ggedamed

Nu am gasit un asemenea topic pe RGC. Ideea e ca cine a gasit vreo sursa de informatii pe net si vrea sa o impartaseasca cu ceilalti, poate posta aici un link sau chiar materialul (in limitele legii dreptului de autor, desigur). Eu vin cu urmatoarele: 1. Solid-state Guitar Amplifiers [Teemu Kyttala] 2. Electric Guitar Amp Handbook [Jack Darr] Prima este o arhiva cu 5 parti, a doua cu 2 parti. Linkurile sunt unde scrie "Multipart". Sanatate si virtute.

Aveti aici cateva poze cu echipamentul de inregistrare : Microfonul a fost pozitionat la marginea difuzorului si la 10 cm de centru.

O, laude de la autoritate! Multumesc, domle!

Zilele acestea am avut timp si chef (musai sa fie la pachet) sa finalizez o clona de Tube Zone intr-o carcasa de Over Drive Plus OD-5 de la Sound JS. N-ai auzit de Sound JS? Rusine! Este firma care a pus pedalele la indemana romanului dupa revolutie, in afara de Union si Lel. Ehe... Ce vremuri! Recunosc insa ca nici acum nu stiu sigur daca sunt chinezi. Deci o clona cu corpul altuia - specialitatea mea. Adicatelea "The Zombie Clones"! Muahahahahaha! In acest caz, corpul a fost cam stramt si din cauza ca nu am avut butoane cu diametrul mai mic de 15mm pentru potentiometre, cand reglezi ceva trebuie sa tii butoanele vecine sa nu se miste. Oh, well... Partea buna e ca poti modifica reglajele cu un singur buton. Partea proasta e ca modificarea e de obicei nefolositoare. Are sase butoane: Volume - nivelul semnalului inainte de ultimul etaj, Drive, potentiometru dublu - simultan, amplificarea operationalelor (e pe LM833), Character - cantitatea de basi introdusa in efect, cand e la maxim basii devin pârțâiți, Tone - baga sau scoate medii, Mids - modifica caracteristica de frecventa a tonului, Brightness - lasa sa treaca sau atenueaza inaltele inainte de potentiometrul de volum. Reglajele interactioneaza intre ele, aproape orice ai modifica afecteaza si celelalte reglaje. Am intregit-o azi si am bagat-o putin la curent. Doua lucruri m-au impresionat: primul este ca, desi e overdrive, se duce la high-gain fara jena. Al doilea este lipsa de zgomot. Al treilea (am zis doua?) este ce bine suna (pentru urechea mea de chitarist de sufragerie) fara niciun simulator de cabinet. Garantat, se pot obtine si tonuri de *****. M-a batut gandul sa o bag prin Pocket POD, dar am amanat pentru ca vreau sa mai fac neshte experiente cu cabsimuri. Am inregistrat direct ce am testat, cand o sa mai am timp fac ceva mai regizat (poate mai invat sa cant ). Lantul de inregistrare: chitara Aria MAC-55 -> Zombie Clone Tube Zone (rimeaza!) -> Soundblaster Live 4.1 -> Audacity. Fara prelucrari in afara taierii in bucati si a eliminarii catorva momente mai jenante. Fara alte comentarii, sa cante muzica: 100910_tube_zone_boost_overdrive.mp3 100910_tube_zone_high_gain_1.mp3 100910_tube_zone_high_gain_2.mp3 100910_tube_zone_high_gain_3.mp3 100910_tube_zone_more_boost_fun.mp3 Si ca bonus pentru cine a avut rabdare sa citeasca pana aici, imagini in premiera ale unui distors in cutie de seringa. Cred ca are 15 ani si inca functioneaza. Nu gasiti cutii Hammond? Folositi cutii de seringa! Cutiile de seringa are ã miricãl. Sanatate si virtute.

Whoa! Joaca la Loto, repede! @Viobio

Multumesc foarte mult, domnilor! Recunosc, am nevoie de cifre. Stiu ca am o problema, dar e prea tarziu pentru mine. Keep it comiiiiiiing!

Comutarea de rezistente este o metoda rigida, nu vei avea reglaje cu adevarat diferite pe fiecare canal. Ca sa nu ai diferente de volum intre canale (sau ca sa le poti regla) ar trebui sa faci un duplicat al preamplificatorului si sa comuti intre iesirile din potentiometrele de volum. Un avantaj suplimentar ar fi ca ai putea avea si reglaje de ton diferite. Electronic nu e mare scofala, dar trebuie sa mai dai inca 5 gauri si sa pui inca 5 potentiometre. O alta metoda simpla ar fi sa folosesti o pedala in fata amplificatorului (metoda mai flexibila). Sau ai putea sa inlocuiesti potentiometrul de Gain cu doua potentiometre de valoare dubla puse in paralel cam asa (se pare ca nu mi-a ajuns galbenul sa le colorez pe amandoua): Dar vei avea diferente de volum, se schimba caracteristicile potetiometrelor (nu vor mai fi liniare) si posibil pocnituri la comutare (chestii tratabile, dar care complica viata). Sper ca nu am greseli mari in rationament. Daca am rog expertii forumului sa ma corecteze. Sanatate si virtute.

Multumesc pentru informatiile folositoare. Astept inca raspunsuri la intrebarea mea. Sanatate si virtute.

Asa e, scuze, ma descurc greu cu abacul.

Salut, RGC! Din cauza ca intrebarea din titlu nu a avut vizibilitate in topicul cu constructia Explorerului, fac topic nou pe tema asta. Intrebarea mea este: Banuiesc ca cel mai simplu de masurat ar fi cu un tuner . Va rog sa mentionati: 1. tipul tremolo-ului (Fender 6-puncte, Fender 2-puncte, Floyd Rose ce varianta sau ce chitara, ingropat sau nu, etc) 2. nota de referinta (cu tremolo-ul in repaus, sa spunem E pe coarda groasa libera, 164.81Hz ) 3. nota cea mai joasa obtinuta din nota de referinta 4. nota cea mai inalta obtinuta din nota de referinta Intrebarea a aparut ca urmare a discutiilor iscate de Floyd Rose-ul pe care il va avea chitara pe care o facem. Chitara mea nu are tremolo (are tunomatic), asa ca nu pot posta cifre. Multumesc.

Multumim pentru aprecieri. Trebuie sa fac o precizare importanta: TOATE INFORMATIILE folosite la "The X" sunt luate de pe internet. Toate. Noi doar le-am pus cap-la-cap. Si eu si Alex suntem lutieri de subsol/chitaristi de dormitor, oameni care se simt bine facand ceea ce le place. NU am pretentia ca exista ceva original in ce am facut noi. In acelasi nu ne-a interesat stiinta fabricarii de chitare, ci doar o reteta cat mai simpla pentru a obtine un anumit rezultat. Care e problema cu dozele+poturile+switchurile+jackul pe care le are acum? Nu cred ca ai inteles ce s-a intamplat. Problema cu lacul a fost de executie, nu de cunoastere. Mai ales la etapa asta nu ne permiteam sa improvizam. Si cred ca vom rezolva acest aspect con brio. ------------------------------ In privinta tremolo-ului: Arpi m-a facut curios care este "plaja" unui tremolo ingropat nemodificat. Vom masura cu tunerul sa vedem ce plaja avem noi. Intre timp, daca vreun cititor are o chitara cu vibrator ingropat, il rog sa posteze aici care e nota cea mai joasa si cea mai inalta obtinuta de la, sa spunem, E pe coarda groasa, pe acordaj standard (sper ca am fost destul de explicit). Daca are acordaj non-standard, il rog sa posteze oricum. Sanatate si virtute. P.S. Lucrarea continua, dar acum nu ne mai grabim la uscare. Asa ca ritmul e mai lent.

De acord. Cred ca subconstientul meu la asta se gandea. Asta-i bine de stiut. Cred ca nu ne intelegem la exprimare. Bineinteles ca instrumentele muzicale, ca orice altceva din universul asta, respecta legile fizicii. In privinta studiilor, insa, eu cred ca majoritatea lor covarsitoare au fost facute post-factum, ca sa explice de ce functioneaza ceva care functioneaza deja. Nu cred ca Leo Fender a folosit prea multe ecuatii diferentiale cand a facut Telecasteru' sau Stratocasteru', ci altii, mai tarziu. Iar pana la Stratocaster si dupa el au fost nenumarate chitare nereusite, facute de Fender sau de altii. Este si natural sa se intample asa. Dat fiind numarul foarte mare de variabile, cea mai eficienta metoda e sa experimentezi. Eu ma refeream de fapt la principiul "Old is good, new is bad" care impregneaza tot ce este legat de chitara electrica. Seamana cu felul in care se comportau breslele in Evul Mediu.

Am loc daca nu lipesc mecanismul de corp. Din punctul meu de vedere e doar o chestie cosmetica: fac groapa si cobor mecanismul sau nu fac groapa si il las mai sus. Alex, proprietarul, a ales varianta asta (eu am fost de partea gropii). Corect. Le vom scurta. Nu stiu de ce le-a facut asa lungi. Mie mi se pare mai important ca e cu blocare. Unghiul vibratorului e corelat cu unghiul pe care il face griful cu corpul. Daca nu am griful perfect paralel cu corpul, toate unghiurile se schimba. Ma bate gandul sa fac (candva) o chitara a carei forma sa nu tina cont decat de confortul meu. Asta include si un grif care iese la un unghi ciudat din corp. Pana la urma, daca ceva functioneaza, ma doare in ºpengher cum "ar trebui sa fie". Chitarile electrice nu sunt tocmai un domeniu al stiintei (nu ca asta ar fi ceva bun). Sanatate si virtute.

Merge prin ambele metode. Am ales asa din trei motive: 1. E mai usor sa potrivesti culoarea din straturi fine de lac decat din bait (parerea mea). La bait nu stii rezultatul decat cand ai sters surplusul, la vopsire stii imediat. In plus, fibra nu este evidentiata la fel de mult ca la bait. Asta poate fi un avantaj sau un dezavantaj. Tu hotarasti. 2. E mai usor sa dai jos culoarea. E bine sa te gandesti la viitor. 3. Am vazut metoda asta facuta si descrisa de Ron Kirn. Cand am doua cai de a face ceva si nu sunt decis, o aleg pe cea cu documentatie mai buna. Sanatate si virtute.

Marfa! Ia uite ce potential au Reghinurile astea noi. Arata bestial! Lasi butoanele vechi la potentiometre? Ar merita unele mai artistice.

O scurta compilatie: ________noise(?Hz) slew-rate (V/us) TL072 _________18 ______________13 TLC227 ________9 ______________3.6 OPA2134________8 ______________20 LF353 _________16 ______________1.3 RC4558D________8 ______________ 1.7 NE5532_________5 _______________9 LM833__________4.5 _____________3.6 Fiecare isi trage singur concluziile. LATER EDIT: F*ing forums interface!

Post folositor. Al tau, nu al meu.

S-a dat, multumesc RGC (si partidului). Subiect inchis.

Cred ca aici (sunt mai multi):

Multumim fanilor. Traim numai pentru voi. Si acum continuarea: In episodul trecut, Alex incepuse sa dea cu grund pentru lemn pe corp. Aici si-a bagat Nichipercea coada (si, probabil, si mirosul victoriei). Desi initial vorbiseram despre doua straturi de grund, cumva comunicarea a suferit o sincopa. Astfel ca Alex a dat doar un strat: (Hmm, daca vopseam un Stratocaster cu o vopsea numita Strat, as fi putut spune "a dat doar un strat de Strat pe Strat". La naiba!) Rezultatul a fost de-a dreptul hâd. Cu urechile astupate de acelasi copitat sau din lipsa de experienta cu vopsirea pe lemn, Alex a dat un strat de lac colorat, fara sa se zgarceasca, ca un adevarat boier. Astfel am obtinut pe acelasi corp de chitara locuri unde lacul a fost supt de lemn, locuri unde a curs (putin) si diverse grosimi de lac - adica diferite intensitati ale culorii. Nu stiu daca am mentionat, intentia noastra era sa facem un finish "see-through", negru prin care se vede fibra. Iata rezultatul in toata hidosenia lui: De fapt, cand a vazut ce-a iesit, Alex s-a ascuns intr-un container care pleca din Constanta la Polul Nord. Nu i-a folosit, ii pusesem cip demult. Dupa ce l-am scos din container, l-am trimis la munca silnica. Si-a muncit an dupa an, smirghel dupa smirghel, bere dupa bere. O data pe deceniu mai trec sa vad ce mai face. Iata poze de la ultima vizita: Dupa cum se vede, culoarea a intrat in fibra lemnului. Daca grundul era dat in doua straturi generoase, cu timp suficient de uscare intre ele, probabilitatea sa mai intre culoare in lemn ar fi fost mica, mica. In acelasi timp am inteles de ce Ron Kirn (pe care il puteti studia si voi aici) da primul strat de dupa grund cu lac transparent: daca mai e vreo problema, inca o mai poti repara. Dupa analize temeinice si respectand principiul analizei ("Inainte de a face o analiza, gandeste-te ce vei face daca iese pozitiva si ce vei face daca iese negativa. Daca vei face acelasi lucru, nu mai face analiza."), am decis ca inca poate iesi un see-through frumos, cu accente dramatice. In acest moment avem doua variante: 1. O facem see-through cum am stabilit. Asta inseamna grund > lac transparent > lac colorat > lac transparent. 2. O facem culoare solida. Asta inseamna grund > lac transparent > lac colorat > lac transparent. Vedeti vreo similaritate aici? ...[pauza pentru raspuns ca la Mickey Mouse Clubhouse]... Bravo! Pentru cei care mai vor explicatii, asta inseamna ca vom merge pe see-through pana la finalul straturilor cu lac colorat. Daca nu ne place, ne sucim. Cam atat scenariu pentru azi. Ne-am gandit ca la sfarsitul serialului vom face un episod cu uneltele si materialele implicate si un altul cu greselile facute pe parcurs (daca or incapea intr-un singur post). Va multumim pentru atentie, la revedere! We shall go on to the end. We shall fight in France, We shall fight on the seas and oceans, We shall fight with GROWING confidence and GROWING strength in the air. We shall defend our island whatever the cost may be. We shall fight on beaches, we shall fight on the landing grounds, We shall fight in the fields and in the streets. We shall fight in the hills, We shall never surrender. - Va urma -

Vand sau schimb. La schimb nu prea ma intereseaza bostere/overdrive/distorsuri, compresoare, alte noise-gate-uri. Propuneti totusi si vedem.

Merci de oferta, nu am ce face cu un noise-gate. Imi place cum lucreaza Hush-ul. Il vand pentru ca am schema si poze din toate unghiurile, asa ca pot sa-mi fac cand am chef intr-o cutie care-mi place.

Tot inainte.

Din episodul precedent: The X a fost probat si au fost gasite doua bube. Neabatuti, eroii nostri au recurs la mijloacele din dotare si au mutat organele indisciplinate la locul lor. Ce lovituri le mai rezerva soarta? Urmariti episodul de azi! Car'vas'zica, mai trebuia ajustata imbinarea grifului cu corpul. Acest lucru se intampla azi, iaca: Cu aceasta ocazie am descoperit un dezavantaj al folosirii de mai multe aparate foto: trebuie sa sincronizezi ora, altfel se produc incurcaturi cronologice. Imbinarea a aratat in prima faza asa: Drept pentru care, plini de entuziasm, ne-am si pus semnaturile in buzunarul grifului (Alex, tata lu' Alex si cu mine): Lipseste cea mai importanta semnatura, cea a lui Adrian Vaida. Din pacate, nu e usor de ajuns la el, asa ca vom vedea cum rezolvam. Totul mergea cum nu se putea mai bine, cand... DISASTER STRIKES! (muzica de suspans) Prinseram corpul de un lemn in scopul manevrarii pe parcursul vopsirii si Alex se apuca sa dea cu o carpa fara bumbac (sa nu lase scame) inmuiata in alcool izopropilic, ca sa indeparteze ce praf ar mai fi fost: Din cauza ca lemnul cu care a fost prins corpul era fix pe buzunarul grifului iar suruburile nu erau chiar unde trebuia, buza cea subtire de jos a plesnit. Dupa care si ale noastre. Nu avem poze cu oroarea, creierele noastre aveau deja timpul de calcul complet ocupat. Dupa ce ne-am revenit din soc, ne-am gandit un pic si ne-am dat seama ca orice problema e o oportunitate, in speta buza respectiva era oricum un dezastru in asteptare, iar imbinarile normale nu lasa prelungiri de care lasasarem noi. Si daca decupam buza respectiva va fi mai pe standard, iar ergonomia va fi si mai buna. Zis si facut: Se vede diferenta fata de pozele nr. 9 si 12. Locul respectiv e mai finisat decat se vede in poza, vom pune la sfarsit poze din toate unghiurile. Chestiunea fiind rezolvata (uf!), Alex dat primul strat, cel de grund, cu scopul umplerii porilor: De aici incolo e linie dreapta, cu muuuuulta rabdare. - Va urma -

Sus.