Vocea Unui Bass-ist

[mirceab]

Ascultând deunãzi muzica formației RUSH mi-am zis la un moment dat: „Bine, dar tipul ãsta îºi foloseºte vocea ca pe instrument!”. Apoi am încercat sã fiu mai atent, sã-mi dau seama ce m-a fãcut sã spun aºa. De obicei modul sãu de a lua/ataca notele vocal se poate descrie astfel: atunci când creierul comandã o secvențã de genul „Fa# – Si – Re – Mi”, vocea redã la cerere chiar acele frecvențe (fundamentala, desigur), foarte stabile pe durata de viațã programatã a respectivelor note muzicale. Fãrã modulații discutabile, fãrã artificii, fãrã înflorituri/arabescuri, fãrã pendulãri sau tremolo. Iar tranziția dintre note are un palier de atac sugerând un „delta t” invidiabil de nul. Amintind deci precizia idealã a semnalului treaptã.

 

ªi cum vocalul acesta serveºte admirabil genul de muzicã al trupei RUSH, bãnuiesc cã trebuie niºte aptitudini pentru a reuºi un astfel de stil interpretativ: simț muzical de excepție (altfel concepțiile acelea melodice, cu superbe schimbãri de ritm ºi de ton, n-ar putea fi susținute), simț ritmic extraordinar (fiind el bass-ist, aici lucrurile sunt oarecum explicabile), ºi - probabil - dorința de a rupe un tipar pe care-l putem întâlni de zeci-sute de ori zilnic în privința folosirii vocii în muzicã.

 

 

Provocarea: Agreați astfel de comentarii de esențã chitaristicã? Dacã „da”, îºi pune careva analizorul pe un Mike Oldfield, sã spunã de ce muzica lui este atât de impresionantã deºi el nu-i deloc un Paganini al chitarei?

Edited March 8, 2008 by mirceab

[Metabog]

Nu stiu ce sa zic, Geddy Lee e pur si simplu super ultra mega talentat. Mie mi s-ar parea foarte greu sa cant ca el si sa mai cant si la bass in zece masuri compuse.

 

Muzica lui Mike Oldfield se bazeaza mult pe contrapunct si de folosirea in moduri ciudate a multor instrumente (cum este evidentiat in Tubular Bells cand se anunta fiecare instrument). El nu vede chitara ca pe un instrument de solo sau ritm cu care poti canta rock, el o priveste ca pe un instrument asemanator viorilor sau chiar pianului, si poate sa faca orice cu ea, ba chiar sa o foloseasca intr-o orchestra. Pur si simplu iese din tiparele muzicii usoare sau chiar muzicii clasice uneori, si face ceva freeform si dezmatat E ca diferenta dintre Pink Floyd si Dream Theater, Pink Floyd incearca sa aiba parti de chitara lente dar care spun multe cuvinte, Dream Theater incearca sa impresioneze si sa faca atmosfera prin 3 linii melodice care se intretaie cu viteza luminii. Mike Oldfield in cazul asta poate fi comparat cu Pink Floyd.

Edited March 10, 2008 by Metabog

[Metabog]

mega-bump.

 

Sunt curios ce mai au si altii de zis.

[Elethan]

Sa fiu sincer sunt si eu un mare fan Rush, dar spre rusinea mea tin sa mentionez ca am fost mereu mult mai atras de mesaj si instrumentatie (Neil FTW) decat de acest subiect...

[Metabog]

Sa fiu sincer sunt si eu un mare fan Rush, dar spre rusinea mea tin sa mentionez ca am fost mereu mult mai atras de mesaj si instrumentatie (Neil FTW) decat de acest subiect...

 

Si totusi Rush nu ar fi Rush fara vocea caracterstica high-pitched, de multe ori teatrala (We are the priests of the temples of Syrinx, cantat unde mega sus ), iar liniile de bass nu sunt chiar floare la ureche. Sincer toti trei membrii formatiei sunt esentiali, dar am impresia ca multi alti chitaristi l-ar fi putut inlocui usor pe Alex, si poate chiar si pe Neil (cati tobari vezi pe youtube care bat cu usurinta toata ritmurile si solourile lui), dar pe Geddy Lee greu il inlocuiesti fara sa schimbi dramatic soundul formatiei... este basistul de baza al intregului gen progressive hard rock, si nu exista basist in vreo trupa mare care sa nu il considere o mare influenta.

 

Si din nou despre Mike Oldfield, cand am auzit prima oara chitara distorsionata de pe Tubular Bells am zis wtf si am dat mai incet. Dar dupa un timp, it grew on me si peste inca ceva timp m-am trezit ca ma chinui sa imit efectul

Edited April 4, 2008 by Metabog