StratMan
-
Posts
5099 -
Joined
-
Last visited
-
Days Won
3
Posts posted by StratMan
-
-
Sau de Iliescu (ala de la timpuri noi)... mie mi se pare ca , canta f fain
Sigur ca canta fain, numai ca, atentie, eu mi-am expus o parere personala cu privire la "virtuozi" si mi-am si cerut scuze anticipat!
-
Ma Silviu,da de Iuliu Merca ai auzit,ma?
Da Rares, fii sigur ca am auzit (cred ca intrebarea e usor tendentioasa?!). Iuliu Merca, odihneasca-l cel de sus! a fost un muzician exceptional la toate capitolele, dar mi-am exprimat doar o parere subiectiva, n-am pretentia ca e cea mai buna sau exhaustiva! Dar sa stii ca am argumente (personale, evident!) in sprijinul celor sustinute! Daca doresti o discutie pe aceasta tema, iti stau la dispozitie cu mare placere, mai ales ca este vorba de o persoana cu experienta ta, cu conditia ca aceasta discutie sa fie principiala si constuctiva. Si mai cred ceva: aceasta discutie ar fi bine sa o purtam mai intai intre patru ochi si apoi sa postam concluziile!
-
Mai puilor, nu vreau sa supar pe nimeni, dar daca vorbim de chitara electrica, prin anii 60 a aparut o formatie " beat " la vremea aia, care se numea Sincron si in care evolua la solo un tip care se numea Alexandru Arion. Ascultati albumul Sincron din 1966 si poate ca veti intelege cate ceva ( cu conditia sa aveti habar de Shadows si Ventures!) Tot in perioada aia apare un chitarist de jazz, incredibil, Radu Goldis, care este de mult in State! Din aceeasi categorie mai era si Silviu Hera! Sigur, ca vorbind de " beat", ar fi nedemn sa nu-l amintim si pe Nicu Covaci in acea perioada a Phoenix-ilor, pe Dimitrie "Piki" Inglesis de la Olympic 64, pe Mugur Wincler de la Sideral si pe uluitorul Dan Andrei Vladimir Aldea de la Sfinx ( oricum, Dan Aldea este de nominalizat printre cei mai buni si la altele!), cu totii, credeti-ma pe cuvant, mari chitaristi! Incepe sa se vireze catre rock, spre sfarsitul anilor 60 si incep sa apara alaturi de Dan Aldea (care putea canta orice!) nume ca Gabi Litvin (Mondial, FFN) sau Doru Tufis (Romanticii, Mondial, etc.), care faceau si ei parte, fara exagerare, din categoria "virtuozi". Tot in aceasta perioada facem cunostinta cu doi dintre cei mai mari chitaristi de rock (alaturi de Dan Aldea) pe care i-a scos la lumina acest neam romanesc: Sorin Tudoran (Chromatic - plecat demult in Germania!) si uluitorul Florin Ochescu (Curtea Veche, Rosu si Negru, Progresiv TM, Iris, Sfinx, Holograf, Orchestra Radio, Blue`s Convention, Caffe Blues, Tone...), acesta din urma, eu personal, considerandu-l una dintre dintre cele mai mari personalitati chitaristice de pe la noi! (il recunosti cu aceeasi usurinta cu care ii recunosti pe Hendrix sau Santana!). Alaturi de ei apar alte doua nume mari: Adi Ordean ( Riff, Rosu si Negru, Compact, Schimbul 3, etc.) si Nutu Olteanu (Iris, Rosu si Negru, Holograf)! Nu trebuie sa-l omitem nici pe Ladislau Herdina (Progresiv TM)! Din noua generatie ii putem numi pe Jimi El Lako (Nightloosers) si Nicu Patoi (Platonic Band, Stefan Banica jr., etc.)Si sa ne oprim aici, pentru ca nu am cam epuizat categoria "virtuozi romani ai chitarei electrice"!. La clasica e alta treaba!
-
vreau sa imi iau o pedala de volum(expresie) de la proel...aia la un bulion...stie careva dak e buna de ceva???...are cineva asa ceva???...
NU E BUNĂ!
-
Sunt pasionat de chestiunile tehnice legate de ghitari, amp-uri, procesoare etc.
Am o intrebare legata de doze pt. cei care cunosc aceasta problema: cum influenteaza rezistivitatea electrica - sound-ul dozei, sau ce alta influenta are aceasta rezistivitate electrica (dc resistance) asupra sunetului? Am observat ca aceasta variaza la fiecare tip de doza in parte, precum si in functie de pozitionarea acesteia pe chitara.
Apreciez orice informatie mi-ati putea furniza in acest sens!
Până acum Cosu este un adevărat inginer! Ţi-a dat răspunsul ca la carte! Mai succint, reţine te rog că este vorba de REZISTENŢĂ electrică măsurată în curent continuu (dc resistence) şi nu de REZISTIVITATEA electrică care este altceva! Mai departe, la doze, cu cât rezistenţa este mai mare, cu atât semnalul furnizat de ea este mai mare, dar şi din ce în ce mai puţin curat! Mai precis, cu cât rezistenţa este mai mică cu atât sunetul este mai "clean"! Într-adevăr, doza având înfăşurare (bobinaj), se comportă şi ca o bobină având, înafară de R, inductanţa L şi capacitatea C( aceasta din urmă datorându-se sarcinilor electrice existente între spirele de Cu ale bobinei, dar care sunt totuşi izolate cu email! între ele), ADICĂ UN ADEVĂRAT CIRCUIT RLC, cum de altfel a precizat excelent, Cosu. Revenind la inductanţă, cu cât este mai mare, cu atât sunetul dozei este mai închis ca ton, cu cât este mai mică, cu atât sunetul este mai deschis. Sigur, că din combinaţia R, L, (şi aici trebuie să ţinem cont şi de tipul şi dimensiunile sârmei de bobinaj. de tipul izolatorului folosit, de tensiunea mecanică de bobinare, de tipul "vax"-ului folosit pt. rigidizare, precum şi de tipul de înfăşurare) se pot obţine o mulţime de tonuri. Pentru tipurile de înfăşurare, respectiv, tipurile de doze, trebuie o discuţie separată! Mulţumit?
-
...o mica corectura: nu cu iris am cantat pe vremea aia, ci cu riff (din sibiu). dar cantam din cand in cand, in turnee, cu iris si compact.
scuze, memoria mai imi joaca feste! ceva, ceva tot imi mai aduc aminte! oricum, restul ramane! nu te-am confundat! mai mult, stiu chitara ta, de cand o aveai si era nescalopata!
-
ba da, stratman. de ce intrebi?
jmp-ul nu-i rau, insa nu se poate compara cu un preamp all-tubes, ca si CAE 3+SE-ul, de exemplu...
pentru că acum vreo 20 de ani, să mă scuzi dacă cumva greşesc, ai cântat o vreme cu cei de la IRIS. apoi, ai plecat în Timişoara unde ai cântat cu Kamocsi Bela, te-am mai văzut pe la nişte jam-uri, întâmplător pe tv şi nu mai ştiam nimic de tine, tu fiind unul dintre puţinii chitarişti români ai cărui stil şi sound mi-au trezit interesul (după plecarea din IRIS!). mă bucur mult că am dat de tine, fotografia expusă nefiind semnificativă pentru a te recunoaşte, în schimb chitara...te-a dat de gol! (pour les connaisseurs!). ţinem legătura!
-
elethan, a fost o ocazie pe care nu puteam s-o refuz... l-am luat cu 200€. apoi am aflat despre mod-urile ce i se pot aduce si am mai dat vreo 300€ pe piese. dar parerea mea e ca merita! o sa pun in curand niste sample-uri...
zici ca JMP e simplu - pai nu prea. numai daca te gandesti la intreaga implementare MIDI, la faptul ca absolut toate reglajele sunt programabile si se pot memora... pe de alta parte, un amp cu cat e mai simplu, cu atat suna mai natural si mai clar - cel putin asta-i parerea mea.
Sigur că e simplu, să vezi partea de preamp de la Marshall Master Volume ( cu două găuri, că de acolo vine ideea, e mai simplă decât la modelul cu 4 găuri) şi sună extraordinar iar în JMP 1 s-au adunat toate modalităţile ultrareuşite de "sound Marshall" la care s-au adăugat facilităţile de programare şi cuplare. După gustul meu, cred că e cea mai reuşită variantă pentru stereo! Cui îi place ADA MP1 sau Messa Boogie sau poate altele,...de ce nu? trăim într-o ţară liberă! Oricum, singurul criteriu în alegera sculelor rămâne încă, după părerea mea, SOUND-ul!...şi banii! Şi să nu uit, felicitări pentru gusturi! Merită!
Apropo, nu ai cumva în dotare un Gibson SG cu gâtul scalopat?
-
Procedeul in limba engleza poarta denumirea de "pickup potting". Se foloseste pentru a "linisti" dozele microfonice (alea care tiuie de iti iau urechile daca dai prea mult gain)
Excelent!!!
-
Fret buzz-ul poate aparea si din cauza diferentelor de umiditate si temperatura, de la un sezon la altul - gitul instrumentului este din lemn, nu din grafit sau spuma carbonica, deci, este "viu". Un pic de fret buzz este, deci, normal sa mai apara din cind in cind, si nu este o problema atita timp cit se poate corecta ushor cu imbusuri sau cu mici ajustari de truss rod.
Subscriu cu mult respect acestei păreri! Mă bucur sincer că mai există şi oameni care se pricep! dar nu ştiu dacă şi ceilalţi pricep! Mai precis, dacă neajunsul este în primele poziţii, este posibil ca relaxând (deşurubând cu inbusul, cheia sau şurubelniţa, în funcţie de condiţiile constructive ale chitarei) puţin tensiunea din tija de ramforsare (truss rod) existentă în gât, corzile să se ridice uşor faţă de gât şi să dispară fret buzz-ul. Oricum, trebuie analizat "gap"-ul!
-
Stie cineva cam care este diferenta( la sound ma refer ),intre rosewood si maple la grif?
Si cam ce stiti despre SONOKELING?(lemn folosit cu aceleasi scopuri...).It sucks?Or not really???
Astept lamuriri...
Pot să-ţi răspund doar la prima parte a întrebării. Pe ansamblu, maple-ul sună mai pe medii dar cu un oarecare sunet de "clopoţel", iar rosewood-ul accentuează joasele şi înaltele. Există mai multe combinaţii care cuprind (în ordine cronologică pentru stratocastere): one piece maple neck, cu un sunet cu cele mai multe medii, slab rosewood fingerboard, cu cele mai tăioase sunete, curved (laminated) rosewood fingerboard, tot cu accentuare de înalte şi joase, dar ceva mai îndulcită, curved (laminated) maple board, mai puţine joase şi înalte, dar mai prezent decât one piece maple şi cu un sunet pe care eu îl numesc "toncănit" (preferat de Hendrix în ultima etapă a activităţii) şi slab maple board, cu sunet şi mai "toncănit". Le-am avut pe toate şi, având posibilitatea (materială) a deţinerii doar a unui singur stratocaster, am preferat ultima variantă. Este doar o chestie gust! Crede-mă, însă, că îţi trebuie multă experienţă pentru a putea face diferenţele, sau mai bine zis să le simţi! Subectul mai poate fi dezvoltat, inclusiv cu exemplificări!
-
m-a impresionat articolul la modul profund, fără nici un fel de exagerare; întâmplător, sunt foarte pasionat de stratocastere, printre altele, aşa că ţin să precizez două lucruri: 1. lemnele din care sunt fabricate chitarele sunt uscate prin procedee speciale, deci nu se prea pune problema mucegăirii. în plus, este greu de crezut că o astfel de chitară, folosită fiind, a fost ţinută în mod voit într-un mediu neadecvat. 2. Keith Richards, care zic eu că este suficient de priceput în materie, declara acum câţiva ani într-un articol din Guitar World că, în materie de chitare electrice, perfecţiunea a fost atinsă în anii 50 ! credeţi-mă pe cuvânt că nu greşeşte absolut de loc!
sigur că nu toată lumea are idee de ceea ce se numeşte PROCES DE FABRICAŢIE! şi găuri tehnologice! dar trecând peste aceste mici neajunsuri, pot să vă povestesc că un amic de-al meu, chitarist cunoscut, a avut şansa să probeze, la un magazin din Koln prin anii 80, un stratocaster fabricat pe la sfârşitul anilor 50. preţul afişat era ceva în jur de 10 000 DM (atunci !) iar această chitară, doar "la rece", suna ca ZECE PIANE! şi tind să-l cred. vouă, celor sceptici şi poate şi puţin ignoranţi, vă recomand să citiţi măcar cartea despre Fender Stratocaster a lui R. DUCHOSSOIR.
şi acum, făcând o paralelă, viorile STRADIVARIUS, AMATI sau GUARNIERI oare mucegăiesc ?!
-
mi-am tunat chitara cu o doza dimarzio super distortion in bridge.... urmatoarea mutare va fi un floyd rose original sau un lo pro edge
nu ştiu exact ce chitară ai, di marzio super distorsion este o excelentă alegere, de referinţă, aş putea spune. la original floyd rose ai grijă mare, căci nu se potriveşte pe orice. mulţi şi-au compromis insrumentele după o astfel de încercare.
-
Propun spre discutie urmatorul subiect:
Ce si cum schimbam la chitarele noastre ca sa sune mai bine si in ultima instanta, sa arate mai bine.
De exp,am aflat ca daca schimbi pragusul,poti obtine un sunet mai frumos al corzilor si mai ales sustain.Se inlocuieste cu unul de fildes(putin probabil ca nu prea se gasesc) sau cu unul de os.Cica e mortala schimbarea!
Voi ce ziceti?Cum v-ati "tunat" instrumentele?
Orice idee este binevenita!
)instrumentele scumpe au, în general, cam tot ce le trebuie. pentru că vorbeai de prăguş, osul sau chiar fildeşul nu sunt chiar aşa de bune, neavînd o consistenţă uniformă şi mai sunt şi scumpe!. mai degrabă alama (brass), dar sunetul, deşi f. bun, se mută în alt spectru de frecvenţe. mai precis, spre ex. un fender stratocaster vintage are prăguşul din CYCLOVAC, un material f. bun care imită osul de consistenţă uniformă şi sună cu sunetul pentru care este proiectat, evident dacă îţi doreşti acel sunet. Yngwie Malmsteen are pe modelul său de chitară prăguşul făcut din brass, sună f.bine dar diferit! dacă tot vorbim de statocaster, schimbările majore în sound, ca de altfel şi la gibson şamd, vin, în primul rând, de la tipurile de doze folosite.
-
@stratman: iti multumim pentru informatii, dar incearca sa postezi o singura data pe un topic, citeste-l inainte pe tot si incearca sa-ti spui ideea intr-un singur post, nu in doua sau mai multe consecutive
multumesc
îmi cer mii de scuze, dar nu sunt încă suficient de familiarizat cu calculatorul. mai mult cu...chitara. oricum îmi voi da toată silinţa!
-
Solo-uri.. WOW.. cat ma enerveaza chestia asta. De ce vrei sa faci solo-uri? De ce multi din chitaristii romani, fac solo-uri peste solo-uri? Inainte sa faci solo trebuie sa stii sa canti bine, si un solo bun are 3 note, si cade exact cand trebuie. Ma uitam la jam session-ul de la festivalul de blus de acum cativa ani (nu mai stiu exact cat, 2 parca). Romanii solo dupa solo, incercau sa iasa in fata. Americanii se gandeau la MELODIE, melodia sa iasa in fata, nu ei. Daca Aveau posibilitatea sa aleaga intre solo si o nota, ei intotdeauna alegeau ce-i mai bine pentru melodie nu pentru ei.
Sa faci solo klumea? E ceva mai greu decat sa inveti niste game. Ai nevoie de un pachet, un bagaj de cunostiinte nu tocmai usor de facut. M-a intrebat odata cineva, de ce-mi pierd timpul sa cant melodiile lui hendrix la chitara, si srv, etc. De ce nu sunt original si ma iau dupa ei? Da, pot sa fiu original, dar original de prost.
Ca sa faci solo bun trebuie sa ai scoala. Ca sa ai scoala de muzica, trebuie sa canti la greu melodiile titanilor in muzica, sa-ti faci bagajul. Dupa ce ai acel bagaj... abia atunci poti sa-ncerci sa-ti unesti cunostiintele intr-un solo. Solo care de multe ori sa nu tina cont de game si altele.. sa tina cont de sentimente, si de bagajul adunat. Degeaba vrei sa rezolvi integrale in matematica daca nu stii derivate
...din păcate, puţini sunt cei dotaţi şi mai puţini sunt cei aleşi! sigur că pentru a compune un solo, sau chiar numai o intervenţie solistică de coloratură, este nevoie şi de talent şi de studiu, dar gândiţi-vă că un filozof a spus mai de mult că talentul este de 1% iar 99% este muncă şi iar muncă! dacă talentul există, calea de a munci şi-o alege fiecare cum poate, şi în funcţie de această cale, rezultatul se lasă mai mult sau mai puţin aşteptat. solo-ul face parte din melodie, deci ascultaţi cât mai multe melodii şi incercaţi să le "scoateţi" cât mai bine, să le înţelegeţi, pentru că tot filozofii au spus-o: acumulările cantitative duc la SALTURI CALITATIVE! oricum spor la treabă şi mult succes!
-
cum scap de noisul de pe chitara single coil?
Fender trecut prin zoom 505II PE BATERII nu are zgomot de fond!
Fender trecut prin Boss GT alimentat LA PRIZA are zgomot de fond,
(inclusiv la pozitia 2 si 4 chiar daca e diminuat f mult).
Intrebari:
1. cum scap de noise fiind aproape sigur ca provine de la priza? (fara a impamanta priza - pt neavizatii care nu stiu cum se face o impamantare)
2. exista vreo posibilitate de separare de retea la partea de alimentare cu curet?
3. se poate transforma curentul alternativ in continuu inainte de intrarea in GT pt ca acesta sa nu mai perceapa noise-ul?
nu scapi niciodată, dar dacă scapi nu mai ai tonul ăla!
-
stie cineva un prof bun care sa ma invete ce vor muschii de la degetele mele? mai multe detalii despre manolovici si cum decurg sedintele cu el.
sunt deschis la orice sugestie.
PS nu sunt incepator...am vreo 3 4 ani de chitara. mai are rost sa caut profesor sau sa continui sa invat singur.
există un foarte bun chitarist şi profesor, în Bucureşti : Mălin Cristache 0722871037 !
-
As avea si eu nevoie de o carte unde sa te invete clar ..o carte in romana..acorduri ,note..nu metode dalea formate numai din partituri..
din păcate, în limba română în afară de Ghidul chitaristului, de Maria Boeru, editat la sfârşitul anilor 60 şi o metodă de chitară, destul de succintă dar interesantă, a lui Gabriel Petric, editată la începutul anilor 90, nu cred să existe ceva pt. chitară modernă.
există ceva extraordinar, metoda Berkley, a lui William Lewitt, din care înveţi şi chitară şi teorie şi să citeşti, încet şi uşor, fără mare efort şi te urcă pe nişte culmi !!!, dar are 3 volume şi cam trebuie să te ţii de ea!
-
Lasarea TUTUROR corzilor cu un semiton mai jos nu este alternate tuning (acordaj alternativ). Daca relatia dintre corzi ramane aceeasi ("compatibila" EBGDAE), ala e tot acordaj standard.
Hendrix isi acorda mai tot timpul chitara cu un ton intreg mai jos. Nirvana Unplugged e cu un semiton mai jos.
Soundgarden folosesc o gramada de acordaje alternative.
Vezi aici sau aici care sunt alea chiar alternative si cu ce se mananca.
dă-mi voie să-ţi spun că Hendrix se acorda în marea majoritate a cazurilor doar cu UN SEMITON! mai jos( adică Eb).
-
nu , nu e o idee buna sa destinzi corzile. gatul este in permanenta tensionat. daca te joci toata ziua la corzi si le mai si lasi detensionate gatul tinde sa se destinda ca pana la urma sa prinda o forma arcuita. tine-ti chitara acordata. dupa vreo 2-3 ore fara corzi (sau cu corzile detensionate) gatul isi modifica forma(si prin urmare va falsa intr-o veselie ). gandeste-te ca corzile alea cand sunt tensionate e ca si cum ai atarna de ele vreo 70kg( asta am citit-o si eu undeva - sursa indoielnica ) . eu folosesc pronto pentru mobila(sau alt produs de curatat pt mobila) atunci cand curat chitara mea.
ai perfectă dreptate, reglaţi tija de ramforsare din interiorul gâtului, pentru poziţia, intonaţia şi imlicit, tensiunea dorită în corzi şi incercaţi s-o menţineţi acordată aşa tot timpul. orice ridicare sau coborâre de acordaj, necesită alte reglaje ale chitarei care să menţină echilibrul între tensiunea execitată de corzi şi tensiunea exercitată de tija de reglaj. aveţi mare grijă că orice schimbare majoră şi de lungă durată de temperatură, umiditate.etc. necesită noi reglaje (apar mai ales primăvara şi toamna!)
este bine să se folosească pt. curăţat produse special destinate acestui scop, cu care se curăţă bine atât suprafaţa corpului şi gâtului cât şi corzile! guitar polish-uri verificate, recomandabil de firmă ca: fender, gibson, martin. macguire, d`andrea, etc.
-
Salut,
Am vazut ca ti-a fost recomandat spre achizitie un Marshall din seria MG. O sa-mi permit si eu sa-mi dau cu parerea ca posesor de Marshall din seria sus amintita. Daca vrei ceva pt high gain serios, nu iti recomand ampu. Desi cred ca este o afacere buna vis-a-vis de raportul pret calitate, nu este un amp foarte versatil si nici foarte curat ca sunet. Are tendinta de a deveni muddy la setari de gain de peste 6 si notele isi pierd din claritate in mod suparator. Eu il folosesc pentru ceva ce cred ca s-ar incadra in cat. blues-rock si pentru asta este mai mult decit ok(gainu sta undeva pe la 4). Are un canal de clean cit de poate de decent si poate sa distorsioneze placut la setari mici de gain. Responsul ampului (ajutat de o chitara decenta si cabluri bune)iarasi este unu surprinzator de bun pentru ceva din cat lui de pret. Are si 4 efecte incluse care sint de o calitate discutabila dar se poate folosi cel putin delay-ul pt un pic de sustain la solouri.
Drept alternativa eu ti-as sugera un Peavey Classic 30 care este pe lampi si bate undeva pe la 500 de euro. Repet, depinde si cam ce ai vrea sa faci cu el. Bafta.
sigur că Peavey Classic 30 este o alternativă, numai că este cam scump (700Eur.) şi, din păcate puţin fiabil. dacă îl achiziţionezi, mai ai însă nevoie şi de un booster/preamp/overdrive, cu care să poţi obţine sound-uri forţate care să "lege " cu adevărat, altfel... Ca noutate, a apărut Classic 30 II. Mai putem discuta.
-
Sunetul de Marshall este numai in cazul Double Stack de 100 W sau 200W si numai tipurile din ani '70
Daca vrei acelasi sunet la wattaj mai mic se scot doua lampi din patru ( cate unul din fiecare perechile in contratimp) si vei avea soundul la wataj mai mic asta ptr cantat in cluburi mici .Dintre statziile combo nu am vazut numai VOX si Fender care suna bine si acestea tot cele din ani '70, eventual daca ai noroc ceva reeditare de tipuri vintage si sa nu fie chinezesti !! Daca sunt atuncea merita un sfert din pretul celui original.
La Musikia intradevar sunt scule foarte bune dar daca vrei ceva de putere trebuie sa ai rabdare si sa faci comanda pentru ca cerintza pentru asa ceva este mica si nu se aduc numai sa le tina in magazin ( asta ptr timisoreni)
aici, dă-mi voie să te contrazic. am avut cam toate tipurile de MARSHALL de chitară, începând cu cele din anii 70. într-adevăr sunau foarte bine cele vechi, dar, din păcate, nu aveau buclă (loop) pentu efecte, ceea ce implica folosirea pe scenă a mai multor lanţuri separate de sunet, fiecare cu amplificarorul său, în funcţie de adaptarea impedanţei de ieşire din ultimul efect cu impedanţa de intrare în amplificator, sau folosirea unui sistem PA numai pentru preluarea chitarei ( prin microfon şi/sau linie ) în care puteau fi introduse efectele de care aveai nevoie (model care se practică şi în prezent, ex.: Larry Carlton, Warren Haynes, Eric Johnson, fiind doar câţiva dintre marii chitarişti care folosesc tipurile de amplificare enumerate mai sus ). revenind la posibilităţile noastre (şi financiare !!! ), recomand în continuare acele tipuri de amp. (marshall AVT2000/50W sau H&K blue series ), ca pe un minimum de echipament de chitară suficient de versatil pt. a-ţi satisface atât cerinţele de moment, cât şi cele din viitor, la un nivel de volum mai mult decât mulţumitor, în casă, la repetiţii sau în cluburi (şi chiar pe scene mari dar cu un sistem de monitorizare adecvat).
-
daca raspunsul te mai intereseaza, marshall AVT 2000-50W sau H&K seria BLUE, combo bineinteles!
Am Escalopat-o
in DIY & Minitehnicus
Posted
Ai "scalopat-o" pentru ca "escalopul" este un termen din arta culinara! (ex: escalop de ciuperci).