nu, nu vreau sã-ți intru-n grații, Dar lucrez cu informații, ªi-am aflat întâmplãtor, De la un admirator, Cã ºi astãzi celebrezi, 7 ani aniversezi, De când ți-a fost dat sã vezi, Numele în care crezi. ªi mult timp sã-l Vlãduieºti, Cu viu interes sã-l creºti, La Mulți Ani sã-l tot iubeºti! Bogdan
apocalipsa Posted September 28, 2008 Posted September 28, 2008 si acum sa trecem de la pipaieli la lucruri serioase, de la pupat direct la lins...: L-a inchis la loc, pe un scaunel intr-o seara lupului i se facu sete brusc deschise frigiderul dar vazand ca n-are ghete l-a inchis la loc intr-o noapte lupului i se facu foame brusc deschise frigiderul dar vazand aeroplane l-a inchis la loc dimineata lupului i se facu viata brusc deschise frigiderul dar fiind cam tras la fata l-a inchis la loc si vazand ca nu sunt fete sa le-ndragosteasca se-aseza-n bucatarie pe un scaunel si pentru-ca era iarna mai bau ceva feteasca si muri putin nitel pe un scaunel 29.11.2001 P.S. Astept asteptarea!
Atelierul Posted October 9, 2008 Posted October 9, 2008 La moartea unui rocker Tacand, ne-am dat deoparte Cu lacrimi furis ascunse in suflete Ne-am ingropat cantecul si dorurile… Nu am uitat nicicand sa iubim si sa cantam Dar de acum toate le-am ascuns doar pentru cei ce vor veni, Caci cei de acum ne vor asa reci si goi. Nicicand nu am uitat cine suntem si de unde venim, Dar si asta am pus-o in glotul tarii Parjolit de focul uitarii… Si ne urcam iar muntii proprilor noastre visuri, Uitand de ura ce va biruit firea Ne recunoastem doar dintr-o privire, Ne tradeaza ochii ce lasa sa cada o lacrima In fiecare mormant de frate pierdut… Ne nastem doar in cei ce au fost si in cei ce vin Pierduti de parinti si ingropandu-ne frati Aducem slava lui Dumnezu si cantand, murim... Murim, asa simplu Asa cum trecem si pe la voi cateodata, Sperand sa ne auziti si sa va gasiti dorurile Dupa care uitati si sa aprindeti lumanarile. Iar de acum, straini de toti, flamanzi dupa timpul infint... In goana noastra nebuna dupa vant, Va plangem si pe voi in ceas tacut, La fel ca pe un frate ce-am pierdut… Cu mintile intregi ramase cand prapadul firea si-a intins, De-i moarte noaptea care va sa vie, zambiti macar acum… Ca voi sa nu platiti...unul de-al nostru moare! Si asa in Lumi diferite o ducem, Prapastia ce ati pus-o intre Noi... Ingenunchind ne alungam durerea Parinte Sfinte lasa-ne deoparte... Ne vom intoarce chiar si tacand din moarte, Noi… In Memoriam Radu C. Vurtejanu decedat la varsta de 22 de ani.
apocalipsa Posted October 9, 2008 Posted October 9, 2008 (edited) Punct de inflexiune Un soricel imbracat in meduza Castraveciori bulgaresti atarna In acvariul cu lumina difuza In care pluteai dumneata Era mic soricelul, dar cu sufletul mare Tinea la distanta sictirul Si poate si tirul unui turc ce tocmai trecea pe sosea In timp ce era calcat de un tir al carui sofer chiar turcul era Si vazand soricelul ca nici vremea sub limba Sa ramana albastra nu poate, mai mult de un ceas Se-ndrepta catre usa, introduse o fisa Si vorbi cu portarul, ce-i drept cu iubire in glas 21.X.2001 P.S. - rog critica literara sa nu se abtina... Edited October 9, 2008 by apocalipsa
carramba Posted October 9, 2008 Posted October 9, 2008 daca scoti a doua strofa, e o reverie super misto expunerea paradoxului nu se incadreaza, insa, in caracterul unitar al constructiei stilistice a celorlalte doua strofe, constituind un derapaj care este, in mod absolut evident, neintentionat. ce zici?
apocalipsa Posted October 10, 2008 Posted October 10, 2008 (edited) daca scoti a doua strofa, e o reverie super mistoexpunerea paradoxului nu se incadreaza, insa, in caracterul unitar al constructiei stilistice a celorlalte doua strofe, constituind un derapaj care este, in mod absolut evident, neintentionat. ce zici? perfect de acord insa e facuta la plezneala, tocmai pentru a demonstra ca geniul nu are limite:))))))))) Edited October 10, 2008 by apocalipsa
Recommended Posts
Create an account or sign in to comment
You need to be a member in order to leave a comment
Create an account
Sign up for a new account in our community. It's easy!
Register a new accountSign in
Already have an account? Sign in here.
Sign In Now