Epiphone Masterbilt Dr-500 Me

[andydufresne]

Epiphone DR-500 ME NS review

 

Pret: 411€ + 30€ transport = 441€. La cursul bancii, asta a insemnat cam 1870 lei in iulie 2011. Am cumparat-o de pe Thomann (cu riscurile de rigoare) pentru ca in Romania o electroacustica Masterbilt era si este cel putin 2400 lei si nu sunt chiar atit de patriot. Transportul a fost OK, in cutie - de fapt in cutii, ca a venit in cutia originala care era pusa intr-o cutie de Thomann - am gasit tot ce trebuia sa fie: cheie imbus pentru truss rod, manuale, un poster, un autocolant si un cablu ieftin jack-jack.

 

Seria Masterbilt de la Epiphone sunt considerate cele mai bune (si mai cu pretentii ) acustice ale marcii. Spre deosebire de majoritatea modelelor Epi, Masterbilt-urile nu sunt copii "de buget redus" ale unor modele celebre de Gibson, ci sunt copii ale unor modele proprii din anii '30, de pe vremea cind compania Epiphone nu era detinuta de Gibson, ci era rivala acesteia. Design-ul este american, insa traim in secolul XXI, deci productia este Made in China.

 

Chitara este un dreadnought all-wood: solid Sitka spruce top, solid mahogany back and sides - cu alte cuvine, combinatia cea mai raspindita de top din molid si spate+eclise din mahon. Are un aspect vintage dat de headstock-ul cu o taietura asimetrica si de cheitele Grover Sta-Tite deschise (foarte bune, de altfel, insa va trebui sa le ung din cind in cind). Finishul este satinat la modelul meu - am vrut glossy, dar nu returnez o chitara pentru atita lucru -, pickguard-ul este "tortoise shell", are nut si saddle de os si corzile originale era Gibson Masterbuilt de .012.

 

Constructia mi s-a parut solida si ingrijita per ansamblu. Ar fi citeva minusuri:

-saddle-ul era atit de fix in slot, incit de abia am reusit sa-l scot cu un cleste. Cum era de asteptat, actiunea era ridicata si am pilit 1.5-2 mm din saddle ca sa o aduc la o inaltime acceptabila. Cu ocazia asta am pilit un pic si din grosime, ca sa nu mai am probleme alta data.

-bridge pin-ii sunt dintr-un plastic ordinar, nu sunt slefuiti si aveau neregularitati care au facut sa ii scot cu greutate. Pentru comparatie, bridge pin-ii din Ivorex de la acusticele Ibanez sunt net superiori. Oricum voi lua un set din os sau abanos, dar e o chestie de mentionat

Truss rod-ul era setat OK, nu a trebuit sa umblu la el nici cind am trecut pe corzi de .011.

Fara sa fie neparat un minus pentru ca nu e o dotare standard, chitara nu are al doilea surub pentru prinderea curelei. Din cauza asta, la inceput am legat capatul neprins al curelei cu o sfoara(chitaristii batrini sigur au facut asta de multe ori) si apoi am gasit o unealta de la Planet Waves facuta exact pentru asa ceva. cu clips (vezi poza)

Pentru constructie, as zice 8/10

 

Aspectul e reusit (este desigur si o chestiune de gusturi), binding-ul e facut cu grija. Singurul minus il reprezinta citeva "amprente" lucioase pe umerii chitarei. Par sa fie urme de lucios pe finishul satinat si nu am reusit sa le elimin nici cu putina apa+detergent si nici cu alcool izopropilic - am crezut ca sunt urme de adeziv. Daca as fi vazut asta in magazin, as fi cerut alt instrument curat-curat, dar asa, nu il consider un impediment major. Totusi, fiindca Epiphone se lauda ca inspecteaza fiecare instrument dupa ce vine din China si Thomann spun ca verifica si ei fiecare instrument inainte de livrare, nu ar fi trebuit sa ajunga asa ceva la clientul final.

Pentru aspect, 8/10. Am uitat ca mai este si o neregularitate a fibrei lemnului care se vede pe fata chitarei si e pur estetica. Nu ma deranjeaza, am luat instrumentul pentru cum suna.

 

Sunetul "la rece": foarte bun, placut, echilibrat. Este etalonul dupa care judec cum ar trebui sa se auda o chitara acustica, din lipsa de ceva mai bun pe care sa cint in mod curent. Se aud bine si basul si mediile si inaltele, sustainul este excelent. Mi se pare ca suna mai bine decit vechea mea chitara "doar" solid top, care cu siguranta suna mai bine decit prima chitara din laminat. Nu are pic de fret buzz, freturile mi se par de calitate, intonatia este ok. Tunerul detecteaza deviatii dincolo de fretul 10, dar pot sa prind un C#m de forma 9-11-11-9-9-9 fara ca rezultatul sa-mi zgirie urechile, cum se intimpla la chitarele ieftine. Gitul este putin mai gros decit eram eu obisnuit la Ibanezuri, lucru care nu ma incinta, dar ma obisnuiesc si cu asta.

 

- va urma -

[andydufresne]

Amplificarea: system eSonic 2 de la Shadow, care consta in Nanomag + Nanoflex + preamp + iesire stereo. De fapt si de drept, Nanomag este o doza magnetica la capatul fretboardului si Nanoflex este o doza undersaddle, desi Shadow se lauda ca fiecare dintre ele sunt super-extraordinare si mult mai bune decit ale concurentei. Cert este ca suna bine pentru urechea mea: doza magnetica e mai buna decit un soundhole pickup de la Lace pe care il am pe acasa, desi nu destul de "acustica" pentru gustul meu, iar nanoflexul e foarte curat. Preampflificatorul are un slider care mixeaza cele doua semnale pe o singura iesire si asta folosesc deocamdata.

Doza magnetica nu are pic de microfonie (evident), insa cea piezo are un feedback sanatos. Poate ca, asa cum se lauda, doza este sensibila si la vibratiile fetei chitarei, cert este ca nu pot folosi aproape deloc doza piezo fara un feedback buster (vezi poza) - decit poate cu monitorizare in casti si destul de mult in spatele boxelor. In fine, feedback busterul + un notch filter din amp m-au scapat de problema.

Pe alte forumuri oamenii se mai plingeau de eSonic 2 si ziceau ca crapat dupa o vreme, dar al meu functioneaza foarte bine deocamdata, desi preampul pare facut din plastic ieftin si la amindoua mufele de iesire jucau piulitele si a trebuit sa le string.

 

Una peste alta, chitara are destule imperfectiuni/scapari, dar nu cred ca la pretul ei puteam sa ma astept ca totul sa fie fara pata. Avind in vedere pretul, nota mea extrem de subiectiva si tributara lipsei de experienta e 9/10. Ca idee, cint de vreo 5 ani la chitara. Nu mai sunt incepator ca sa nu imi dau seama ce instrument tin in brate, dar sunt departe de a fi un cunoscator sau o autoritate in materie.

Alternativa pe care o aveam in vedere la momentul cumpararii era un Takamine EG 540SSC, la un pret apropiat, care inca imi face cu ochiul si regret ca nu am ajuns sa cint un pic pe el.

E a treia chitara pe care o detin. Prima era una de incepatori din laminat care stiam ca e doar pentru invatat. A doua avea solid top si suna mai bine, insa nu extraordinar. Asta e cea pe care o pastrez si nu intentionez sa o schimb decit cu ceva considerabil mai bun: Taylor, Martin, un Takamine mai rasarit etc, dar nu prevad asta in urmatorii ani. De fapt, sunt de parere ca am nevoie de o chitara mai buna doar atunci cind lipsurile instrumentului actual ma impiedica sa-mi etalez "maiestria artistica" si chiar nu e cazul

 

Inchei cu citeva poze:

 

 

Accesorii (strict) necesare:

Edited September 21, 2011 by andydufresne