Epiphone Les Paul Custom PRO AWH

[Guest]

Văd că a fost cam secetă de review-uri pe-aici, așa că de ce să nu vă ofer eu unul destul de fresh?  

Eram foarte, foarte setat pe un LP, de ceva vreme încoace, mai exact de când un amic m-a lăsat să mă joc cu un LTD EC care m-a impresionat îndeajuns de mult încât să-mi doresc unul. Deși EC-1000 încă are un locșor al lui prin visele mele, aveam nevoie de o chitară mai de „hărtănit”, așa. Ba pe la săli, ba prin localuri, de ici-colo și nu voiam nici să-mi hărtănesc Ibanez-ul (la care țin foarte mult), nici să coste prea mult pentru așa un scop. Am avut, practic, de ales între LTD EC-1000, Epiphone Les Paul Prophecy EX (modelul cu EMG-uri) și acest Les Paul Custom PRO. L-am ales, până la urmă, doar în baza câtorva motive simple. Primul, arată pretty af. Doi, mai am alte două chitare cu EMG-uri 81/85 și corp din mahon, n-aveam de gând să fac din casă un mic fan club EMG 81/85. Trei, prețul a fost foarte atractiv la GuitarShop, față de Thomann sau altele. Am făcut o alegere minunată. 

Înainte de toate, specificații:

• Corp și gât din mahon;
• Top-ul este furnir de arțar;
• Construcție set-neck;
• Tastieră din palisandru + „pearloid block inlays”;
• 22 taste
• Scala de 24.75'';
• Radius de 12'';
• Dozele sunt două ProBuckers, splitabile;
• Culoarea este Alpine White cu hardware auriu;
• Nut Graphtech NuBone;
• Cheițe Grover Rotomatics;

Am luat-o de nouă, de la Guitar Shop, din București. Preț: 2275 RON

Am să încerc să împart review-ul în 3 categorii: pozitive, negative și neutre. Voi încerca să trec la capitolul „neutre” tot ce e de așteptat la un Les Paul și, în același timp, la o chitară de bugetul ăsta - nici rele, nici bune, lucruri „as is”, care țin de preferințe, obișnuință sau altele de genul.  

Pozitive:

• O chitară excelent echilibrată, ca majoritatea LP-urilor
• Dozele sunt chiar OK, spre surprinderea mea. Mă așteptam să vreau să le înlocuiesc, dar nu e cazul.
• Split-ul dozelor oferă multe posibilități tonale. Mi-a dus orice - de la Johnny Cash la metale mai grele (cu mențiunea că pe metale grele tonul e, evident, mai vintage, decât e modern). Bine, nu că ar păsa oricui cântă/ascultă black metal de tonul chitarei...  *e o glumă, nu săriți*.  În orice caz, a dus respectabil orice i-am dat să ducă. 
• Nu are pic de fretbuzz. Deși cei de la Guitar Shop au fost profi și mi-au făcut un setup rapid înainte de a o cumpăra, nu m-am putut abține și am început să mă joc și eu un pic cu toate cele, imediat ce am ajuns acasă. Acțiunea am lăsat-o la 1.5mm pe Mi-ul gros și nu are pic de fretbuzz, insesizabil chiar și acustic. Gâtul e drept, tastele sunt super ok, e perfect intonată. Era absolut „playable” și când am scos-o din husă, dar acum se simte foarte, foarte mișto. 
• Gâtul e mai subțire decât pe un Gibson Studio, încercat chiar duminică, când am vrut să mă conving ce și cum e cu forma asta tradițională de Les Paul. Asta poate fi plus sau minus, în funcție de persoană. Pentru mine, e un plus. Gâtul Epiphone-ului ăsta e ca o medie aritmetică între gâtul Telecaster-ului meu și Ibanez-ul cu Nitro Wizard.
• Cheițele sunt foarte OK, țin acordajul foarte bine.

Negative:

• Câteva mici, mici defecte estetice. Trecerea între vopsea și binding e destul de bruscă, inclusiv vizual (poate crem nu a fost cea mai avantajoasă alegere pentru culoarea binding-ului, arăta mai bine cu negru totul, cred eu ) și, pe alocuri, a mai evadat un pic de vopsea peste binding. E vorba de vreo 2-3 puncticele, deci nimic grav, dar tot la defecte estetice intră. Nu e în niciun fel crăpată, zgâriată sau alte nebunii mai rele. Dacă nu aveam probleme la cap și, probabil, OCD, nici nu cred că le vedeam.
• Din cauza finish-ului, gâtul e un picuț cam slow. Ăsta era cel mai mare avantaj al Prophecy-ului, față de chitara asta. Nu dozele, ci faptul că venea cu gâtul satinat.
• Există un mic pârâit la schimbare de doze sau splitare, ceea ce cred că mă va face să-i schimb „mațele” pe viitor.

Neutre:

• Îmbinarea gâtului cu corpul e ca la orice Les Paul tradițional - butucănoasă. Am degete scurte și grase, dar reușesc să ajung cam până la tasta 20 lejer. De acolo în sus devine dificil. Mă rog, putem fi și sinceri cu noi înșine, oricum ajungem rar mai sus de tasta 15.  
• Corpul e masiv. Deși mie îmi place așa (îmi plac chitarele mai grele, chestiune personală), se poate ca altcineva să aibă probleme cu dimensiunile/greutatea. Cred că are mai mult de 3 kilograme. 

Și câteva poze cu obiectul.  

 

[Alin Rosulescu]

Salut,

Da putin spray WD40 si se rezolva switch-ul pt schimbare doze. Recent mi-am luat un Sheraton II Pro si am patit la fel. Putin spray si s-a rezolvat

Cu push-pull-urile nu am avut probleme.

Zi faina!

Alin 

[Guest]

Nu m-am gândit la soluția asta, merci!  Înerc și văd. Oricum, e foarte puțin deranjant și stau, în marea parte a timpului, cam blocat în bridge, dar dacă pot s-o rezolv...

Zi faină și ție!

[Claudiu Ibanez]

Salut ! 

Tine-te de chitara asta , colegul meu din trupa detine una la fel , doar ca pe negru , si am spus ca sigur o sa am si eu una la fel in viitor . Imi place tare mult . El are doze SD , deci nu stiu cum suna cu cele originalele , stiu ca suna extraordinar cu SD . 

Sa o folosesti sanatos si sa ai grija de ea ! Numai bine

[Guest]

Merci frumos!

Go for it, primești mai mult decât dai. Dacă ești un pic atent când o iei, you can't go wrong. E și o platformă bună de modding, pentru pasionați, dar eu am luat-o în alte scopuri.

Cele bune și tie!