impaiatu

Eu zic sa actionezi. Slabeste corzile si verifica daca ai joc sau nu. Nu trebuie sa astepti sa-ti sdara cordaru' d-acolo ca sa te convingi ca a avut o problema. Daca intradevar ai joc, n-ai garantie la chitara, nu ai cui sa te plangi de treaba asta si n-ai cum sa ajungi la domnul Eugen, solutia ar fi sa scoti bucsa aia d-acolo, sa incarci cu rasina epoxidica (sau un adeziv pe baza de rasina epoxi) si sa asezi dracia la loc. Pe mine daca ma macina ceva iau atitudine pana am o certitudine.Tu astepti sa cada drobul de sare....si-ti macini nervii aiurea. Poate fi o problema sau poate nu. Ca sa mai fac o rima; va salut pe toti cu stima. Mi-a luat-o Karpi inainte. deci, daca doi spun ca asa trebuie sa faci, du-te si culca-te. Asta era o gluma. Proasta da' totusi gluma.

Se poate imprima si cu ajutorul partii negative de la un sticker taiat la cutter plotter, folosindu-se pe post de sablon. Se aplica pe subiect (trebuie folie de transfer) si se tamponeaza cu cerneala sau vopsea. Neajunsul e ca e mai dificil sa faci ceva in doua sau mai multe culori. Procedeul de care vorbeste Sorin65, mai sus, se numeste sublimare si exista cerneluri speciale pt. asa ceva. Procesu' asta implica totusi transfer termic si se foloseste la imprimarea textilelor. Se poate face si folosind o imprimanta ink jet si cerneala normala. Hartia trebuie sa fie "de sublimare"

Cel mai bine te loghezi pe Scribd si descarci d-acolo tone de carti. Imprimanta, hartie si cartuse sa ai. Am descarcat eu cateva dar cel mai bine iti alegi tu d-acolo ce vrei. Le poti citi on-line sau descarca trei pe zi.

Alta bataie de joc , a fost mult pana a inceput sa-mi placa. Pana la iarna urmatoare o sa am si sorcova.

Ca sa-l faci de la 0 trebuie sa instalezi Fender Fuse. Acolo ai posibilitatea sa-i pui un distors, un reverb, etc. Ai acces la toate butoanele, poti face tot ce vrei si apoi salvezi. Asa cum a spus si atw. Eu unu' prefer preseturile de pe Fender Fuse Community.

Il dau jos chiar in momentu' asta. Nici eu n-auzisem de el . Merci.

Am trait cu impresia ca am vazut Pulp Fiction si cred ca as fi fost in stare sa-l si povestesc, asa convins eram pana m-am hotarat sa-l vad inca odata.) Ei bine, nu-l vazusem.:/

Si povestirile mele sunt pe un site cu specific marinaresc. Cat despre munte, eu bat cararile prin Bucegi si nu ma satur niciodata de Malaiesti, Valea cerbului sau Jepii Mici. D'abia astept sa vina vara, poate chiar punem ceva la cale.

La penultimul "Eugen" am adaugat eu in gand "sau Cristi".) Marfa! Ale mele biciclete zac in paragina dar promit ca anu' asta le readuc pe linia de plutire. Au la activ Vf. Omu, Chitila-Busteni si alte ture mai scurte.

Ma bucur ca va placut si as putea sa pun si vreo trei poze(asta daca se doreste), ca sa fie imaginea completa. Nu cu mine batut mar ci cu destrabalarea de pe Dunare.

Nu putea spune " o persoana nu e capabil".

Nu poti apasa sau trage de maneta in nicio directie?

Semnatura lu' Jimi are la cea mai subtire parte cam 1.5 mm. E suficient sa stea lipit si cam minimul de grosime la care elementul poate fi taiat pe cutter-plotter. Binenteles ca exista riscul, ca la o stergere cu carpa, sa se agate. In cazul asta, se poate lamina cu o folie transparenta pe deasupra, taiata cam dupa aceeasi forma dar ceva mai mare. In felu' asta va fi protejat.

http://www.lectii-de-chitara.ro/tag/lectii-de-chitara/ Poate te ajuta cu ceva.

Ca sa nu mai pornesc un topic separat, as vrea sa-mi pun si eu aici vreo doua-trei povestiri cu intamplarile traite cu vreo trei ani in urma. Nu va asteptati sa intelegeti mare lucru din ele pt. ca au fost dedicate unor oameni care au participat la intamplarile pe care le voi pune mai jos. Pe scurt, in primele doua este vorba de doua expeditii la care am participat, expeditii ce paorta numele de "Turneul International al Dunarii". Turneul se tine din anul 1955 si convoiul pleaca din Ingolstadt, Germania. http://ro.wikipedia.org/wiki/Turneul_Interna%C8%9Bional_Dun%C4%83rea T.I.D 2009 Chiar daca am totul proaspat in minte evenimentele se succed in capul meu intr-o totala dezordine , un placut haos general ,asa ca relatarile mele vor fi dezlanate si nesortat cronologic. mi-a fost teama de prima seara ,la CALARASI ,teama ca nu voi face fata asaltului verbal din jurul focului ,unde destoinici vorbitori si-au desfasurat tot arsenalul logoreic alimentat de licorile aduse in bagaje ,dar dupa cum s-a dovedit , in focul bataliei uiti ce-i teama si te folosesti de toate mijloacele posibile pentru a te face auzit (ce rau imi pare ca nu am luat o portavoce d-acasa) ,racnind unii la altii te miri ce povestind! armistitiul a fost propus de Guzea Guzila (strasnic luptator) care a instituit " legea batului" ;cel ce are batul in mana sa vorbeasca iar ceilalti sa asculte! toate bune si frumoase dar nu te pui cu mintea inovatoare a romanului de la TID ,asa ca fiecare si-a procurat un bat! simplu ,nu?! astfel s-a incheiat si tratatul de pace de la Calarasi!s-ar putea scrie o carte numai cu seara petrecuta acolo ,pe care as putea-o denumi "Marea Galagie" dar ar trebui un scriitor iscusit si cu o buna tinere de minte pentru a insirui tot ce s-a petrecut in jurul focului (oare o fi fost vreun foc, ca yo am fost rapus rapid de Bachus?!) ,eu am sa reamintesc doar de paharele cu picior , de cristal cu care maestrul Guzi s-a intrecut pe sine si cu ajutorul carora a ridicat stafeta mult prea sus pentru a mai putea fi atinsa!vin de Villiefois( asta-i alaskanu') in pahare de cristal ,precum niste gentlemani cu noroi pe talpi. si cumva seara s-a incheiat ,eu nu mai stiu cum si nu mai tin minte decat ca m-am trezit in sacul de dormit si pe izopren ,sub boschetii de pe malul Dunarii! dimineta cu dureri de cap ,buza umflata din cauza dormitului afara dar lejer la pregatirea bagajului (lucru' pe care orafazu' mi-l tot reprosa cu o seara in urma ; mai potoleste-te mah si tu si stai cu noi!) asa ca sunt gata primul si am mancarici in ....palme. plecam tarziu (ne vom obisnui rapid cu treaba asta si va deveni un laitmotiv) spre locul de intanlire cu multpreaobositii nemti si cu mult prea ignorantii reporteri romanesti ,intarziati la locul faptei. cu chiu cu vai plecam si noi, gasca deja labartata de romani!am emotii pentru ce va urma si dupa numai o ora am deja crampe musculare si mi se pune un carcel care-mi face mana dreapta sa se blocheze ;ups ,imi spun si caut o pozitie din care sa pot trage in continuare la padele ,stramb ca cocosatul de la Notre Dame ,precum si cacofonia comisa adineauri! e bine totusi si incep sa-mi reintru in ritm ,ziua decurge superb,ajungem din urma grupul de bucuresteni, adormiti pe-un mal frumos ,la umbra;tai lemne pe ei.noi trecem mai departe ,oprim destul de des pentru baite si gustari si uite asa ajungem seara, ultimii la locul de campare, ma rog, aproape de locul de campare ,moment in care incepem sa auzim strigatele de ajutor si sa vedem miscarea de pe mal ,unde Vifor facea tot posibilul sa-l ajute pe amaratul cuprins de disperare! obositi la extrem gasim resurse sa padelam nebuneste catre locul cu pricina ,sute de metri mult prea lungi si clipe grele si dilatate in timp prea mult pentru a mai putea face ceva pentru alt disparut sub ape!trecem cu barcile pe langa locul de campare ,pe langa placizii nemti prea nemti ca sa sara in ajutorul cuiva ce nu stie sa strige ajutor in germana!plutim in deriva deasupra locului unde unul din sateni a disparut ,umiliti de neputinta de a putea face ceva si apoi tragem la mal cu sufletele stranse si chircite! nu mai e nimic de facut,se asterne linistea si lucrurile reintra in normal. ma gandesc la tragedia intamplata si la familia celui inecat ;probabil rad ,se veselesc, se relaxeaza (ca doar e duminica) si habar n-au de vestile rele descatusate si pornite in galop spre caminele lor!mi-e mila de ei! o seara trista petrecuta langa foc ,cu bere ,suc si apa daruite de primarul comunei Dunareni (multumim)!incerc sa ma acomodez cu "ordinea" din bagajele mele, sa mananc ceva si repede la somn ,rupt de oboseala! cosmaruri toata noaptea ,cu antebrate ca a ale lu' Popeye marinaru, ma trezesc de cateva ori cu mainile inclestate si tendoanele gata sa plesneasca ,imi simt muschi pe care nici nu banuiam ca exista, treziti la viata si obligati sa colaboreze cu alte grupe de muschi intr-o combinatie pe care n-am mai vazut-o niciodata!durere!!! dimineta ma trezesc bucuros ca s-a sfarsit noaptea, ceasornicul german se remonteaza ,rotitele lui se reunesc in angrenaje si-o pornesc din nou pe apa!Mercedes! ramanem noi romanii in bocetele familiei lu' Ionel (victima are si un nume si 33 de ani) . plecam turtiti si neputinciosi ,Diana plange langa mine si sunt gata si eu dar ma trezesc din starea asta cu o gura mare de coniac din sticla aflata in spatele scaunului din kakpit (nu spune nimeni kakpit cum spun eu ,fapt provenit din talentul cu care spun ***** ) *****!!! ploua peste moralul nostru ,aflat undeva la nivelul marii pe care am plecat in maini s-o vedem!ne uda pan' la piele si cred ca fiecare reface mental necesarul de echipament. fetele se retrag la Cernavoda, ziua asta nu promite nimic bun mai ales ca de sub pod incepem sa ne confruntam cu valuri maricele (ce mici si neinsemnate imi par acum ,dupa Isaccea ,Tulcea si pasajul catre Erenciuc-Belciug) treptat incepe sa se lumineze si moralul nostru da semne c-ar misca!reincepem dialogul intre noi ,sarbatorim fiecare chilometru' parcurs ,cu tzuica "shcoala ardeleana" ,visinata de la Costin cel Iatan si coniac din spatele scaunului aflat in kakpit! padelam pana tarziu, valurile au ramasa in urma si acum brazdam siajul lunii ,uneori doi cate doi iar alteori singuri cu gandurile noastre!suntem intrebati de pe mal "uer ar yu from?" si raspund ;"from romenia!" - ce vrajeala ,comenteaza intre ei oamenii de langa foc si rad de gluma buna pe care un strain ca mine a fost in stare s-o comita! -pe bune, raspund si-ncepem toti sa radem, mai ales yo din cauza replicii pe care om am in minte; "atunci de ce dracu' vorbim englezeste?!" romanasii de pe mal pun multe intrebari ,raspund politicos dar pana la urma ei tot romani raman si nu se dezic ;incep cu glume de ***** ;sa nu treceti pe rosu, vedeti ca va ia radaru etc si rad hahahahihihi, ras ce mie-mi suna altfel ;grof grof grof dal dal dal. da-i dreacu!trecem mai departe pe sub cerul plin de stele, taind oglinda apei ;ce seara minunata ,perfecta ,un dar frumos dupa incercarile prin care am trecut azi! ajungem la liman ;Topalu ,ne sar bulgari-n ajutor sa scoatem taraboantele pe malul malos!radem si glumim ,intindem corturile intr-un disconfort acceptabil! facem scenarii cu privire la unul din cetatenii bulgari; un munte de om ,pe care in unanimitate am convenit ca ceilalti bulgari i-l monteaza in caiac cu incaltatorul de pantofi si probabil i-l extrag seara cu pompa de vacuum!e mare rau, un adevarat CETATEAN!ce rai suntem si radem nemteste ; HA HA HA! evident ,dimineata plecam ultimii, pensionarii au plecat demult, bulgarii in urma lor si noi ,campionii cu pedigree la urma sa-i manam de la spate ;hai cu tata, hai ca se poate! traila-la-la ,trai-la laaaaa ,trai-la-la-la-la-laaa........!ce ne merge! Ghindaresti, debarcare triumfala dupa ce am padelat cautand curentii buni si ferind vanturile potrivnice!maluri cu grote ,peisaj superb! mancam si bem bere de la magazinul din sat ,scapam de sacii cu gunoi cu ajutorul copiilor din zona ,respectuosi si blonzi ,serviti cu bomboane si caramele din desaga mea!plecam si oprim un kilometru mai in aval ,la scaldat pe plaja de pe insula din zona!n-avem nici o apasare dar avem deja o intarziere consistenta dar asta nu conteaza asa ca la Hrasova ne tolanim pe shezlongurile de la crasma de pe mal ,bem spritzuri din pahare de cristal, Guzaev fumeaza pipa iar eu ma izmenesc cu un trabuc cu care am observat ca poti sa faci desene pe asfalt(acum nu mai sunt sigur ca era trabuc si nu carbune) stafful romanesc la TID sub egida ;o viata avem si-o gaura-n cur! viata e frumoasa chiar si cand ai palmele facute praf ,infloresc bashicile ,ceru-i ca oglinda , vai de ce n-am zece vieti ,le-as petrece aicea! vreau sa impartasesc lucrurile astea tuturor cu toate ca egoismul din mine imi da ghes sa tac si sa le pastram doar pentru noi ,ce-i ce am trait clipele astea! ajungem seara aproape de podul de la Giurgeni ,unde si campam pe-un mal malos, tzantzaros si puturos (asta din urma e doar pentru poiezie )apusul e superB iar prognoza meteo de *****! trecem rapid peste noaptea asta vantoasa si ploioasa care m-a determinat sa ies de cateva ori diin cort ca sa verific starea lucrurilor ,sa ancorez cortul mai bine si sa ma ud putin mai bine! dimineata ramanem si fara Vili ,l-a infrant disconfortul din canapeaua numita caiac gonflabil transformat in piscina de campanie! ne pare extrem de rau dar ........ne despartim cu promisiunea lui de a reintra in traseu la Murighiol sau mai devreme ! i ncet-incet invat la TID o alta chestie; n-ai timp de despartiri, se intampla brusc si rece si nu poate intelege bine decat cel ce a facut armata. ciudat sa privesti podurile astea de dedesubt, asa se intampla si cu asta de la Giurgeni si te incearca un sentiment ciudat, nu stiu cum sa-l descriu! valuri mari ,vant din fata si n-am timp sa raspund la telefoanele Orafazului care ne asteapta de ceva vreme la Stancuta! pac-pac si ntr-un final vedem "reclama la castraveti" pe care sta mandru Costin Orafaz ,padeland cu eleganta cu niste linguri de cafea! ne pupam, ne uram bun venit-bun sosit ,ne imbratisam cu emotie de toamna si plecam iar spre mare ,in maini, de buna voie si nesiliti de nimeni! si de voie buna! pac-pac si padelam de ne vine acru, am pierdut orice notiune a timpului si a locului, nu mai depindem de nici un loc de campare, facem ce ne taie capu' si sarbaSorin (termen oficial) fiecare chilometru, fiecare insula de care trecem ,totul e motiv de sarbaSoare! lasam orasele in urma ,ne ranjim fasolea ,pentru cei de acasa ,la camera web de pe hotel Vega din Galati ,unde am privilegiul sa-i strang mana prietenului Vali de pe barcaholic! Guzila jubileaza,doar survolam orasul lui dar din pacate nu putem opri din cauza malului dificil! trecem mai departe si incepe granita cu Ucraina, portiune dificila, Dunarea se lateste ,ai impresia ca inaintezi greu spre deloc, alternativele pt locurile de campare sunt putine iar ultima insulita frumoasa avem proasta inspiratie s-o lasam in urma! incep valurile si vantul din fata si ne traim propriul "cap Horn" la Isaccea ,unde valurile ating apogeul!n-am timp sa respir ,tre' sa mentin tigaia cu prova in vant si sa ma feresc sa ma puna travers, bubuie fundul plat si turtesc valurile padeland cu indarjire spre undeva! daca nu se rupe acum ...nu se mai rupe niciodata, asta-mi spun si strang rapid vesta de salvare inca putin! GREU! sifonati, obositi si fara chef ajungem tarziu intr-un loc acceptabil pentru campare!ramanem acolo ,peste noapte , doar eu,Costin, Andrei ,Orafaz, Imi si Guzea Guzila, restul gastii ,Sorin cel Petrean ,Poklosh ,Sandrin si Erminio(baietii din Constanta ,alaturati grupului ceva mai devreme) hotarasc sa plece si sa padeleze pana la Tulcea, toata noaptea de va fi nevoie! discutii nasoale la foc,ma duc imbufnat sa ma culc ,cotropit de tzantzarii care m-au mancat uns uniform cu Autan si ma trezesc noaptea sa vomit si matzele din mine(o conserva de *****)! trecem peste asta, se pare ca zilele frumoase s-au dus ,oboseala si stresul s-au acumulat perfid, moralul meu e pe rosu! zi grea de padelaresi nu aud decat ritmicitatea loviturilor de padela, date in copastia barcazului meu!incerc sa-mi revin si sa fiu din nou simpatic ,macar cu mine, dar nu prea-mi iese! padelam, padelam , si-ntr-un final apare si restaurantul Dunarea ,unde tragem la mal si bagam rapid cate doua beri!trec bucurestenii dar nu opresc, baietii astia sunt tenaci si au ritmul lor pe care tarziu l-am inteles si pe care l-am adoptat intr-un final! frumos restaurantul Dunarea dar trebe sa plecam si mai fentam putin vantul prin dreapta insulei Ivanov(frumos pasaj!!!) dupa care facem dreapta spre Tulcea ,urmand bratul Sulina! Prapad......... prapad....., daca Isaccea a fost "capul Horn" aici nu mai stiu ce a fost ;scapa cine poate ,valuri care atingeau peste un metru si am tot "dat cu ascutitu' "de mi-a intrat apa in barcaz ,i-l am pe Imi in dreapta in rest nu mai vad pe nimeni, n-am curaj sa intorc capu'! valuri din toate directiile ,vantul se incordeaza la noi si si eu ma burzuluiesc injurand de toate cele! tre sa fi fost acolo sa poti intelege lupta asta! ma gandesc la Orafaz si "gogoasha" lui furioasa dar nu pot face nimic ,tre sa-mi man tigaia la adapost,adapost care apare la schimbare directiei in portul Tulcea! yufff ,nu s-a rupt nici acum ;nu se mai rupe ,imi creste increderea in constructia stich'n glue si implicit in mine, in ceea ce fac! ajung la mal ,corturile se incovoaie sub presiunea vantului, p-al meu nici nu ma gandesc sa-l intind acum; mi-ar fi si imposibil!vorbesc cu Orafaz la telefon, vantul l-a aruncat in mal si nu mai poa sa scoata "nasul" de acolo!dau o fuga la crashma si iau vreo trei beri dupa care incep proba de " 100 metri garduri maracinisuri" ,incercand sa ajung prin curtile oamenilor la locul naufragierii Orafazului ;nu se poate decat pe apa!ma intorc la locul de campare si ma invart ca un cu oi intr-o caldare pentru ca nu stiu ce sa fac si ma simt neputincios!intr-un tarziu apare si eroul de la Termopile ,reincarnat in Orafazul asta tenac si de un calm enervant( acum ....numai el stie ce a fost in sufletu' lui ,eu m-as fi ***** pe mine ,sincer)!ma bucur enorm ca-l vad si incep sa stiu ce sa fac; deschid putin mantaua de ploaie ,prind vant de bulina si ma infig cu prova-n carciuma din sat, unde dealtfel ma gaseste si Imi ,topaind pe banca si incercand sa fac multimea sa ma voteze (asta mi-am amintit-o cu greu ,ulterior) orafazu' e si el aici si impreuna cu toti ceilalti prezenti ;Aik ,Mircea ,shcoala ardeleana si pane Poklosnicu citim toti clasicii in viata ;Bergenbier, Timisoreana ,carti alese pe care le stingem cu palinca lu Petrean (butelca metalica pare fara fund) ,praf si pulbere ,prapad ,ne balanganim pe rand catre buda ,prea plini de atata cultura bahica! ma retrag intelept si cu frica de dureri de cap, ma duc sa incerc sa pun cortu, ajutat de poklosh si mai......cineva p-acolo! noaptea se potoleste vantu' dar incepe ploaia dar.. de bine de rau ...e bine!numai bine nu e .dar .e bine!orafazu'se ratoieste la boscheti si mi-e mila de el fiindca stiu ce-nseamna asta dar oricum el nu mai trebe sa infrunte ziua urmatoare;se retrage la depou! dimineata ploaie si vant. conform programului, pleaca toti nemtii, bulgarii si ceilalti, ramanem doar o parte din romani! Costinii se retrag, pe Orafaz i-l ajutam sa-si duca bagajele la masina venita cu bacu' sa i-l ia!namol pana la glezne si disconfort total!mi se face o pofta nebuna sa renunt si eu ;ma mai gandesc!Guzila e indecis ,ne petrecem ziua mai mult prin corturi ,aprin aragazu' si ma mai incalzesc putin ,incapatanat ,Guzila tot refuza sa vina in cortul meu sau a lu' Imi ,i-si face sifon in pardoseala fiindca buretele si cana nu mai fac fata! ma plictisesc in cort si-mi vine o idee inspirata din intelepciunea maestrului Guzi ;imi croiesc costum din sacii menajeri de 120 de litri ,ma bandajez cu scoci si-ntr-un final arat ca don Quijote ,drept pentru care ma mai cosmetizez putin cu o pereche de pantaloni pe deasupra ,o bluza si pelerina de ploaie!ies afara din cort, mai scot niste apa din barca,mai fac un pic de ordine pe-acolo, ma gospodaresc putin, ma plictisesc mai mult si deodata; deodata;DEOADATA!!!!!DA, DEODATA MA TAIE O ######…!DA CE ###### FRATILOR!seamana cu ploaia care nu se mai opreste ,cel putin asa banuiesc!cred ca pe undeva am luat apa, altfel nu-mi explic!totul se petrece rapid, apuc sa iau un sul de hartie igienica si urgent in balarii , dau pantalonii in vine si ma izbesc de costumul de plastic intarit cu scoci ,n-am nici cutit,nici foarfeca,nimic!!!n-am timp de gandire, trag cat pot de foliile de pe mine, ajung cu dintii la scoci, reusesc sa -l rup pe alocuri, ma musc dureros de mana dar intr-un final reusesc sa-mi descatusez curul din prinsoare; a trecut viitura!ma ridic din tufisuri cu demnitatea terfelita ,cu egoul patat si ma asigur ca nu iau nimic cu mine! am fost la un pas!rearanjez cuirasa de pe mine si reincep activitatile pana-mi dau seama ca sunt ud la piele!jas la cort, ma schimb si raman inauntru pana ce ma intreaba Mircea daca merg cu ei in oras; DA ,merg, decat aici ......e mai bine in alta parte!ma imbrac decent ,decent de jegosi si plecam impreuna; Aik,Mircea,Sandrin si eu,mai inalti cu cate juma de metru fiecare din cauza namolului luat pe talpi; ce uriasi!!mi-am luat la revedere de la Costin in acelasi stil TID,i-l vad acum in mijlocul Dunarii ,padeland catre casa, catre malul unde-l asteapta masina!i-l invidiez putin dar inca nu e tarziu nici pentru mine! traversam cu hidrobuzul pana pe malul tulcean, luam taxiul si ne infigem "la insula"unde incepem sa facem ce stim noi mai bine ;sa bem!behaim unu la altul ;BAH.., vezi ca intri-n sculii ,BAH...!acel "BAH" cu a din I ,parafrazandu-i pe pescarii grofi ascunsi in boschetii intanliti pe maluri! seara tarziu eu si Sandrin reusim sa prindem (cu shpaga) ultimul morocarici peste dunare si ne retragem la corturi unde Guzila se indupleca sa vina si el la mine, adunati-lungiti langa aragazul arzand!e ud ca un caine si cred ca a rabdat enorm de frig! m-a luat somnu' pe nesimtite si ca prin vis i-l aud pe Guzaev povestindu-si viata sau mai stiu yo ce! adorm putin stresat ;i-am promis lu' Mircea ca-i recuperez eu cu caiacu, lucru' care incepuse sa mi se para deosebit de periculos dupa ce aburii de bautura din capul meu s-au disipat! noroc ca s-au razgandit si si-au luat camera la hotel! dimineata s-a hotarat si Guzila ;pleaca acasa!eu ,Imi si Sandrin mergem mai departe!Imi m-a convins si pe mine, altfel povestea s-ar fi terminat aici iar ultima amintire despre TID ar fi ramas cacarea valtoroasa care ma izbise deunazi!merci Imi ,merci mult! doar in trecere am sa amintesc aici ca de langa cort mi-au furat lanseta, ulterior am aflat ca si Mircea a ramas fara una!nasol, puteau cel putin sa-mi ia si scaunul si sa ma scape de ceva bagaj! toastam cu paharele cu sampanie, ceremonios Guzi i-si pensioneaza caiacu' ,la fel de ceremonios ne punem si noi palma-n cur si plecam fara sa privim inapoi!mergem la vale!ne trezeste o "pasagera rapida" si padelam si mai rapid decat ea pana nu-i mai vedem etrava contondenta!"ca mustele pe parbriz" e o alta expresie cunoscuta de TID-istii romani, din fericire neincercata pe pielea nimanui! si padelam, si padelam, Sandrin e singurul erou ramas ,cu canoea lui pantecoasa i-l vezi cand pe mijloc ,cand pe langa mal ,chinuindu-se sa-i tina cursul! pe nesimtite trecem de Bahbudia ,vremea se imbunatateste si ajungem si la Murighiol!d-abia apucam sa spunem "shaishpe mici ,treisutedevodca si saseberi" ca si apar de dupa colt Mircea cu Aik! punem corturile(m-am saturat de refrenu asta) in parcare si tragem barcile la pontonu' lu' nea Dan Tomescu(sa traiesti nene Dane) ! pac-pac, din nou in carciuma ,behaim unii la altii!ne retragem balanganindu-ne ca niste marinari adevarati!dormim ca dreacu de bine si dimineata plecam din Murighiol ;point of no return ,d-aici incolo nu mai e loc de abandon; ori ajungi la Sfantu' ori ramai in boshcheti si-ti intemeiezi familie de tzantzari! taiem "M"-urile rand pe rand ,consultam tot timpu' harta de frica sa nu gresim si sa ocolim 'j de chilometri-n plus!intram pe hula in ultimul canal si incepem toti sa banuim ce ne asteapta, deja cunoastem mofturile dunarii , toanele ei dar si bunul simt de a ne anunta intentiile!alegem malul bun si incepem de ne luptam cu berbecii ,dupa un moment critic, Ciobanu reuseste sa-l tracteze pe Sandrin si toti sa ajungem in dreptul lacurilor Erenciuc si Belciug!tragem aer in piept si plecam mai departe, din fericire pasajul cu valuri a ramasa in urma! si mergem ,si mergem ,Imi cere "permisiunea" s-o ia inainte catre Sfantu', unde-l asteapta prietenii!a stat cu noi cat timp traseul a fost mai dificil consultand harta din dotare,nu e absolut nici o suparare, n-are de ce, a fost de bun simt! mai avem vreo 9 chilometri ,ma uit in urma ;Sandrin alege calea ce a usoara ;vrea sa ramana in balarii peste noapte asa ca-l conving sa se lege de mine si umar la umar intram tarziu in Sfantu', unde Ciobanu Mircea se confezeaza ca el a intrat doar fizic ;psihicul i-i cedase ceva kilometri mai in spate! nu ne asteapta nici un covor rosu ,se vede marea in fata si deja cred ca am donat juma de kil de sange catre tovarasii tzantzari! intram printre barcazuri si acolo ne asteapta Poklos-baci si "shcoala ardeleana" cu tzuica si .....tzuica! doua zile de stat la Sfantu' cu crasma ,crasma si tot asa!partea frumoasa! partea urata a fost cu situatia indoielnica a organizarii cu sentimentul ca si aici la TID s-a insinuat oportunismul unora de a face bani ,nu ma pot pronunta sigur dar un gust amar tot mi-a lasat si sunt putin dezamagit! forget about it! vreau sa evoc doar clipele petrecute cu prietenii Aik ,Mircea ,Sorin Petrean si Imi,cel ce m-a determinat sa-mi schimb hotararea de a renunta ! intoarcerea spre casa s-a facut tot cu ajutorul acestor prieteni de nadejde ,oameni pe care e bine sa-i ai aproape la bine si la greu ,gresit judecati la inceput (alta lectie reinvatata) ,intoarcere tot aventuroasa ,cu ajutorul salupei lu Mircea ,cu caiacele tractate si tot timpul in pericol de a fi scufundate dar emotiile au fost rapid vindecate cu bere si tzuica ,baute pe gramada de bagaje din salupa! salut toti participantii la TID ,i-i salut pe toti prietenii noi ,gasca frumoasa chiar daca uneori nu am fost unul in asentimentul celuilalt ceea ce e foarte omeneste! povestea se sfarseste aici ,multe detalii pe care le-am uitat pot fi adaugate de ceilalti ,asa ar fi frumos ,ca fiecare sa presare cu amanunte frumoase povestea traita de noi ,asa cum bine spune si neamtu' ;"eine kleine popartzainer" si are dreptate; in fond si pana la urma urmei ce mare scofala am facut?!am fost la TID! ar mai fi multe de spus dar nu e bine niciodata sa spui totul! Respecte! T.I.D. 2010 Am sa trec peste deja clasicul "nu stiu cum sa-ncep" fiindca n-ar fi adevarat ci doar o scuza pentru a dezvergina o coala alba. Nu mama ,nu mi-a fost frig ,am avut maieu si sosete groase in picioare. Adevarul e ca la ora asta,de acasa, imi vine greu sa-mi amintesc frigul care l-am indurat in cateva randuri , tribut platit prostiei de a nu-mi lua sacul "cel bun" de dormit din pricina faptului ca e ceva mai voluminos. Al doilea motiv este ca ajung mai greu la el,tinut fiind in acelasi compartiment cu "hainele de moarte". Nu mai conteaza.Sunt acasa. Au trecut doua zile de la "fuga" mea din Tulcea, fuga pt. care am mai multe argumente dar pe care n-am sa le invoc aici. Doua zile in care nu m-am putut gandi decat la ce se mai intampla acolo, pe balta.Bine ca s-a terminat, altfel n-as mai fi avut unghii de ros si cine stie ce faceam. Desfac bagajul si asta ma ajuta sa-mi sortez amintirile, deja sedimentate bine printre sosetele murdare.Gasesc drapelul tricolor si starui ceva vreme cu el in maini, holbandu-ma la el pierdut in reverie.Asta pana sa-mi dau seama ca strang in brate o pereche de chiloti murdari pe care troneaza o mare pata de culoare ce-i face sa semene mai mult cu drapelul japonez. Soarele apune ....Tre' sa beau ceva ca sa-mi revin. Ceva vreme am cautat un motiv sa fac treaba asta a doua oara, vorbesc despre insotirea convoiului la T.I.D (pt. ca de fapt nu am participat la T.I.D si ar fi nedrept sa pretind asta),si am gasit mai multe, unite intr-o ceata de pitecantropi , dobitoci cu fetze de tantalai, cum obisnuiam noi sa ne alintam, deci n-o luati ad-literam! Oameni de diferite nationalitati, cu care as merge oriunde, numai din placerea de ai enerva. Cargazi, turci, rusnaci betivi, tatari ce rup padele in mainile vanjoase, si chiar si un pakistanez ,toti organizati in ceata numita "Distileria Ambulanta", uniti in cuget si-n simtiri, adunati in jurul celui mai simpatic dintre noi; japonezul Aygura Kakuru ,vajnic urmas al samurailor de alta data, ce da cu padela-n balta.Asta la fiecare pas. PADELANTE.............!!! Plecarea de la Calarasi a fost mai putin dramatica decat anul trecut, singura victima a noptii precedente e Orafazul, care duios ne petrece cu privirea. Iarba uscata-n par. Cu voma-n barba Si lacrimi ce stau sa-i cada pe obraji-i supti de suferinta! Nerupte de venirea zorilor, Urdori la ochi ii stau zagazuri Sa ne salveze pe toti de un potop de lacrimi. Aproape ca ma trec fiori de spaima Cand ma gandesc cu cine noaptea-m petrecut in cort. Batrane camarad de alta data, acum ramai cu bine-n port. Curentul e puternic asa ca disparem rapid si barbosul ramane singur pe mal cu durerea lui de cap, mai mare decat el. Ma oftica o vaga senzatie de deja-vu pe care o combat rapid cu un coniac si asa incepe prima zi.Ca de altfel toate celelalte. Tarziu, din spate, apare alt oropsit al sortii, sculat cu greu din beutura, Serghei Pagaiev, de altfel tovaras bun de drum. Cu greu ne strangem randurile si tinem un oarecare ritm, nestresati ca suntem ultimii.Suntem in grafic ca-n totdeauna!Fara evenimente, ajungem pe seara la locul de campare, sunt ud pana la piele din cauza padelelor ce ma stropesc la fiecare pas.Intind rapid cortul ,mananc rapid conserva de fasole si ma ia somnul cu paharul de supa pe piept.Mi-am propus sa dorm vreo doua ore dar ma trezesc a doua zi la opt. A fost frumos ;s-a cantat la chitara ,s-a glumit ,s-a ras ,s-o fi si dansat si poate cine stie ce s-a mai intamplat, dar fara mine !Macar ca am dormit bine si am visat frumos ,singura noapte in care mi s-a intamplat asta. Soare ,frumos ,stare buna de spirit ce-mi spulbera amintirile sumbre.Plecam ,putin intarziati din cauza unor nemti ce nu vor sa plece decat tarziu.Asa ceva nu se face! Daca tot suntem in grafic ce-ar fi sa mai plutim vreo doua ore in deriva fara sa dam odata din padela?!Zis si facut.In felul asta mai schimbam si noi o vorba ,o impresie ,o tzuica...oricum Dunarea i-si face datoria mai bine decat anul trecut.In felu' asta avem timp sa facem si prezentarile ,sa ne cunoastem ... Uite asa il cunosc pe Chuck Norris ,un tip ce seamana mai mult cu Guzi al nostru, numai ca are alt caiac ,mai misto. Bem tutun si facem cunostinta cu fratii turci Martaloglu Sandiloglu si Dobitoglu Sandiloglu veniti tocmai de la Kara Deniz cu scopul sa ajunga tot acolo.Nu stim de ce. Croatul Grga Disici si pakistanezul Pulanku Rabajur ,cetateanul Csaba Karich deasemenea cunoscut si ca omul-caiac, confundat de multe ori cu creatura zisa si "Centaurul" (eu,personal, cred ca el e). Pe singurul roman prezent , il vom cunoaste ceva mai tarziu ,la Braila.Un dobitoc ce ne confunda cu niste austrieci chiar si cand ii vorbim pe romaneste!Vorbim stricat ce-i drept ,cu un accent ciudat dar asta numai din cauza alcoolului.Se bate in piept ca singurul roman d-acolo-i el!Un dobitoc mai mare decat mine ,cum bine remarca Nurmambet Kadir ,singurul tatar de printre noi ,membru supleant al celor cu pantalonii pan'la gat. O adunatura interesanta, unita de mult mai multe lucruri decat bautura ,cum s-ar crede. Si ca sa ma prezint si eu ;al dumneavoastra Sasha Padelaev ,curioasa incrucisare intre Helmuth Duckadam si Ivan Patzakin . Tot mai bine decat anu' trecut este ca nu am facut bataturi sau basici si nici febra musculara!Manusi nenicule ,am renuntat la orgoliul mainilor goale .Sa ia aminte Buciu!Sa se stie! Depasim si podul Cernavoda la fel cum depasim si cota legala de alcool din sange,noroc ca podul sta pe loc pt. ca la viteza noastra de deplasare ..... Oricum ,nu suntem singurii ilegalisti ;mai sunt si unii care merg la remorca ,trasi de barca cu motor ,mai sunt si unii care au chiar ei motor pe barca!Dar nu dam nume ,actele noastre de tradare sunt cu totul de alta natura iar faptul ca ce fac ei este ilegal nu ne impiedica sa-i invidiem. Uite ca iar ma lungesc cu vorba ,mare "calitate" a mea care m-a facut sa ajung intotdeauna ultimul in tabara. Sunt in stare sa vorbesc cu orice si oricine ,cuvantator sau nu . Ajuta. Da ,ma ajuta chiar si atunci cand fac aproape noapte alba din pricina unora care sforaie ,a doua noapte la Seimeni.Cine sforaie?!E.....vorbesc si eu asa , sa n-adorm. Oricum n-as fi dormit din cauza frigului care-mi paralizeaza picioarele ,deci tot as fi vorbit singur in noapte. Probabil ca m-as fi adresat altcuiva ,la fel de amabil. Amabil ma adresez si celor obsedati de cronologia faptelor ;fatza la perete!N-am nicio treaba cu ordinea faptelor. O noapte de ***** , ca sa ma exprim elegant. Bine ca s-a facut ziua si ma dreg cu o cafea calda. Reusim si de data asta sa respectam graficul ,nu ca ar fi prea greu atunci cand nu tre' sa fii in "pole-position". Interesant e cum chiar si din ultimul poti ajunge primul ,atunci cand cei din fatza ta abandoneaza!Deocamdata n-au iesit decat fetele ;Adriana si Diana dar sperante mai sunt. Par-Curgem (un cuvant interesant ,zic) pe Dunare si noroc ca si podul de la Giurgeni-Vadu Oii sta pe loc si, pe malul drept, luam unul din cele mai copioase pranzuri .Imbuibati cu de toate ,hotaram sa ocolim pe ocolite vijelia de pe bratul principal,o alta abatere de la regulament, macar ca eu ,ca neplatitor de taxe, nu sunt obligat sa-l respect. Barcazul meu e mult mai usor decat anu' trecut ,cu toate astea trag din greu si mai las inca un sfert din padele pe copastii dar asta nu ma impiedica sa ating si tabara de la Stancuta.Deja asta e un record ;sa fii la timp in fiecare tabara!Sa ajungi in fiecare tabara!!! N-as fi cinstit daca n-as pomeni aici extraordinara logistica pusa in miscare prin demersurile organizatorilor ;mese si bancute rustic aranjate , unde se poate manca civilizat si bea bere ,vin sau alte sortimente de beuturi ,veceuri ecologice unde se poate ....la fel de civilizat ,ca doar nu suntem pe Baragan! Lipseste pichetul P.S.I ,asta daca-mi pot permite o gluma. Se vede treaba ca baietii au umblat mult si probabil ca au vorbit la telefon de l-ea stat limba pluta.Imi inchipui prin cate emotii au trecut pana au vazut ca in fiecare tabara primarii si ceilalti implicati isi respecta cuvantul. Felicitari baieti ,din partea unui haiduc de balta! Eu din alte motive am preferat sa ma H in padure ,riscand sa fiu confundat cu Yeti si batut cu pietre pana la moarte. Somnoroase pasarele, Pe la corturi se aduna, Mi s-ascund in cercanele, Noapte buna si tie, Ayc! Si cu asta revin la propriile mele oi si sunt bucuros ca apuc sa scriu aceste randuri dupa ce si-n noaptea urmatoare ma confrunt cu sforaiturile nu spun cui dar mai ales cu frigul intrat deja in oase.Aprind aragazul in cort si aproape ca imi iau zborul din cauza gazului, masiv eliberat!BUF!!!Contolez situatia cu calm si nebagare de seama, aproape ajuns la limita indiferentei din cauza oboselii.Simt ca sunt obosit de cand m-am nascut si ca nu voi apuca niciodata sa ma mai odihnesc!Ma gandesc din nou la sacul bun si hainele de moarte de acasa, sunt de iarna ,calduroase ,in speranta c-am sa fac "buba mare" intr-un anotimp ce nu pot sa-l sufar ,asta ca sa nu-mi para rau!Dar asta-i o poveste lunga. Deci sufar de frig imi frectionez coatele si umerii cu Carmol si-mi masez picioarele , ocazie cu care aerul din cort devine irespirabil.Minunat! Mi-aduc aminte de miscarile de Yoga invatate in copilarie si incerc sa-mi bag picioarele-n cur ,moment in care rasare soarele si manevra cu pricina devine inutila. Totusi mai sunt nopti de nedormit si daca nu omor pe cineva nu rezolv nimic. Ganduri negre imi dau tarcoale si planuri criminale-mi incoltesc in minte. Noroc cu latura mea pacifista care ma indeamna la iubire asa ca-mi canalizez toata energia in elaborarea unui plan pasnic si-mi propun ca urmatoarea noapte sa-mi dorm in propriul scrot ,ocrotit de zgomot si de frig. Domnilor, va prezint "Scrotalus Domesticus"! Specie rara ,adaptata conditiilor grele ,morfologia permitandu-i sa-si ia forma initiala odata cu rasarirea soarelui! Metamorfoza completa la una din cele mai evoluate fiinte! Ar putea influenta si turismul. Razele soarelui incep sa-mi mangaie oasele si sa-mi alunge bazaconiile din cap. Ies tarziu din cort si-i zambesc candid lu Nurmambet, tatarul. Nesomnul natiunii naste monstrii ,nu cum a spus altcineva! Afara bate un vajgalau prielnic si Dunarea curge rapid la vale. Se pare ca anu' asta scapam mai ieftin . Cu toate astea Csaba emite teoria conform careia , citez "-Durerea este slabiciunea care paraseste trupul!" Cadem de acord ca suntem niste oameni cu multe slabiciuni si ca sa mai eliminam din durere injghebam o vela intre barcazurile noastre.Ne izmenim o vreme asa pana pierdem contactul cu plutonul codash. Tragem tare si-i ajungem din urma dar se pare ca zilele de excese isi spun cuvantul iar randamentul nostru scade odata cu trecerea orelor .Pe nesimtite ,vantul vine la travers ,isi intensifica taria si ajungem sa ne luptam cu valuri nu tocmai prietenoase, ocazie cu care simt nevoia de-o pereche de chiloti curati. Destul de tarziu ajungem in Braila ,dupa episodul cu pitecantropul ce se batea cu caramida in piept ca e singurul roman d-acolo. Macar ca ne-a binedispus.E trecut de ora sapte ,ceea ce contravine total regulamentului, si ne spunem ca suntem automat exclusi din T.I.D !Mai ales ei. Eu si cu Cioaba ne excludem manual ,din spirit de solidaritate. Asta nu ne impiedica sa intram triumfal in marina din Braila , filmati de comitetul de primire format din Vincentiu si Vali ,veniti special de la Galati sa ne intampine! Ajung pe mal ,trag barcazul pe rampa de beton ,la timp pt a nu fi scufundat de Pravale Baba ,incarnat sub forma lu' Ciobanu care vine ,vine ,vine , calca totul in picioare si cade in balta cat e de lung! La fix ,cat sa nu mai faca si alte pagube in afara de valuri. Tabara e stabilita undeva pe mal, mult mai sus de apa dar ca neoamenii ,stabilim sa intindem corturile in buza apei si-apoi fuga la birt sa nu mai pierdem timp! Vincentiu ne imbie cu de toate. Sporovaim de parca acum ne-am fi descoperit talentu' asta, la masa cu proaspat ridicatul la rang de "Poklosh", AurelM ,tanara speranta a T.I.D-ului, globe-trotter inrait, brav erou ce-si taraie caiacul incarcat cu bautura ca-n vremea prohibitiei. Ma duc si ma culc, obligat si de procesul de metamorfoza pomenit mai sus si deja ajuns in faza completa. Scrotal de balta! Ma rostogolesc in cort si ma ia somnu' cu degetu-n gura ,ocrotit de cele doua foi de cort. Visez ceva ,ma chinui sa nu alunec la vale din cauza pantei pe care-i asezat cortu'si cand sa-mi spun ca e mult mai bine totusi, apar "acasa" si fratii Petreusi. Nu trec cinci minute si incepe horcaneala, moment in care intind mana dupa servetelele de nas, iau unu din pachet si mi-l indes bine in urechi, impartit in mod egal in doua bucati.Uite ca se poate si pe alte cai ,mai pasnice! Imaginatie si bunavointa sa fie. Dimineata umeda ,atat de umeda incat imi face impresia ca am alunecat in apa cu tot cu cort. Scot "hatch-urile" din urechi asteptandu-ma sa fiu inundat pe toate caile si respir usurat cand ma conving ca nu e decat condens, cam mult ce-i drept. Mai stau putin sa-nghit galbenusul, ma intind si ascult mishtocareala unor muncitori de pe langa noi. Ma abtin sa nu le spun ca nu numai ca-i aud dar ca-i si inteleg!Sunt roman si-i inteleg in sensul linvistic fiindca in rest mi se par niste dobitoci cu glume de colhoz. Ies curios din cort sa le vad fetele; mutre obosite, adevarate buhaiuri din care numai Ion Laceanu ar scoate niste sunete inteligibile. Deja e o mare forfota la rampa de beton. Pleaca toata lumea, unii trebuie ajutati sa iasa din barcile pescarilor, intepeniti acolo de curentul puternic. Noi mergem sa bem o cafea, facem niste cumparaturi, ne invartim, ne sucim si suntem gata de plecare pe la unshpejumate, exact la timp pt. a ne incadra in grafic. Tragem ca boii la jug si ne alintam cu vorbe dulci, doar suntem intre prieteni! Cateva poze ici ,cateva poze colo ,trecem si de Galati si ne oprim in Cotu Pisicii sa mancam ceva. As manca intr-una, numai sa fac pauze cat mai dese! Padelam exact pe malu' ucrainian contrar indicatiilor de pe harta,unde baietii nostrii chiar si-au adus prinosul de recunostinta. Pt. gazele primite de la ei le-au lasat cate-un *****. Veselia nu mai dureaza mult si atinge punctul terminus odata cu apusul soarelui! Mai sapam ceva prin valuri, stam mai stransi decat de obicei si tarziu de tot ajungem la Luncavitza, ghidati printre pietroaie de catre un tanar bavarez. Nimeresc locul care trebuie, imi pun papucii in picioare sar pe mal si mi-i recuperez cu mana din juma de metru de namol! Perfect! Atmosfera e de nunta, cu veselie multa dar eu sunt plin de draci, caut un loc de cort si nu gasesc drept pentru care ma duc la barcaz, arunc in el vreo zece litri de apa, i-l spal frumos, suflu putin si incep sa-mi intind asternutul sub privirile ingrijorate ale camarazilor mei. Ma insinuez in barcaz, trag pe mine o foaie de cort si ma simt cumva multumit! Deci sa inceapa slujba! Da' de ce mah Voineo, Voineo, Un'te duci tu Voineo .....,se lamenteaza Guzi pe langa mine cu Imi pe post de tzarcovnic! O adevarata pomana din timpu' vietii! Bautura ,masa si dansul se tin ceva mai incolo, cat sa ma lase sa admir frumusete de cer instelat. Bem ceva ,ne spovedim cate ceva si intr-un tarziu raman singur, eu cu barca mea! Mai intim de-atat nu se poate! Si nici mai bine; e cald ,liniste si podeaua nu e gloduroasa ca malurile Dunarii! Ma simt liber sa bas, sa ragai si sa ....ma trezesc in sforaiturile unui bulgar!!! Bulgar Tabac nene! Credeam ca am scapat si nici nu pot sa stric relatiile internationale fiindca tare i-as mai rupe fashul de pe el! Dorm totusi ceva si a doua zi ma trezesc alt om ; unu care se gandeste sa plece acasa. Am mai multe motive sa renunt. La ele se adauga si o stare avansata de oboseala! (la T.I.D toate starile tind sa devina avansate) Gandul ca as putea abandona incolteste si devine cam obsedant. Imi spun ca mi-am dovedit anul trecut ce trebuia sa-mi dovedesc, si in conditii vitrege ,nu asa .... Padelez mai putin vesel si ma gandesc ca mie rusine sa le spun astora de langa mine ( de fapt i-am suflat o vorba lu' Cioaba). Mai vedem. Intre timp ,langa mine iese pestisorul de aur si-mi spune ; -Tzarane, tzarane ,sunt eu ,pestisorul de aur,ce dorinte ai? Mult prea dobitoc,i-i f...t o padela in cap , intrebandu-l retoric pe cine face el tzaran?! In realitate , l-am achitat dintr-un gest reflex si imediat mi-a parut rau. Pentru cine se intreaba ;DA, chiar mi-a iesit un somn (o moaca) langa barca si chiar l-am otzelit cu padela! Acum degeaba mai plangi , degeaba Bovine, ce-ai omorat, omorat ramane! I-l arunc in barca cu gandul sa-l omagiez mai tarziu, deocamdata oprim la restaurantul Dunarea, mancam ceva si primim din "partea casei" un butoias cu tzuica, imediat luat inapoi de catre ospatar, odata ce si-a dat seama ca are de-a face cu piratii lu' Mamulea, nu cu uameni normali. Tulcea! Deja mi-am facut cunoscuta intentia dar devine mai dificil decat ma asteptam; pitecantropii astia se pare ca tin la mine! Bravo lor, asa si trebuie; sa sufere! Ca sa vada si ei cum e! Imi fac "Mea Culpa" , la revedere Padelaev ,bine ai venit Iuda! Tradator de cauza pierduta, ceea ce e mai grav. Dar toate astea vor trece. Fac un foc la care se aduna mai multi, inclusiv un cuplu de francezi nebuni; astia doi au plecat pe butoaie ,da,da, pe butoaie, tocmai de la Belgrad!!! Stam o vreme de vorba pana cand ne strica bucuria focului un martalog nemtzesc. Un moftangiu mojic ce ne cere sa-l stingem fiindca-i intra fumu-n cort si-l deranjaza! M-am conformat docil dar mai am timp sa omagiez moaca prinsa mai devreme, o mananc fripta pe jar si a doua zi ,datorita arderilor intense si tractului intestinal rapid ii ridic chiar si un monument! Raman singur in tabara ( e zi de pauza) cu toate insistentele baietilor care pleaca in oras. Am timp sa cuget si sa mai beau ceva bere.Am ocazia sa-mi rup si gatul calarind un cal dar scap printr-o redresare aproape providentiala. N-am ajuns pana aici ca sa ..... A sosit si ora ,bine ca astia nu s-au intors! Imi strang mustaria, o arunc in pat , pardon, barca in care am dormit si noaptea trecuta si; Sayonara.....!!! Mi-am pus padela pe spinare si intr-o ora de padelat ajung in marina! Aici ma asteapta Paul , tovaras de nadejde, care ma ajuta sa pun "defunctu;" in duba si... pe cai! Pana sa-mi dau yo seama ce-i cu mine, sunt acasa si zilele trecute-mi par atat de departe. Cam atat! De fapt, destul cat sa devin sentimental asa ca n-am sa ma apuc sa mai trag concluzii. I-i las pe altii sa deduca cam cum sta treaba cu T.I.D-u' asta si continui sa desfac bagajul. Incurajez cat mai multi sa-ncerce experienta asta si daca eu nu voi mai fi printre ei promit totusi sa le fac cu mana si sa-i strig de pe mal; -Bah ,m-auziti? *Personajele din aceasta povestire nu sunt fictive deloc si sunt convins ca cei implicati se vor recunoaste ,chiar si in mai multe dintre ele. O batuta batraneasca "AICI E O PROBLEMA DE PRINCIPII, NU DE BANI!" tot din principii azi am luat bataie! am incasat-o ,am mancat-o , sau cum vreti voi sa-i spuneti! sunt un tip pacifist de felul meu si n-as face rau nici unei ........(gasiti voi altceva in locul mushtei) dar declansez "jihadul" atunci cand bunul simt e calcat in picioare si mai ales onoarea mea e terfelita in noroi ,asa ca astazi saptisprezece septembrie ,anul de gratie (cam cum mi-am luat-o eu) douamiinoua ,circuland regulamentar cu autobuzul 112( se pronunta pe un ton "Virgil Vochina" ), cedez locul unei doamne si i-mi vad in continuare de gandurile mele! Vin de la Politia Pipera de unde am scos "numere rosii" unui prieten caruia i-am vandut motocicleta! Gandurile-mi zboara aiurea, vad un grup vesel urcandu-se in masina si ma gandesc "ca ce le pasa", sunt elevi, poate cea mai frumoasa perioada a vietii lor. Nu trece mult si aud proteste sfioase din partea unei fete, chiar de langa mine! Intind antenele si observ ce se intampla in jurul meu; un deget in fund , o mana pe san, ce sa mai; tot tacamul! Un fior rece ma ia pe sira spinarii si pulsul mi-o ia razna, presimt ca se va intampla ceva rau si regret ca nu mi-am consultat horoscopul inainte de-a pleca d'acasa , poate mai salvam ceva ,vreun dinte! Tac o vreme si-mi strivesc mandria ca pe-un muc de tigara dar in momentul cand gagica incepe si plange inconjurata de gibonii pe care cu o clipa-n urma i-i priveam cu simpatie (caci asta s-au dovedit a fi ;giboni) nu mai suport si rag catre titularul degetului din fundul ei; -Cocalarule, termina cu prostiile si las-o in pace! JIHAD Stiu ca nu mai e cale de intoarcere si ochi-mi devin ca cei de musca, incercand sa cuprind 180 de grade-n jurul meu! -Ce te bagi mah, nu-mi spune mie ce sa fac ..........chestii acceptabile la inceput! Ma inconjoara toata ceata si din nefericire ceilalti calatori le fac amabili loc. Schimbam putine replici, le zic sa stea cuminti dar cocalarul vizat se simte deja sustinut, asa ca devine mai agresiv si incepe sa ma injure urat si in cascade si-i vad facandu-si semne! Stiu deznodamantul de pe acum si sper sa cad repede ca altfel tot eu am sa sufar; sunt vreo zece! Dar nu pot da inapoi! RETETA DE SCARPINAT IN CUR , O SINGURA PORTIE; -1/2 kg carbid -1 L apa rece se ia carbidul nestins ,se da prin apa proaspata si rece apoi se freaca energic gaozul pana ce mancarimile dispar. E dureros sa fii injurat de morti, mai ales cand ..........., asa ca fara sa fluiere arbitru , i-mi adjudec prima lovitura . Cum mingea se intampla sa fie la nivelul meu (inalti liceenii astia) i-i f..ut un cap in gura si-i bag o mana-n gat ! HENTZ!!!, dar nu se opreste nimeni si simt cum sunt lovit ca la Posada! BANZAI.............!n-am nici o sansa ,picioarele cad garla ,pumnii in cap, figura si nu mai stiu pe unde; d-abia acum acasa simt cam pe unde am fost lovit! Sunt trimis in corzi cu un pumn in plina figura, bag mana intr-o beregata si strang tare (aici pot spune ca strang tare bine, carne de mici cum spunea Ciobanu)! Nu stiu de ce, incep s-aud versurile si muzica Mariei Dragomiroiu ,alea cu batuta batraneasca! E pe final, slava Domnului, cacatii coboara si-mi fac si mie semne sa vin dupa ei: ei e multi da' prosti, eu sunt singur dar nu! Nu atat de prost incat sa persist! Oricum s-a terminat si portia de carbid, cred ca mi-am spalat rusinea (cu sange mult ,credeti-ma) asa ca stau cuminte si-mi recuperez telefonul de sub scaune , numerele rosii de pe interval, rucksacul .......... de pe alt scaun si observ ca ma cam scurg! Ma scurg din nas, rosu si cald, semn ca nu sunt inca mort! Am momentul meu de glorie cand toate femeile sar si-ncep sa ma obolojeasca, mai precis i-mi daruiesc servetele, umede sau uscate, pe cele din urma urmand sa le umezesc eu bine, cu rosu! Mai trece o statie in care, chiar daca sunt cocosul cel batut, savurez criticile aduse celorlalti "barbati", facuti cu ou si cu otet de catre sustinatoarele mele!Cea careia i-am luat apararea i-si cere scuze si coboara cu lacrimi in ochi! Eu am puterea sa zambesc si sa glumesc ;- un fleac; m-au bumbacit! Cu bratul plin de servetele, acum toate umede, cobor din 112 la capat si urc in masina unui prieten, providential aparut p-acolo; nu prea mai stau bine pe picioare si oricum am chef sa stau intins de buna voie! Sunt acasa acum, ma doare tot ce poate durea, mai putin sufletul. Am un dinte spart si nasu' umflat ! Ma simt barbat adevarat si daca-ar fi sa se repete .......n-as sta pe ganduri nici o clipa si ma intreb cam cum m-as fi simtit daca as fi plecat privirea in pamant, cum au facut ceilalti! Ma bucur ca am luat bataie pt treaba asta, daca as fi putut sa-i bat m-as fi bucurat mai mult! Pace tuturor!

M-am hotarat ce sa pun pe una din ele.

Daca esti setat sa-ti iei una din alea doua, ia-ti Squierul. Cu inca un milion sau mai putin iti iei un amplificator SH cam acelas din pachetu' ala. Atunci ai sa te convingi ca e slabut tare. Daca nu tii neaparat la una din alea doua, asculta-l pe Ciocanel.

Acum un an si un pic mi s-a pus pata ca vreau chitara electrica ca sa "ragai" si eu frumos, cum face James Hetfield. Imediat ce am adus-o acasa am inceput sa caut lectii de Hendrix , nesperand ca vreodata sa pot lega doua sunete ca el. Si iata-ma dupa un an, zdranganind din Metallica, Hendrix, GnR, Nirvana si late acorduri aleatorii luate ca sa nu le uit. Imi ies toate acordurile, inclusiv alea cu BAROU ) . Intre timp mi-am pus si un GAROU pe cap, asa cum purta Hendrix, rosu. Ca prima melodie, am invatat Nothing else matters, unde m-am prins cum pot sa bag si voce si sa nu nu sune nici a muzica populara. Ca antecedente, am "cantat" si eu la mandolina (inca o mai am dar nefunctionala) prin clasa a 5-a, asta fiind cam prin pleistocen. Faza cu mandolina a fost un moft de moment, sora mea cantand la acordeon intr-o orchestra unde erau si mandoline care tare frulmos sunau. Deci, familie de muzicieni. Unde sper sa ajung cu nivelul virtuozitatii?! Nu m-am gandit ci doar ma simt bine cand zdrangan si uit de toate.

Acordata foarte tare exact in sensu' in care ai spus si tu numai ca nu stiu cate semitonuri, daca nu chair tonuri intregi; puteai canta la ea cu bete de tambal, ma mir ca nu s-a rupt grifu'. In clipul pus de Borsec, neamtu explica si treaba cu echilibrul dintre tensiunea corzilor si tensiunea arcurilor, care trebuie sa fie egala atunci cand chitara e acordata normal. Eu am urmat exact pasii facuti de el, numai ca la final cand lingurita trebiuia sa iasa lejer sau chiar sa cada, nu s-a intamplat treaba asta. Am apasat maneta, am scos lingura si FR-ul s-a dus pe spate, in locasu ala, ceea ce a facut ca, corzile sa se intinda, sa piarda acordajul si mai nasol, sa atinga freturile. Am reluat operatiunea si dupa ce am acordat-o iar, am desfacut capacul din spate si am slabit putin cate putin si in mod egal cele doua suruburi pana lingurita a inceput sa alunece usor de sub FR. Dupa treaba asta nu a mai trebuit decat sa umblu la suruburile de acordaj fin. Calibrul corzilor n-a fost schimbat, omul nu stie sa cante la chitara si asa a primit-o. Habar n-avea ce-i ala FR si sincer sa fiu nici eu nu am pipait unu' pana acum.

Scuze ca n-am fost explicit. Tipul, inainte sa umblu eu la chitara, era nevoit s-o acordeze foarte tare astfel incat tensiunea corzilor sa ridice Floyd Rose-ul si corzile sa aiba o inaltime suficienta sa nu mai zbarnaie pe freturi. Tensiunea arcurilor la tremolo fiind foarte mare. Nu stiu in ce tonalitate acorda dar cred ca o facea tambal.

Salutare, tuturor. Banuiesc ca Pontius s-a referit la mine dar in niciun caz nu am vrut sa fiu ironic. Afirmatia mea se baza pe faptul ca, odata, demult, m-am jucat pe niste scule si am nimerit un sintetizator care nu suporta mai mult de opt note cantate simultan. Atata am stiut despre polifonie (pana acum) si am crezut ca strict la asta se refera. Explicatia data de Pontius m-a lamurit pe deplin.

Astazi mi-a picat pe mana un ESP, adusa de u prieten care a capitulat in fata problemei discutate aici. Pe langa ca n-a mai reusit sa-i schimbe corzile, se plangea si de faptul ca inainte erau foarte tari si nu putea face niciun bending. Am executa problema exact ca in instructiunile din clipul pus de Borsec si in cinci minute aveam chitara acordata brici. Problema corzilor foarte tensionate, am rezolvat-o din suruburile tremoloului, care au trebuit slabite. Pe aceasta cale va multumesc tuturor pt. acest topic.

Foxy Lady- Hendrix. Sunt tutoriale pe Youtube. Sunt doar doua acorduri si vreo doua-trei lickuri nu neaprat necesare la inceput. Poti s-o zdrangani asa toata ziua, nu te plictisesti si zici ca stii si Hendrix.

E bine ca sustine 32 de note in polifonie ( cu toate ca niciodata, nici chiar la "sase maini" nu se pot atinge atatea) si 5 octave cred ca-ti sunt suficiente la inceput, asta daca nu te apuci de muzica clasica. Cred ca e o scula buna. Nu, doar a ratat putin sectiunea.