Păi dacă Jimi Vaughan n-are ce căuta pe scena aia, de ce ar fi Hubert Sumlin? Nici pe BB King nu-l mai țin degetele, e normal, are o vârstă. Pe scenă la Crossroads, la jam-ul ăla de la sfârșit avem istorie în primul rând și apoi calitate.
Pentru a răzbate în industria muzicală nu ai nevoie doar să fii șmecher pe chitară. Sunt multe alte talente pe care trebuie să le ai
Uite-te la el, e în fața unei super trupe care sună ață. El e liderul, e dezinvolt, se simte bine, transmite starea aia către public. Are o imagine consistentă pe care a expus-o toată în toată cariera lui. Când atinge chitara, alea câteva note pe care le face, poți să auzi prin ea toată esența bluesului ăla texan, doar că el e mai pe latura aia rockabilly, ca stil.
Nu e pe scenă pentru că e fratele lui Stevie, ci pentru că e prieten cu Clapton. Ce să-i faci, muzicienii sunt oameni sensibili, merge mai mult pe prietenie nu pe meritocrație. Oricum e un domeniu subiectiv.
E foarte interesantă munca lui cu Fabulous Thunderbirds, are 7 albume cu ei în anii 80. Iar în anii 90 are câteva albume faine singur.