Riff Hudson

citesc in diagonala. nu este un topic si nici o ora la care sa stau sa citesc chestiile de aici cu mare atentie si nici seriozitate. poate daca eram la munca sau extrem de plictisit da. credeam ca te-ai prins deja de asta.

catusi de putin, doar intaresc ideea extrasa de tineleonardo davinci e exemplul perfect dupa parerea mea. din ce am citit eu pe-aici mai adineauri era vorba de inspiratie divina, deci era inevitabil si cuvantul acesta, right?

pai om destept.. tu ai citit ce am scris?

daca toata lumea o arde "Like a sir" ma bag si eu cu un citat dintr-o carte faina pe care nu am apucat sa o termin “ Arta este ceea ce a înteles omul din despãrtirea sa de Dumnezeu. Ea este drama despãrtirii si a însingurãrii noastre. Însingurarea este tema centralã în artã si în afarã de asta arta nici nu poate fi conceputã. Însingurarea însã este moarte. Eminescu surprinde genial genetica artei. “Nu credeam sã învãt a muri vreodatã, vesnic tânãr, înfãsurat în manta-mi, fruntea mea înãltam visãtor la steaua singurãtãtii”. Iatã strigãtul, dar si scâncetul, lui Adam celui proaspãt cãzut: “Nu credeam sã învãt a muri vreodatã!” Stupefierea lui înfata mortii. Iatã arta: neîmpãcarea omului cu moartea, revolta împotriva ei, suferinta din cauza ei. Dar si consolarea fãrã iesire,“învãtarea” pasivã “de a muri”. Omul abia “a învãtat a muri”, cã a si uitat locul lui Dumnezeu. Fruntea sa si-o înaltã “la steaua singurãtãtii”.Credem cã anume aceastã înãltare a fruntii este arta. Fruntea, ca simbol al întelepciunii si al puterii, nu se mai hrãneste din Dumnezeu,ci din sine însãsi. “Steaua singurãtãtii” este mai degrabã o proiectie infinitã a propriei singurãtãti, o absolutizare a singurãtãtii personale, care devine centru al unui cosmos docil si disperat. Aceastã nouã stea, singularã si personalizatã, eliminã, prin importanta ei, în cazul dat, toate celelalte stele, devenind, pentru personajul nostru, singurul reper în tot universul, singurul “luminãtor” (Fac. 1,14-17). “Fruntea mea înãltam la steaua singurãtãtii”. Nu ochii, ci fruntea! Omul bâjbâie lumina cu fruntea. Ochii i-au orbit atât dedemult, încât el nici nu-si mai aminteste de ei. El nu-si mai acordã nici o sansã de a-i recãpãta. Ne închipuim chiar orbitele lui cicatrizate. De aceea el îsi înaltã fruntea. ……………….....Cu ce a împodobit omul steaua singurãtãtii sale? Ce lucru vrednic a numit el, pentru care ar merita sã trãiesti? Noi zicem cã meritã sãtrãiesti numai pentru lucrurile pentru care meritã sã mori. Vom vedea cã pentru artist lucrul acesta nu este un scop, ci o metodã.Haosul si moartea face ca scopul sã-si piardã importanta si sensul. Absurdul inundã existenta, fãrã scãpare. Secolul XX este secolul absurdului, se stie, de la Camus, Sartre, pânã la absurdul ionescian. Dar pânã a i se fi dat un nume, absurdul a mustit în toatã arta universalã, începând cu epopeea lui Ghilgames si pânã la” Romeo si Julieta” sau alte opere din care lipseste Dumnezeu. Si din acest punct de vedere, oamenii au avut dreptate. Pentru cã absenta lui Dumnezeu poate sã fie doar absurdã. Moartea este ghilotina care uniformizeazã toate aspiratiile noastre, si pe cele nobile si pe cele meschine, fãrã deosebire. Singurul lucru care ne deosebeste este ceea ce lãsãm în urma noastrã. Deosebirea dintre omul religios si omul necredincios este cã primul trãieste pentru a-si asigura un viitor – vesnicia, iar al doilea pentru a-si asigura un trecut, gloria desartã. Viata acestuia graviteazã în jurul fricii de anonimat. Frica de anonimat este ceea ce îl determinã pe omul necredincios sã creeze. “ Pe mine mie redã-mã , zice omul necredincios. Credinciosul zice: Pe mine Tie redã-mã . De aceea credinciosul nu poate fi artist. Pentru el scopul – întâlnirea cu Dumnezeu – anuleazã metoda, adicã arta. Omul necredincios nu are scop, si de aceea, ceea ce pentru credincios este metodã pentru necredincios devine scop. El se înfige în metodã ca într-o plasã de pãianjen, o plasã pe care tot el a pregãtit-o si de aceea nici nu-i sesizeazã pericolul. Arta [de dragul artei] este neputinta de a vedea departe, neputinta de a vedea pe Dumnezeu. Întepenirea în sine însusi. Toatã istoria artei nu este decât o paradã aunor oameni complexati. O paradã a neputintei. O luare cu asalt a “palatului de iarnã” a constiintei noastre. O revolutie prin care constiinta este fortatã sã recunoascã toate aceste complexe ca pe ceva deosebit si vrednic de luat în seamã. În scrierile sale despre artã Freud numeste artistii “nebuni pe scenã”. Pentru cã aici are loc o descãrcare de complexe, o defulare elementarã. Bucuria pe care o resimt spectatorii la o piesã de teatru se datoreazã anume identificãrii lor cu artistul si coparticipãrii la unele sentimente si scene de care în mod normal s-ar rusina. La vremea când fãcea Freud aceste deductii, a desfrâna pe masã în bucãtãrie sau în statia de tramvai încã nu era un act de emancipare, ci unul de rusine. Arta este fenomenul prin care complexele suportã un proces de înnobilare pânã la idealizare.Dupã trei mii de ani de istorie a culturii, omul nu mai are ce spune lumii. El se învârte în jurul acestui bolovan, numit istorie a culturii,si vede cã el, de fapt, este cu mult mai mic decât asteptãrile sale. El este ca o strecurãtoare de brânzã, care, dupã ce a curs zerul, s-afãcut revoltãtor de micã, rãsturnând toate socotelile celor ce s-au strâns sã o mãnânce. Si omul încearcã sã scoatã din acest bolovan sensuri care sã-i sporeascã valoarea. Iau nastere criticii si teoreticienii de artã. Pentru ce? Pentru a scrie tomuri în care sã te convingã cã “ la râpa Uvedenrode/ multe gasteropode/ supraponderale/ supramuzicale,” Barbu, de fapt, ascunde întelesuri pentru care mintea omeneascã încã nu s-a copt ?”

vezi ca ti-a explicat 57 perfect..cat despre celalalt enunt de-al tau..nu ma obosesc sa il comentez, nu vreau sa mai raman cu mai putini neuroni decat am, chiar fac economie in ultima vreme la ala modern, ala theistic e o porcarie mare, cel LaVey-an are niste idei interesante si extrem de practice, desi per total, tot paganism este..

initial credeam ca chiar vrei sa ma corectezi pe bune, dar dupa am citit mai bine..jos palaria, 57! btw, nu am nimic cu Ghita, probabil ca e un tip super si mai ai si eu un coleg de faculta tot adeventist, dar cu sectele am o foarte mare problema. in special cu penticostalii(pe care ii detest din toata fiinta si cand vad o "biserica" de-a lor imi vine sa fac pe Varg Vikernes, pe bune), martorii lui Iehova si baptistii(desi si din astia am cativa prieteni, ma rog, mult spus prieteni). Respect toate religiile, sincer, crestinism, budism, hinduism, sintoism, paganism, satanism dar cand aud de secte ma ia pe sira si imi vine in minte un singur cuvant:brain-wash.

esti sectant?

vorba vine.. oricum am da-o noi, muzica tine de arta si nu de filosofie, nu?

ironside nu te contrazice cu 57 ca a facut liceul de arta!

mi-ai facut ziua mai buna!!

presimt un topic de 20 de pagini, cu radacina in Desert. 57, unde esti?

exact, ma gandeam la altceva(whammy-abuse)

ce face baiatu din stanga..lickurile alea si wah-abuseul ala.. urmareste Crossroads(1986) [filmul], e o scena pe la sfarsit cand Steve Vai face oleaca de show-off.. aproape identic cu ce executa colegul in video

good job kid! se vede ca ti-a placut Crossroads

pana la urma am citit si eu pe net cate ceva despre asta. deci astia cu demersul si campaniile lor sa suga cucu cum bine zicea tovarasul Ironside. mi se rupe in 14 de ce a facut, ca e criminal de razboi and shit. mai ales ca toatwe treaba s-a intamplat acum 824 de ani. bashar assad omoara oamenii in syria cu zecile si sutele de mii. un obuz a cazut peste casa unchiului meu care locuieste impreuna cu fii sai si cu familiile acestora(are o casa imensa), a cazut acum 2 saptamani si intreaga familie a lui varu-meo(sotia si cei doi copii de 6 si 3 ani ) au murit. omul a fost nevoit sa il scoata pe fiu-sau de 6 ani, tinandu-l de cap si de coloana vertebrala, ca altceva nu avea. mie mi-au distrus casa de acolo cu tancul iar pe varu meo cu care eram cam extrem de apropiat si era cu un an mai mic ca mine ;l-au omorat in iarna. alt var impuscat accidental, doar pt ca lucra in politie si a fost confundat cu altcineva. ma doare fix in P..a de Kony. dar fix in P..a, astia care tot mediatizati un caz asa banal nu aveti nimic mai bun de facut, get a life, will ya?! brainwashed chimps.. ramurel, de ajutor ca intodeauna.. n-am vazut niciun film, nu cunosc nici un pasa..

deci care draq e faza cu kony asta, ca am tot vazut pe 9gag faze despre el. ce o facut omu si ce e toata publicitatatea asta agresiva cu el? nu ma trimiteti la videouri documentare and shit..cineva avizat sa imi zica 2 vorbe pe subiect

derpino, de atunci am trecut prin vreo 6 moteluri/pensiuni de genu si nici nu mai sunt cu tipa cu care voiam atunci sa ma duc, din pacate..si da, exista, pe 3 ore. ceea ce e perfect indeajuns. apreciez raspunsul asa ca here's a potato:

Beton ultimul clip(colaborarea), un sunet si o frazare extrem de AC\DC'ica!

Kirk hammett nu ar fi de aceasi parere cu tine.el fara wah nu exista

cu o medie mai mare ca a ta, sunt convins.numai nu si la matematica. la faza cu numerele reale m-am grabit, my bad

da, e un numar finit de numere reale.la partea cu culorile mi-ai demonstrat ca am dreptate. aceasi chestie numai ca explicata mai bine

57, din toata inima.. si ca sa iti raspund, chiar nu exista o infinitate de nuante in culori. de vreme ce sunt toate cuprinse in negru si alb, inseamna ca reprezinta un numar finit. o gramada, da, dar tot un numar finit este. chit ca o nuanta este cu o idee/pixel/atom(o exprimare defectuoasa, stiu) etc mai deschis, tot un numar finit de culori exista

vad ca iti place sa filosofezi, 57 asa ca o sa iti cant in struna si o sa o dam putin si in logica. 1. Propunerea mea nu este echivalenta cu inventarea unui nou numar. Dupa cum stii, multimea numerelor complexe(care este cea mai mare multime de numere intrucat include si multimea numerelor reale si inca ceva aberatii imposibile pe langa) contine o infinitate de elemente, in speta numere. Bun.. Pe de alta parte, in ceea ce priveste culorile lucrurile stau putin altfel. Doar pentru ca ochiul tau(sau as putea spune ochiul uman normal) este limitat la recunoasterea doar a unui numar limitat de culori, in speta toate culorile din spectrul culorilor), asta nu inseamna ca nu exista si alte culor. De exemplu daca te-ai fi nascut daltonist si fiecare om iti explica de 1000 de ori diferenta dintre verde si rosu, poti sa te scremi 1000 de ani si tot nu o sa o concepi, asta pentru ca nu ai cum. Dar asta nu inseamna ca nu exista. Era o povestioara, in tara figurinelor, parca se chema. Era cercul si patratul si erau ei buni preteni pe taramul 2D si la un moment dat apare un punct care vb cu ei si o ardea megaloman. Punctul ala era o sfera, dar fiind ca sfera este tridimensionala ei nu vedeeau decat intersectia sferei cu planul lor. 2.Procesul tehnologic si implicatiile artistice. In primul rand nu mai exista un instrument care sa poata fi inventat fara sa se inspire de la un altul. era porcaria aia de instrument pe care o tot marketizau aia pe youtube ca vai ce frumos se canta ca plm and shit.. era o chitara sub forma de pian. adica un fretboard mare care il tineai ca pe orga. imi scapa acum numele In plus, cu avalansa de sunete care se pot face cu sintetizatoarele digitale sau si in banalul fruity-loops, greu mai poti tu ca inventator sa vii cu ceva nou. fie si el sunet, daramite instrument, nu? si 3. The thought police, da. Ai vreo idee in legatura cu ceva ce ar mai putea aparea ? Spit it out. Dar orice o sa apara tot o sa fie inspirat din ceva ce exista, no worries here. cat despre rock..si-a atins apogeul, maximul, tot. Mai repede nu se poate, mai bine nu se poate, mai original nu se poate. Deci limitele au fost atinse, end of story. ...si IronBender a inceput sa asculte Pantera deci pot sa mor linistit acum. Terapte Hau, 57!

da, am facut opticaam 22 electromagnetism am facut la poli so what? exact, the same impossible shit

On a complete unrelated topic .. Cine zice ca banii nu cresc in copaci?