wildetudor

E o anumita nuanta care pare ca iti trece pe deasupra capului. A nu lasa emotia muzicii ce-o canti sa interfereze cu abilitatea de a canta corect nu inseamna a o contracara in directia opusa. Bineinteles ca ar fi nonsensic sa prezinti o asemenea piesa ca ceva de valenta pozitiva - insa eu nu sugeram nici pe de parte asta, ci doar cum faci sa-ti pastrezi sangele rece incat sa comunici in primul rand muzica ce o canti, iar starea ta personala sa nu treaca pe primul plan si sa 'deturneze' deci toata interpretarea. Eu ma gandeam ca fiecare are o viziune personala asupra subiectului asta, in functie de personalitatea si experientele sale; dar e bine de stiut ca e cineva care le intelege in mod absolut si fara nicio urma de dubiu.

Da, asta asa e, e clar ca in general, cel mai mare impact il va avea asupra compozitorului piesei. Chestia cu piesele astea astea cu versuri cu care absolut oricine se poate identifica (e.g. Goodby my lover si Ruga pentru parinti) este ca fac probabil exceptie in sensul ca si publicul le va simti la fel de puternic, si in cazuri d-astea eu unul ca interpret cu atat mai mult m-as tine 'sub ccontrol'pt ca chiar nu e nevoie de emotii suplimentare cand versurile in sine sunt in halul asta de plangarete

Interesanta piesa cu james Blunt. E intr-un fel similara cu Ruga Pt Parinti in sensul ca are versuri foarte 'explicit' emotionale. Imi imaginez ca e destul de greu pt oricine sa cante asa ceva fara sa realizeze cumva gravitatea vorbelor si fara ca asta sa=i afecteze starea (vocea, mimica etc). Eu raman la parerea mae ca as fi preferat sa vad artistul (Blunt, in exemplul asta), un pic mai stapan pe emotiile sale - din nou, pentru ca publicul oricum va simti sau nu va simti impactul in functie de legatura lor cu cantecul, nu cu prezenta/absenta trasnfigurarii lui, care poate fi pt unii (e.g. pt mine!) un pic cam prea mult, devening distracting sau chiar stanjenitor. E SI CUM AI SCRIE MEREU CU CAPS

Inteleg ce zici, desi sunt doar partial de acord. In fond motivatia principala pe care o avem cu totii pentru a canta oamenilor este, in esenta, sa ii "miscam" cumva, sa le inducem o anumita emotie. Eu insa cred ca asta se poate face mai eficient daca cel ce canta e ceva mai putin "miscat" decat publicul, daca nu din alt motiv atunci cel putin din motivul ca daca devii chiar atat de patruns incat nu poti canta, efectiv se intrerupe continuitatea cantecului - este de ca si cand ai pune un borcan de miere la un dulce in loc sa pui doar o lingurita. Un alt motiv este acela ca interpretul e cumva in rolul dominant atunci cand canta, si nu ii sade bine sa fie la fel (sau paote si mai) patruns de muzica decat publicul. E cumva ca un comedic ce rade la propriile glumele (cu/fara ca publicul sa rada de asemenea) - intotdeauna aprecierea publicului va scadea, motiv pt care toti comicii stiu bine lectia de a nu face asta. Stiu ca comedia si muzica nu sunt acelasi lucru, dar cred ca in cazul asta analogia e valabila. In muzica, pe de alta parte, atunci cand vad, spre exemplu in timpul unui pasaj deosebit de dramatic al unei simfonii, un dirijor care e excesiv de miscat de muzica ce o conduce, cumva mi se pare un pic prea mult, un pic "distracting"; rezonez maxim, in schimb, la un dirjor care, dimpotriva, nu se lasa vizibil - si intru totul - cuprins de emotia muzicii - asa cum era de ex. Herbert von Karajan. Asta nu inseamna ca e insensibil - poti fi sigur ca si el o apreciaza la fel de mult cand e in rolul de ascultator, insa doar isi reprima pe moment un pic "isteria emotionala" care poate i-ar veni, din motive logistice (pt ca tre sa-si pastreze sangele rece, dupa cum ziceam in titlu). In acel moment, cauza si efectul isi schimba rolurile - interpretul este cel ce da, iar publicul cel ce primeste. Vezi ce am scris mai sus. Stiu exact ce simti. E ceva ce psihologii numesc "emotional contagion", si care functioneaza perfect intre oameni de mii de ani. Cand e vorba de un clip pre-inregistrat, argumentul logistic de care ziceam dispare, asa incat n-as mai zice ca e neaparat rau daca esti vizibil patruns de propria muzica. Eu vorbeam insa de atunci cand canti 'live'. In fine, e interesant sa fi auzit si parerile voastre despre treaba asta.

salut chitaristi, de data asta am o intrebare despre un cantec - Ruga pentru parinti, de Stefan Hrusca - ce nu pune niciun fel de dificultati tehnice, ci mai degraba .. emotionale! Nu stiu daca a mai avut si altcineva 'problema' asta cu acest frumos - insa foarte trist - cantec, insa eu personal gasesc imposibil sa parcurg toata piesa fara sa-mi vina lacrimi in ochi, ceea ce evident o "ruins it for everyone". O s-avem o seara muzicala in curand si as vrea mult sa le cant prietenilor aceasta piesa, insa exersand-o singur chiar nu am reusit s-o cant pana la capat. Din cate ma stiu, cu public imi va fi si mai greu sa-mi pastrez sangele rece, asa ca daca nu gasesc vreo modalitate sa elimin problema asta, va trebui sa elimin piesa dinrepertoriu, ceea ce ar fi pacat. Singura tactica ce am obs ca ajuta un pic e sa ma concetrez f tare pe acorduri, pentru a-mi deturna atentia de la versuri - insa se pare ca nu e de ajuns! Pastuiesc taburile de la prima strofa in caz ca cineva are nevoie sa-si aminteasca despre ce piesa e vorba. Mersi anticipat pentru vreo "tehnica" care poate sa ajute Em Am Enigmatici si cuminti D G Terminându-si rostul lor Em Am Lânga noi se sting si mor D G Dragii nostri, dragi parinti Am Em Cheama-i Doamne înapoi C Bm7 Ca si-asa au dus-o prost Am Em (2x) si fa-i tineri cum au fost C Bm7 Em Fa-i mai tineri decât noi

Misto aplicatie! Bookmark'd Mersi mult Marius, cred ca e exact informatia care-mi trebuia, pt ca si eu aveam senzatia asta ca degeaba tot exersez trecerile intre acorduri in sine daca nu imi optimizez cumva "codul intern" prin care fac toate aceste miscari, sau "strategia" cum i-ai zis tu in articol, pentru a reduce realmente timpii.

Intru totul de acord karpi, e super fascinant cum functioneaza mintile noastre atunci cand facem o activitate d-asta vizuo-motorie complexa cum e cantatul la un instrument. E atat de clar si la pian ca atunci cand NU te gandesti la pozitionarea degetelor, doar atunci ele pot merge cursiv, si mintea ta poate sa se ocupe de expresie. Chiar si daca 200 milisecunde iti sunt adaugate ca timp de reactie la fiecare acord, pentru ca nu le-ai exersat destul, asta face cantatul sa devine poticnit si deloc fluent. Baumwolle, despre degetele mele vroiam sa zic ca sunt destul de groase, nu neaparat lungi. Lungimea e clar ca n-are cum decat sa te ajute, insa grosimea nu prea, pentru ca e greu sa apesi o tasta fara sa atigi coarda vecina.. sau poate pana si asta e iar o chestiune de perseverenta si exercitiu?

Deci e clar, pur si simplu trebuie mai mult exercitiu, si macar acum stiu mai bine exact ce exercitii sa fac. E adevarat karpi, "posesor de chitara" ar fi o descriere mai precisa.. adevarul e ca nu te poti astepta la rezultate prea bune atunci cand te reapuca pofta de cantat dupa ce ai uitat de chitara pentru luni in sir (cum s-a intamplat in cazul meu dupa ce m-am apucat de pian!). E un pic ca alergatul dupa doi iepuri :-D Chitara pe care cantam este intr-adevar clasica, cu corzi de nylon. Am si una acustica, insa avand degetele destul de mari imi e aproape imposibil sa iau orice fel de acord pe ea fara sa ating alte corzi; de asemenea, dupa vreo 10 minute deja am degetele papara, pe cand la clasica pot exersa oricat fara durere prea mare. Intr-adevar ammons, cred ca e cu totul alta tehnica de luat barre-uri la clasica, si de fapt ma itnrebam daca felul cum le iau eu (venind cumva de jos, cu incheietura mainii mult sub gatul chitarei) este optim, pentru ca aproape toti chitaristii pe care-i vad (care insa canta, ce-i drept, pe acustica), nu coboara incheietura mult mai jos pt un acord cu bara decat pt un acord "open". Ah, si intre acordurile simple trec repede si fara probleme in mod normal, insa cand am inregistrat clipul eram deja super iritat ca nu-mi ies trecerile catre astea cu bara ca lumea, si fiind oricum obosit incepuse sa-mi tremure un pic mana stanga, de-aia m-am opintit la un moment dat vreo 3 secunde pana am nimerit G-ul acela, o chestie care slava domnului nu se intampla in mod normal. Eram gata sa inregistrez un alt clip in care nu ma impotmolesc ca un super incepator la un sol major, dar m-am gandit sa nu "cosmetizez" problema, plus mi-era deja prea somn Oricum, clipul acesta e un spectacol "cringeworthy" pentru orice chitarist care-l priveste, si va multumesc ca ati suportat sa treceti prin el ( :-D ) cat si pentru toate sfaturile - macar acum stiu cu ce sa perseverez (eram convins ca fac o greseala sistematica la felul cum exersam pana acum).

Cant la chitara de cativa ani deja, insa nu prea m-am tinut de treaba si e foarte frustrant sa vad ca pana si la cantece destul de simple inca nu pot sa schimb suficient de repede acordurile. Mai precis, pot schimba rapid de la un acord fara bara (ex: A, Em, B7 etc) la altul, si destul de rapid intre un acord cu bara la altul, dar problema e atunci cand "forma" acordului se schimba fundamental, adica atunci cand trec de la un acord simplu la unul cu bara. In sensul celalalt (bara -> simplu) merge ok, dar cand trebuie sa ma intorc la acordul cu bara, nu pot pune degetele 2,3,4 pe respectivele lor corzi decat unul cate unul, si nu toate de-o data asa cum ar fi ideal. Am incercat sa "optimizez" trecerile astea asa cum am putut, si am tot crezut ca dupa destul exercitiu le voi putea face suficient de repede, dar inca ma vad incapabil sa cant piese care necesita astfel de schimbari de acorduri (mai ales piese mai rapide), pentru ca pur si simplu am pauze prea mari (in jur de o secunda sau asa) intre acorduri. Cred ca m-am obisnuit sa fac ceva gresit de mai multa vreme in felul cum fac trecerile astea, si din cauza asta, oricat as exersa, nu reusesc sa fac trecerile astea mai "optim" de atata, ci probabil doar persist in greseala. M-am inregistrat ( http://www.youtube.com/watch?v=EQGyb8auqyc ) facand doua astfel de treceri (G-Bm si D-F); incercand sa le fac cat mai repede, nici macar nu apucam sa asez bine degetele pe coarde, si de multe ori noul acord suna neglijent, dar e compromisul cel mai bun intre rapiditate si 'calitate' pe care-l pot face in momentul asta; ca sa se auda 'curat' noul acord mi-ar trebui vreo doua secunde sau asa de pauza.... As fi foarte recunoscator daca chitaristii mai avansati ar putea sa-mi zica ce ar trebui sa fac altfel. Daca recunoasteti in felul cum iau eu acordurile cu bara greseli pe care le faceati si voi cand erati incepatori, atunci ce ati facut ca sa "optimizati" trecerile? Multumesc mult ancicipat!!!

Nu sunt sigur daca am inteles exact sugestia ta, dar cred ca oricum n-ar suna la fel ca in clip, adica efectiv n-ar fi notele acelea F#-F-E-D# in acelasi registru?... Eu ma intreb totusi cum a facut el sa poata canta acele note in registrul care trebuie...

Hmmm, ultimele doua acorduri nu cred ca sunt la fel (amandoua A9/E), cred ca de fapt toate 4 difera intre ele doar prin nota de bas. Am decupat pasajul cu acordurile respective, este in attachment. Pai nota cea mai joasa pe care o pot eu canta in configuratia asta (acordaj normal & capo pe 2) este F#, nu pot cobori mai jos decat daca acordez diferit (dar atunci se schimba oricum totul), sau daca cant linia aceea cu o octava mai sus, cum a sugerat wolverine, insa asa mai bine nu mai cant piesa deloc - si ar fi pacat, ca tare-i faina PS: Multam de ajutor!! pasaj.mp3

Oricum l-as inversa, tot trebuie ca "marginea de jos" sa fie F# - F - E - D#. As putea, intr-adevar sa obtin linia asta cu o octava mai sus, cu toate radacinile pe coarda 4 (pe coarda 5 n-am cum..!), insa chiar nu ar suna cum trebuie... Pacat ca clipul nu are si video, ca sa vad clar cum face omul ala ca sa obtina linia de bas asa

Salutare chitaristi! Incerc sa cant Violet Hill de Coldplay pe chitara acustica, inspirat de versiunea asta a lui Chris Martin: Am gasit tabul asta, care pare bun, insa n-am ajuns departe: m-am blocat la cele 4 acorduri rapide de dupa "..white snow.." (cele care, in piesa originala, sunt cantate de o chitara electrica super distorsionata). In videoclip, Chris canta acordurile acelea la 0:31-0:32. N-am stat inca sa-mi dau seama exact care sunt acele 4 acorduri (iar tabul nu le specifica), dar urmarind doar nota cea mai joasa din aceasta progresie, obtinem notele F#-F-E-D#. Problema e ca, cu chitara acordata normal (EADGBE) si cu capo pe a 2a tasta pentru a simplifica acordurile care trebuie luate (dupa cum indica tabul), nota cea mai joasa pe care o pot canta este doar F# (coarda 6 libera), deci nu pot cobori pana la D#. M-am gandit sa acordez chitara cu 3 semitonuri mai jos, incat coarda 6 libera sa fie D#-ul care imi trebuie, insa atunci, desigur, se strica treaba cu restul acordurilor!... Are cineva o sugestie cum as putea canta piesa asta fara sa renunt la simplificarea oferita de capo (sunt destul de incepator si n-as putea canta fluent acorduri mai complicate cum ar fi si major), cat si fara sa renunt la linia de bas F#-F-E-D# (care e importanta pentru piesa asta)? Multumesc mult anticipat!!

Multam fain vdanciu - exact sub forma asta speram sa aflu ritmul! Acum ca-l vad scris mi se pare atat de evident ca asa era, hehe...

Multumesc tuturor pentru linkuri, desi cover-urile acelea folosesc un alt ritm decat cel care se aude in piesa originala in intro Nu-i bai, ii dau eu de cap dupa ce iau o pauza de la cantec