Riff Hudson

uite si o piesa de dubstep facuta pe chitara(cauta originalul, e genial) pana la urma da-l dracu deconservatorism, artistii nu sunt conservatori daca toata lumea era conservatoare, nici rock&metal nu am mai fi avut, am fi ars-o numai cu harpe, pian, viori si alte cele(fluiere, oboaie si alte instrumente traditionale) edit: ia uite o varianta si mai faina

Vara Insectelor-Knut Faldbakken Plansul lui Nietzche-Irvin Yalom apropo, are cineva de pe forum colectia de carti a lui Mike Hassell? imi lipsesc cateva exemplare si la anticariate, librarii sau internet nu se mai gasesc.

de ce te mira?foarte multe(daca nu chiar majoritatea dropurilor din dubstep) seamana mult cu niste distorsuri duse la extrem, modulate foarte interesant, multe din ele cu efecte gen phaser.

ba sunt si alea. Sa faci versuri pe ritm, sa gasesti beaturi sa iti mearga gura extrem de repede, spunand lucruri care au sens si probabil lucruri la care altii nu s-au gandit. iti trebuie inteligenta, inspiratie, talent si voce. la manele iti trebuie un groove si un textier bun, si niscaiva instrumentisti inspirati .si fara voce tot nu faci nimic. deci your argument is invalid. cat despre dubstep.. te provoc sa imi faci tu o melodie dubstep de nebun, asa, ca tot este usor si nu necesita un instrument. daca reusesti, atunci ai castigat respectul meu si retrag tot ce am spus aici despre asta. Dar pana atunci, mai ai ani de zile pana sa ajungi la nivelul lui skrillex(din dubstep) in orice domeniu vrei tu. cat despre prezentarea gen alcoolici anonimi: ma numesc A. A.K. A., am 22 de ani si ascult Guns N Roses(old lineup), Pantera, Rammstein, Metallica, Dragonforce(old lineup), Eminem, Dr.Dre, C.I.A., Florin Salam, Haggard, Skrillex, Sepultura, B.U.G. Mafia(pana in 2002), Steve Vai, Joe Stump, Sonny Boy Wiliamson, Killswitch Engage si Cradle of Filth. Aa, si Scooter(ca mi-am adus aminte de house). U mad, bro?

nu fi incult, pal..nu exista genuri "*******" exista melodii de *****, formatii de *****, albume de *****. si probabil si cantareti/interpreti/muzicieni/instrumentisti de *******. Orice prost poate sa generalizeze, nu esti mai destepti daca o faci si tu. edit:acum am vazut ca ai 15 ani. scuze, kid.

un chitarist bun e ala care poate sa cante foarte bine tot ce vrea p..a lui. dar si asta e o chestie subiectiva pana la urma.

ai fortat prea tare armonicile pana de la 00:00 pana la 0:40, si si panatia si vibratoul cam prea insistente, cum zicea si manbearpig. dar per total e fain.

ce preferi, pe rosu sau pe alb?

e alegerea ta pana la urma, viitorul tau. dar iti zic de acum, ca sa nu pierdem timpul pe urma:imi vreau aripioarele cu ketchup picant.

un sfat din experienta proprie: invata bine in Liceu matematica, informatica si fizica, chit ca ti-e cel mai greata de ele. fa si meditatii daca e cazul.alea daca nu le priecepi la timp, dup-aia o sa iti fie aproape IMPOSIBIL sa le mai recuperezi. restul vin aproape pe parcurs, gen muzica, limbi straine, etc etc.

auzi..pune si backing trackul de la piesa asta aici, sa-l descarc si eu sa vad ce oi scoate weekendul asta pe el. ca pare interesant. app, varianta asta de ai facut-o e mult mai ok, comparativ cu cea dinainte.

mai cu tupeu, si mai schimba pozitia pentatonicii aleia, fa-o si mai sus, si mai jos.. ca suna cam la fel e parcursul intregii melodii. in rest e fainuta treaba!

mai corect cred ca ar fi "se poate supravietui din muzica", la modul cum ai descris situatia

mah, nici eu nu stiam cine e skrillex, desi auzisem dar acum m-am lamurit si eu pe youtube e un fel de satriani al dubstepului, ain't it? later edit: chiar compune fain omu, chiar si pt mine care urasc muzica digitala/club/house/trance astea 2 de mai jos sunt hands-down:

pai este logic sa fie asa, intrucat pe o tema a carei apreciere si valoare este subiectiva si difera de la individ la individ este natural sa intre in discutie si oameni care vor sa se dea mari cu niste teorii d-ale dansilor, teorii ale caror valoare de adevar nu poate fi contestata la fel cum poti sa contesti rezultatul "5" la operatia de adunare "2+2".

give'em hell, vanzatorii de la guitarshop sunt nesimtiti tare, au senzatia ca iti fac un serviciu ca te lasa sa intri in magazin si sa te uiti. si eu am avut oarece probleme cu dansii, in special un individ chelios si cam supraponderal. ideea e sa ii iei tare si sa ridici tonul daca e nevoie, e de datoria lor sa te serveasca. daca nu se conformeaza, ceri sa vorbesti cu cei din conducere si gata

diseara o sa mai vin cu un citat dintr-o carte faina pe tema pauzelor in muzica si a 4'33", dintr-o carte de Giovanni Papini. 57 si red, pregatiti armele, it's war!

Iti voi spune, dar mai intai vreau sa aflu daca esti de acord cu mine la faza asta, la modul cel mai sincer. Dupa aceea o sa trec la explicatii, indiferent de raspunsul tau.

ca idee doar..sunt convins ca majoritatea oamenilor(intregi la cap, of course) ar asculta piesa lui baiatu de mai jos(cu ocazia asta nu mai postez si la ganduri razlete videoclipul asta penal), decat toate balariile de genul "tendinta avangardista" sau tacerea facuta de o orchestra, asta ca sa nu vorbesc de Metal Machine aia a lui Lou Reed sau de Lulu http://vk.com/video_ext.php?oid=66457102&id=159314009&hash=647e91430cbcc88d&hd=1&fb_source=message%C2%AD%1C%C2%AD

fat jesus on a bike a ajuns tacerea sa fie arta si asta facuta de muzicieni. 57, esti pe teritoriu personal!

doamne dumnezeule..te bateau tiganii, si cel mai bun lucru la care te gandesti acum e "tulai, ce-as baga un blues". cat despre tovarasi, aia care te lasa jos in timp ce iti iei neveu de la tigani..dude, schimba-ti tovarasii si asta repede go and be famous, mentalitate de artist melancolico-depresiv ai, cu talentul ramane sa vedem cum e..

...

nici nu o sa ma obosesc sa raspund la asta pentru ca mi se pare revoltator ce incerci sa faci, really..te iei de cuvinte, diseci semantica and shit.. ai priceput foarte bine la ce ma refer, deci my job here is done. dar daca iti place sa ai ultimul cuvant, be my guest. Cine vrea sa inteleaga intelege, cine nu sta si imi scrie diferenta dintr majoritar si general. seriously, dude, ma asteptam la mai mult, chiar si de la un individ cu limbaj de lemn..

red, pana la urma exceptii exista si pot exista in absolut orice, si cand zic absolut orice chiar ma refer la ABSOLUT orice. ca imi dai ca exemplu un individ care probabil a fost sau nu cum zici, little I know, este irelevant. s-a nascut si gaini cu 4 picioare, si ce? si oameni cu fete de cal, si serpi cu 3 capete, iar exceptii exista in tot. problema se punea la modul general, referitor la faptul ca orice spirit de artist este practic un spirit de om revoltat, un om cu probleme ale carui trairi artistice, creationiste sunt mult mai mari decat preocuparile de natura ezoterica, religioasa and shit. chiar am senzatia ca explic degeaba acum, si deja am scris mult prea mult, dupa parerea mea. ma asteptam pe un forum de muzicieni sa se inteleaga direct mesajul, fara sa va impotmoliti in chestii gen "de cate ori apare cuvantul DUmnezeu" and shit.. da, cartea a fost scrisa de un calugar ortodox. eu NU sunt crestin cat negru sub unghie, sa nu crezi ca vezi doamne laud cartea din pricina asta, wrong, bullshit.. dar nu am ochelari de cal ca altii care se infierbanta si fac spume cand aud de numele Lui, sau de referiri think outside the box, people!!! fiveseven la inteligenta ta ma asteptam sa fi in stare sau cel putin sa diseci singur informatia, sau cel putin sa faci un slalom printre randuri..ti-am colorat aspectele esentiale. don't worry, it's a god-free chapter, asa ca nu o sa suferi de combustie spontana, lol Arta este ceea ce a înteles omul din despãrtirea sa de Dumnezeu. Ea este drama despãrtirii si a însingurãrii noastre. Însingurarea este tema centralã în artã si în afarã de asta arta nici nu poate fi conceputã. Însingurarea însã este moarte. Eminescu surprinde genial genetica artei. “Nu credeam sã învãt a muri vreodatã, vesnic tânãr, înfãsurat în manta-mi, fruntea mea înãltam visãtor la steaua singurãtãtii”. Iatã strigãtul, dar si scâncetul, lui Adam celui proaspãt cãzut: “Nu credeam sã învãt a muri vreodatã!” Stupefierea lui înfata mortii. Iatã arta: neîmpãcarea omului cu moartea, revolta împotriva ei, suferinta din cauza ei. Dar si consolarea fãrã iesire,“învãtarea” pasivã “de a muri”. Omul abia “a învãtat a muri”, cã a si uitat locul lui Dumnezeu. Fruntea sa si-o înaltã “la steaua singurãtãtii”.Credem cã anume aceastã înãltare a fruntii este arta. Fruntea, ca simbol al întelepciunii si al puterii, nu se mai hrãneste din Dumnezeu,ci din sine însãsi. “Steaua singurãtãtii” este mai degrabã o proiectie infinitã a propriei singurãtãti, o absolutizare a singurãtãtii personale, care devine centru al unui cosmos docil si disperat. Aceastã nouã stea, singularã si personalizatã, eliminã, prin importanta ei, în cazul dat, toate celelalte stele, devenind, pentru personajul nostru, singurul reper în tot universul, singurul “luminãtor” (Fac. 1,14-17). “Fruntea mea înãltam la steaua singurãtãtii”. Nu ochii, ci fruntea! Omul bâjbâie lumina cu fruntea. Ochii i-au orbit atât dedemult, încât el nici nu-si mai aminteste de ei. El nu-si mai acordã nici o sansã de a-i recãpãta. Ne închipuim chiar orbitele lui cicatrizate. De aceea el îsi înaltã fruntea. ……………….....Cu ce a împodobit omul steaua singurãtãtii sale? Ce lucru vrednic a numit el, pentru care ar merita sã trãiesti? Noi zicem cã meritã sãtrãiesti numai pentru lucrurile pentru care meritã sã mori. Vom vedea cã pentru artist lucrul acesta nu este un scop, ci o metodã.Haosul si moartea face ca scopul sã-si piardã importanta si sensul. Absurdul inundã existenta, fãrã scãpare. Secolul XX este secolul absurdului, se stie, de la Camus, Sartre, pânã la absurdul ionescian. Dar pânã a i se fi dat un nume, absurdul a mustit în toatã arta universalã, începând cu epopeea lui Ghilgames si pânã la” Romeo si Julieta” sau alte opere din care lipseste Dumnezeu. Si din acest punct de vedere, oamenii au avut dreptate. Pentru cã absenta lui Dumnezeu poate sã fie doar absurdã. Moartea este ghilotina care uniformizeazã toate aspiratiile noastre, si pe cele nobile si pe cele meschine, fãrã deosebire. Singurul lucru care ne deosebeste este ceea ce lãsãm în urma noastrã. Deosebirea dintre omul religios si omul necredincios este cã primul trãieste pentru a-si asigura un viitor – vesnicia, iar al doilea pentru a-si asigura un trecut, gloria desartã. Viata acestuia graviteazã în jurul fricii de anonimat. Frica de anonimat este ceea ce îl determinã pe omul necredincios sã creeze. “ Pe mine mie redã-mã , zice omul necredincios. Credinciosul zice: Pe mine Tie redã-mã . De aceea credinciosul nu poate fi artist. Pentru el scopul – întâlnirea cu Dumnezeu – anuleazã metoda, adicã arta. Omul necredincios nu are scop, si de aceea, ceea ce pentru credincios este metodã pentru necredincios devine scop. El se înfige în metodã ca într-o plasã de pãianjen, o plasã pe care tot el a pregãtit-o si de aceea nici nu-i sesizeazã pericolul. Arta [de dragul artei] este neputinta de a vedea departe, neputinta de a vedea pe Dumnezeu. Întepenirea în sine însusi. Toatã istoria artei nu este decât o paradã aunor oameni complexati. O paradã a neputintei. O luare cu asalt a “palatului de iarnã” a constiintei noastre. O revolutie prin care constiinta este fortatã sã recunoascã toate aceste complexe ca pe ceva deosebit si vrednic de luat în seamã. În scrierile sale despre artã Freud numeste artistii “nebuni pe scenã”. Pentru cã aici are loc o descãrcare de complexe, o defulare elementarã. Bucuria pe care o resimt spectatorii la o piesã de teatru se datoreazã anume identificãrii lor cu artistul si coparticipãrii la unele sentimente si scene de care în mod normal s-ar rusina. La vremea când fãcea Freud aceste deductii, a desfrâna pe masã în bucãtãrie sau în statia de tramvai încã nu era un act de emancipare, ci unul de rusine. Arta este fenomenul prin care complexele suportã un proces de înnobilare pânã la idealizare.Dupã trei mii de ani de istorie a culturii, omul nu mai are ce spune lumii. El se învârte în jurul acestui bolovan, numit istorie a culturii,si vede cã el, de fapt, este cu mult mai mic decât asteptãrile sale. El este ca o strecurãtoare de brânzã, care, dupã ce a curs zerul, s-afãcut revoltãtor de micã, rãsturnând toate socotelile celor ce s-au strâns sã o mãnânce. Si omul încearcã sã scoatã din acest bolovan sensuri care sã-i sporeascã valoarea. Iau nastere criticii si teoreticienii de artã. Pentru ce? Pentru a scrie tomuri în care sã te convingã cã “ la râpa Uvedenrode/ multe gasteropode/ supraponderale/ supramuzicale,” Barbu, de fapt, ascunde întelesuri pentru care mintea omeneascã încã nu s-a copt ?”

Pierzi ideea, daca te-ai fi obosit atat de mult incat sa pricepi esentialul(care este concentrat in vreo 4 fraze) atunci probabil ai fi avut si altceva de facut(sau de gandit) decat sa stai sa te gandesti cum sa dospesti un post ironic (care nu a iesit asa pana la urma, desi intentia ta a fost alta) a carui finalitate ar fi fost aceea de a ma irita, misiune total esuata, avand in vedere modul infantil cum ai pus problema.