qtguy

ok, fluffy, whatever...

Sunt de acord. Dincolo de orice emotii, muzica are o teorie muzicala. Si multa matematica ascunsa.

Mecanismul e unul foarte simplu. Daca esti foarte pasionat de muzica, atunci incepi sa cauti orice fel de surse de informatie: internet, carti, prieteni care canta, profesor in particular, ajungand pana la scoala de muzica sau conservator. Dar nu aceste surse te invata, ci TU INSUTI. Aceste surse iti ofera doar alternative pe care TU INSUTI le sortezi, le evaluezi, le treci prin filtrul mintii si sufletului si in final le asimilezi pentru totdeauna in propria personalitate muzicala. Daca nu inveti mai nimic de la un profesor, nu inseamna in mod obligatoriu ca profesorul respectiv este categoric un profesor sau profesionist slab. Este adevarat, exista profesori mai bine sau mai putin bine pregatiti din punct de vedere pedagogic, mai mult sau mai putin flexibili in ceea ce priveste intelegerea nevoilor elevului. Ceea ce decide insa daca un profesor (sau orice alta sursa de informatie) este bun sau nu, este masura in care nevoile tale de elev sunt satisfacute, masura in care informatiile respective TE AJUTA EFECTIV SA CANTI. Si asta nu depinde decat de TINE INSUTI.

Acordul E#/5+ exista! Daca E# este totuna cu F din punct de vedere strict al efectului sonor, asta nu inseamna ca sunetul E# si acordul E#/5+ nu exista. E vorba aici de o diferenta de ortografiere diferita a sunetelor care in muzica poarta numele de enarmonie. Acordul F/5+ are sunetele F, A si C# iar acordul E#/5+ are sunetele E#, G## si B# care din punct de vedere sonor reprezinta acelasi lucru. Intrebarea fireasca ar fi: de ce este nevoie de denumiri diferite pentru acelasi sunet? Raspunsul este foarte simplu: datorita faptului ca sunetele, in functie de denumirea lor, au tendinte diferite de miscare, atat melodic cat si in cadrul unor acorduri. Iata un exemplu in acest sens cu cele doua ortigrafieri ale acordului de mai sus: 1. daca folosim ortografierea F A C#, atunci tendinta de miscare a sunetului C# este catre sunetul D, deci un posibil acord care ar putea urma dupa F A C# ar fi de ex F B D. 2. daca folosim ortografierea E# G## B##, atunci tendinta de miscare a sunetului E# este catre F#, al lui G## catre A# si al lui B## catre C#, deci acordul care se formeaza si care ar urma, ar fi F# A# C# Concluzie Ortografierea diferita a aceluiasi sunet (enarmonia) este un principiu muzical prin care se modifica tendinta de miscare a sunetelor. Asa ca acordul E#/5+ exista...

Vand efect MIDI de ghitara Roland VG-8 fara doza MIDI. Pretul este de 450 euro discutabil. Contact la qtguy20000@yahoo.com

Bret Garsed are aceeasi tehnica. Dusa pana la maiestrie.

Cine vrea sa o mai asculte pe Luiza Zan, are ocazia in fiecare duminica inte orele 15.00 si 17.00 la Cafeneaua Amsterdam, str. Covaci nr.6. Seria acestor dupa-amieze saptamanale de jazz live a inceput pe 2 octombrie. Luiza Zan este acompaniata de Sorin Romanescu - ghitara si Vlaicu Golcea - contrabas. Repertoriul este extrem de accesibil, si cuprinde nu numai teme de jazz standard, cei trei abordand piese si din afara jazz-ului pe care le supun tratamentelor specifice de improvizatie.

Multumesc, il iau ca pe un compliment chiar daca poate nu este

O completare offtopic: unul dintre secretele ZEN este sa fii atent. Asta spunea cineva si aici, candva...parca...

Bine, michel!!!

In primul rand eu nu propuneam in reply-ul meu o metoda, propuneam cu totul altceva. Primul lucru in demararea unui solo este intrebarea fundamentala "ce cant?" sau "ce material melodic imi aleg astfel incat daca ma opresc pe orice sunet din cadrul acelui material, sa nu sune rau peste armonia respectiva?" sau si mai departe "in ce gama trebuie sa imi plasez mana stanga astfel incat ORICE NOTA din acea gama sa sune bine peste progresia mea, chiar daca ma opresc din greseala pe ACEA NOTA?" Raspunsul il dai si tu, dar mascat: tu spui Mi minor si enumeri acordurile pe treptele gamei Mi minor, eu spun G Major, dar nu mai enumar acordurile pe treptele gamei pt ca am presupus ca ele se stiu. Insa CELE DOUA GAME SUNT RELATIVE, ADICA AU ACELASI MATERIAL SONOR, deci amandoi ne referim exact la acelasi lucru, exact la aceleasi note. Ceea ce spui tu este oare o metoda? Nu este foarte clar la ce te referi. Daca inteleg eu bine, tu vrei sa spui ca "metoda" mea te va conduce la solouri bazate pe arpegiile (1 3 5) ale acordurilor respective. Daca este asa, atunci iar nu ai citit cu atentie reply-ul meu. Am scris la un moment dat, ironic, ca "arpegiile dauneaza grav sanatatii", subliniind cumva ideea ca arpegiul nu trebuie folosit in exces si ca ar putea duce la monotonie structurala, chiar daca ai folosi TOATE ACORDURILE DIATONICE ale gamei E minor (propusa de tine) sau G MAjor (propusa de mine) Ceea ce spui tu aici, se putea spune intr-o singura propozitie scurta: "canta modul E eolian" (nu este corect termenul de "gama" pentru inlantuirea sunetelor pornind de pe alte note). Modul E eolian este exact ceea ce spui tu mai sus: E minor (trebuia sa spui si "natural") este totuna cu E eolian (E F# G A B C D) si contine acordurile descrise de tine. In ceea ce priveste monotonia....hmm...asta e cu totul altceva, nu mai tine de nici o teorie. Stabilirea materialului brut (o gama sau un mod) este doar punctul de plecare, asa cum spuneam in reply-ul meu trecut, este mijlocul prin care eliminam un prim factor de stres in improvizatie, si anume "materialul brut de constructie" cu care cladim "edificiul" improvizatoric. Monotonia depinde de CE ANUME FACI mai departe cu acest material...

Ma alatur si eu reply-urilor la aceasta intrebare simpla, ca sa te bag si mai mult in ceatza Mai intai o sa iti spun punctul meu de vedere in legatura cu progresia propusa de tine. Asadar: 1. Daca as vedea acesta progresie exact asa cum este scrisa, atunci acordurile care ar trebui cantate sunt: Em=(E G B ) C=(C E G) D=(D F# A) Em=(E G B ), adica trisonuri. Punand in comun toate aceste note (E F# G A B C D), as vedea ca ele alcatuiesc gama G Major. Deci, poti gandi peste toate cele 3 acorduri gama G Major. Atata timp cat mana stanga se afla intr-o pozitie de G Major pe griful ghitarei, ai rezolvat o problema foarte importanta si anume materialul melodic al solo-ului. Nu trebuie sa te gandesti la 3 game pentru cele 3 acorduri, ci la una singura, G Major. Aceasta gama este optiunea cea mai sigura pentru note care nu creeaza disonantze periculoase. Iar pt "a te pastra in armonie", trebuie sa iti gandesti solo-ul astfel incat sa pici pe fiecare acord cu sunetele care definesc acordul (trisonul respectiv). Arpegiile sunt bune, ele suna bine, dar folosirea lor excesiva "dauneaza grav sanatatii" Ele sunt insa foarte bune ca punct de plecare in construirea oricarei melodii insotite de armonie. 2. Daca aceasta progresie este scrisa "Em C D Em" doar orientativ si exista libertatea pentru instrumentul armonic sa cante si ALTE NOTE pe langa notele trisonurilor de mai sus, atunci lucrurile incep sa se complice, dar nu atat de mult incat sa te gandesti sa renunti la a mai canta "Complicatia" se va referi la controlul mai multor sunete decat cele existente in gama G Major, deoarece vor aparea sunete in plus in armoniile respective. Acele sunete in plus, vor da anumite calitati sonoritatilor acordurilor respective care trebuie subliniate ca atare din punct de vedere melodic. In aceasta situatie pot exista ca optiuni mai multe game in afara de G Major, in functie de notele care se adauga trisonurilor respective. 3. Sunt foarte importante alte doua aspecte la care nu s-a facut nici o referire pana acum: a) TEMPO-ul in care se canta progresia precum si b ) REPARTIZAREA PE TIMPI MUZICALI a acordurilor. a) Daca tempo-ul progresiei este unul alert, atunci timpul de gandire in timpul solo-ului nu mai este suficient de mare ca sa poata fi gandite mai multe game. Daca tempo-ul este lent, atunci exista timp de gandire si automat alegerea mai multor posibilitati. b ) Asa cum e scrisa progresia, se poate interpreta: o masura pe fiecare acord sau cate un acord pe fiecare timp al unei masuri de 4 timpi. Este clar ca diferenta de timp de gandire in cele doua situatii este foarte mare... Si dupa cum spunea si Ameretat, trebuie sa tocesti mult material de teorie. In general, nu numai ca sa soloiesti in Y peste tonalitatea X. Daca vrei sa fi un bun profesionist.... ...iar dincolo de orice punct de vedere exista un adevar pe care il vei descoperi sooner or later: URECHEA este ultimul judecator in ceea ce priveste muzica pe care o canti. Insa ca orice judecator, urechea are nevoie sa cunoasca foarte bine legile pentru a da o sentintza....

Mi-a venit in minte un gand referitor la cele doua abordari ale muzicii, a o asculta si a o canta. Cunosc oameni care au ascultat tone de albume, care stiu pe dinafara, in detaliu, titlurile pieselor, versurile, componenta, melodiile. Cu toate astea acei oameni nu canta la fel de bine la vreun instrument sau chiar deloc. Cunosc si oameni care nu asculta muzica prea des, care de cele mai multe ori nu retin nici macar titlul piesei, dar care canta extrem de bine la un instrument. Asadar...de ce suntem manati catre muzica in mod diferit? De ce exista oameni care sunt o enciclopedie de muzica si in cazul in care canta la vreun instrument nu transmit mare lucru? Nevoia de muzica este diferita si variata. Uneori vrem sa cantam muzica, sa dezvaluim in sunete ascunzisurile sufletului; alteori avem nevoie de sunete venite din afara noastra, care sa ne umple golurile trecatoare...sau pur si simplu sa decoreze incaperea in care se afla computerul la care lucrezi....

Sunt sigur ca cei de pe acest forum nu il vor parasi. De ce cred asta? Pur si simplu. Vad ce se intampla aici.

Site-ul www.sorinromanescu.com are si un forum pe teme de jazz care asteapta membri, un forum pe teme de jazz in Romania!!. Cei care sunt atrasi de jazz ce mai asteapta...??

As avea un exemplu de ghitarista de jazz, super tare, care avea multi ghitaristi masculi intinsi la picioarele ei, gata sa se bata, sa faca orice pentru ea: Emily Remler.

As mai adauga ceva. Se spune ca lumea te apreciaza si in masura in care te apreciezi tu insuti (a se evita extrema acestei afirmatii; daca parerea despre sine e mult prea buna, nu inseamna ca lumea te va crede neaparat un geniu). Eu cred ca statutul de profesionist care face muzica cu profesionalism incepe in momentul in care TU INSUTI decizi asta. Daca te hotarasti sa devii profesionist, incepi sa actionezi si sa te comporti in consecinta. Si treptat lucrurile se vor lega de la sine in directia asta. E adevarat, Hendrix nu stia teorie muzicala dar e un mare profesionist. Dar asta pentru ca a decis sa cante pe scena ca un profesionist in loc sa cante la ghitara in timpul liber...

Ok, hai sa vedem. E super simplu

Pai...exista un forum legat de jazz chiar pe pagina lui Sorin R, care e aproape gol....ceea ce dovedeste cu usurinta (cred) interesul pentru jazz Multam de urari, bine v-am gasit pe toti si sa ne fie (cat mai) bine la toti!

In legatura cu jazzul in scoli si conservatoare....da, exista ceva in sensul asta, dar nu la nivelul la care este tratata muzica clasica Si asta pentru ca nu exista profesori care sa sustina materiile specializate pentru jazz. Si revin aici cu ideea sprijinirii jazzului. Legislatia romaneasca nu permite sa fi cadru didactic fara studii de specialitate. Deci, nu se accepta "compromisul" ca un muzician de jazz care rupe instrumentul sa fie profesor daca nu are diploma de conservator. In schimb, daca are diploma de conservator (inclusiv de dramba, ocarina, tuba sau orice alt instrument) poate sa devina profesor de jazz, chiar daca nu improvizeaza nici macar o masura. Cunosc cazuri in ambele situatii, si sunt sigur ca nu sunt singurul care le cunoaste. Exista un curs de jazz la scoala populara de arta, o clasa de jazz in liceul de muzica Dinu Lipatti si un curs optional in conservatorul din Bucuresti...

...daca ai atatea de spus si simtit in legatura cu jazzul, nu ar fi mai bine sa faci cunoscute aceste ganduri? Sunt sigur ca ar fi interesante. Subiectul de fata (in speta, jazzul) este exterior majoritatii dintr-un motiv extrem de simplu: OAMENII sunt cei care tin jazzul acolo, in exterior, si nu am inteles de ce se intampla acest fenomen din '89 incoace. Iar din ceea ce spui reiese ca si tu la randul tau te plasezi in afara subiectului, chiar daca nu ai intentii rele...De ce oare muzicienii de jazz sunt stersi, mai mult sau mai putin? De ce nu au loc mai multe concerte si festivaluri de jazz? De ce nu exista jazzul ca obiect de studiu in scoli si conservatoare asa cum se intampla in toate tarile europene alaturi de care ne chinuim sa ajungem? Simplu. Pentru ca OAMENII (anumiti oameni de 2 lei vechi) tin jazzul acolo, pe margine, pe banda intai. Nu pentru ca muzica de jazz este inaccesibila sau grea, hai sa fim seriosi. Daca e sa divagam, orice muzica este grea daca te gandesti sa o faci sa sune bine. Daca, de exemplu, niste oameni cu bani multi ar avea de ales intre organizarea unui concert (festival) de jazz la Sala Palatului cu toti muzicienii romani de jazz si organizarea unui concert, pe aceeasi scena, cu trupe produse de Marius Moga, ce crezi ca vor alege? Bingo!!! Si oare de ce? Pentru ca NIMENI dintre cei cu bani si parghii se gandesc sa faca ceva pentru jazz....Na, ca m-am incins... Mai spun in incheiere doar un singur lucru. Necesitatea pentru anumite lucruri in viata NU EXISTA DE LA SINE, ci SE CREEAZA DIN EXTERIOR. Cand te duci in supermarket sa cumperi pasta de dinti, nu cumperi Cristal, ci Colgate. De ce? Pentru ca reclamele alea de rahat iti intra in subconstient, si chiar daca nu le urmaresti niciodata pentru ca esti scarbit de ele, piticul plantat pe creier de societatea de consum iti sopteste in supermarket sa cumperi Colgate. Stiu ca este o comparatie stupida, dar reflecta o realitate (cruda). La noi nu se creeaza necesitatea pentru jazz. In schimb se sugereaza prin tot felul de mijloace subtile ideea ca locul jazzului este pe banda intai...