Neuromantul

Donez un ham de chitara clasica pentru copii. As prefera sa il dau in Cluj sau Oradea.

De ce ar trebui sa devina chitaristi cei care cumpara o chitara? They should simply enjoy the instrument. Insasi calificarea de chitarist adevarat ar trebui sa dispara. Daca e concurs e sport, nu e arta. Plus ca din meseria de chitarist nu se traieste bine cu exceptia situatiei in care te lasa Smiley sau Banica Jr. sa iti faci cort pe langa ei. Nu este nici un fel de motiv serios sa devii chitarist "adevarat". In alta ordine de idei: Din cauza vedetismelor, idolatrizarilor, superstitiilor si snobismelor s-a dus naibii chitara. In loc sa incerci sa faci ceva original ii copiezi pe Clapton, si Hendrix si Gilmour si naiba mai stie cine ca ei sunt Cristosii chitarelor. Si ajungi sa canti aceleasi lick-uri copiate de la aceeasi chitaristi celebri si se alege praful de toata chitareala. Daca asculti doi chitaristi "adevarati" improvizand, amandoi canta la fel cu diferente minore pe care doar ei le vad. Si totul e ingrozitor de plictisitor si enervant. Nu e de mirare ca nu mai sunt piese in care sa fie prezente chitarile si daca sunt, chitarile stau cuminti in spate. Ca frecam aceleasi lick-uri peste aceleasi progresii si la asta ii spunem improvizatie. I-IV-V ca deh, maretul blues si lickurile alea inspirate din blues si hai cu tata. Cum ar trebui sa se comporte oamenii vis-a-vis de chitara? Sa mearga la magazin si sa cumepere una pentru ca e roz si Justin Bieber sau Inna, sau una aurita pentru ca manele, sau una neagra pentru ca deaaaaaaaaaaaaaaath si metale. Si apoi sa cante Justin Bieber, sau manele sau Cannibal Corpse sau Madonna. And fuck the old farts. We need originality fed by rebelion against the old, against the blues, against the old historical guitars, against any authority. Exact asta a fost motorul care a dus inainte arta mai mereu. Insasi monstrii sacrii pe care ii dolatrizeaza snobii astazi au fost exact acel tip de rebeli si asta lipseste astazi cu desavarsire.

Muzica NU este facuta pentru chitaristi sau alt fel de profesionisti. Muzica este facuta pentru ascultatori si pentru public. Si publicului nu ii pasa DELOC pe ce chitara canti. Deci e complet irelevant ce chitara folosesti. Chitara este facuta pentru cei care o cumpara si ei trebuie si pot sa isi dea cu parerea despre ce le place si pentru ce platesc. Parerile unor profesionisti adevarati pot fi luate in considerare doar pentru a atrage atentia asupra unor aspecte de urmarit, gen fiabilitate. In nici un caz pentru a fi luati de exemplu si a face cum fac ei. Muzica inseamna intregul unei piese si chitara nu este intregul unei piese. In cazurile exceptionale acopera 20%. Acel procent de 20% e foarte putin probabil sa se intample, chiar si in cazul piselor instrumentale in care chitara e vocea principala. Asta pentru ca postproductia joaca un rol esential in toata treaba cu muzica iar insasi chitara depinde de un amplificator, chitarist, pedale de efecte, etc. Chitaristii wanna be de obicei cred ca muzica inseamna chitara si toata lumea se invarte in jurul snobismelor lor. De obicei cand esti la mixaj sau la sunet pe o scena ei vor fi cei mai problematici oameni. Basistii sunt mult mai intelegatori, la fel si tobarii sau claparii. Chitaristii cu adevarat profesionisti sunt cu totul altfel si le lipsesc multe din problemele cu care se confrunta chitaristii wanna be in genul celor care mi-au dat mie replici "taioase". Demonstratii crancene de lipsuri mari. Era cineva aici care spunea ca pentru el conteaza foarte mult forma si culoarea chitarii. Mi se pare foarte corect. Cred ca asta ar trebui sa conteze cel mai mult pe langa playability (comfortul si usurinta cu care se canta pe instrument, pentru cei care nu stiu engleza). Eu o sa imi cumpar un prezervativ din fier si o sa fac ce am promis. Oricum am un Fender strat, un Fender tele si un Gibson LP. Wish me good luck!

Nu cred ca am tras pe nimeni de urechi pentru ca nu imi impartaseste opinia daca citesti cu atentie. Ideea e pur si simplu ca ne certam ca surdo-mutii. Unul zice ceva si celalalt raspunde altceva. Fix asa cum face si domnia ta. Chiar trebuie sa imi citez propriile topice ca sa pricepeti ce am spus? Am spus clar ca Gibson si Fender sunt chitari bune. Cand am facut infamul indemn la cantare puteam sa pun orice brand acolo. Nu urasc nici un brand si nici nu iubesc nici un brand ca nu imi da nici unul de mancare. Long story made short. Read, understand, answer. Parerea mea pe care ati priceput-o cu totii? Ma indoiesc serios. Sunteti atasati prea emotional de niste scanduri cu sarme pentru ca asta e o chitara si nimic mai mult. Ati vazut un cuvant anume langa brandul idolatrizat, v-a crescut tensiunea si ati luat-o razna. Hula si blasfemie. "Trebuie sa moara" Si mie imi place Shakespeare dar nu fac ca trenul daca zice cineva "Fuck Shakespeare". So much ado about nothing.

Initial am crezut ca ati gresit persoana careia va adresati dar am vazut ca mai aveti postari in care raspundeti pe langa subiect si fara legatura cu persoana sau replicile persoanei cu care vorbiti. Recomandarea mea e sa cititi cu atentie ce si cum inainte sa dati o replica. Si nu ma refer aici doar la mine. O sa va ajute pe termen lung. Eu stiu ca sunteti de etnie maghiara dar totusi cu putin efort se poate. Have a nice day.

Deci avand in vedere ca suntem perosanele care discutam, opiniile noastre sunt mandatory. Third party opinion is optional si trebuie selectata. Daca oricine e interesat de blues devine Dumnezeu al treilea, acesta este un lucru extraordinar. Va felicit. In plus ma indoiesc ca stiti cine sunt si care este experienta mea cu blues-ul si cu brand-urile de chitare. Credeam ca sunteti un muzician "down to earth" si un om cu o anumita experienta. My mistake. Intr-adevar varsta e doar un numar iar statusurile de sub avatar sunt acolo la misto. Avand in vedere aceasta experienta, am constatat ca exista optiunea de a va trece la lista de ignor. Ceea ce voi si face. In plus nu cred ca are rost sa imi pierd vremea pe forumuri unde cei care canta nu activeaza. O sa raman la forumurile de bass, unde dicutiile sunt civilizate, oamenii sunt open minded si in plus se canta. Sa aveti o zi placuta in continuare, spor la blues si la Fender si Gibson. Din pacate cam asta e reactia lor la orice e open minded si orientat spre evolutie si progres. Sa ramanem cu lampa si Fenderul. Sa nu care cumva sa progresam ca e pacat de Dumnezeu, maica.

Nu cred ca am fost dat ca exemplu sau m-am considerat ca fiind un exemplu de urmat. So, with all due respect, you totally missed the point. Ca sa explic mai exact, putem lua in considerare parerea cuiva care e un bun chitarist sau un bun lutier. Steven Seagal nu e nici una nici alta. Daca sunteti fan Steven Seagal imi cer scuze daca am jignit. No offence intended hope none taken.

Daca tu crezi ca secretul muzicii lui Hendrix a fost stratul lui Leo Fender, buy your son a Fender strat, he'll be the next Hendrix. Good luck! You misunderstood the man slightly. Freddie Mercury credea ca dintii aia strambi din fatza sunt secretul vocii lui fenomenale. Asta era si motivul pentru care nu i-a reparat niciodata. Daca lucrurile ar sta asa mi-as stramba si io vreo 4 dinti din fata sa am 4 octave la voce si un control nemaipomenit.

Problema cu Steven Seagal este ca omul e idiot. Nu se pricepe nici la actorie si nici la altceva. Apoi nu e un muzician renumit sau un cunoscator al instrumentului sa ajungem sa il luam in considerare. Ultimul argument cu care ar putea veni vreodata cineva ar fi Steven Seagal.

Lucrurile de fapt stau altfel. E vorba despre traditie. Si traditia e o chestie in genul: Fiica o intreaba pe mama de ce taie tot timpul pestele atat de scurt cand il pune in tava. La care mama raspunde ca bunica avea o tava mica si doar asa incapea pestele in tava. Concluzia e ca timpul a trecut, lucrurile s-au schimbat si acum avem tavi mai mari, mai multe optiuni. Daca un chitarist mare a cantat pe un anumit brand nu inseamna ca ala e cel mai bun. Acel brand a fost cel mai bun pentru artistul respectiv la momentul respectiv. Rasismul asta al chitarelor nu aduce nimic bun. Cel mai important e sa ai un mesaj in muzica ta si sa reusesti sa il transmiti in asa fel incat sa fie perceput cat mai clar de audienta. Si poti sa faci asta cu orice chitara. Daca depinzi de modelul de chitara inseamna ca nu ai nici mesaj si nici nu stii sa il transmiti. In cel mai bun caz esti un presitidigitator cu pretentii. Fender si Gibson sunt chitari foarte bune dar deja brandurile astea contin prea multa mitologie religioasa si prea putina substanta. Multa lume crede ca astea canta singure sau ca muzica lor va suna mai bine cu chitarele astea sau alte superstitii care nu au nici un fel de adevar in ele. Acuma avem o gramada de optiuni: amplificatoare, interfete, softuri de inregistrare, procesoare. Daca stii sa canti si ai un mesaj poti sa o faci cu bani putini si nu ai nevoie neaparat de Fender sau Gibson. Mai avem si internetul ca sa te promovezi. Concluzia concluziilor: Muzica nu e despre Fender si Gibson. Muzica e altundeva decat intr-o scandura cu sarme. Fuck Fender! Fuck Gibson! Make music!

NU sunt sigur daca ati incercat sa fiti ironic sau este ceva serios. Steven Seagal e foarte putin probabil sa fie un exemplu pentru orice. Unless you want to be funny:

Cu tot respectul intreb si eu, tot timpul scrieti postari din astea kilometrice? E obositor de citit mai ales cand chestiile se repeta. Nu de alta dar eu sar peste postarile de genul si vad ca totusi aveti cateva idei despre chitara si e pacat sa se piarda din cauza lipsei de abilitati de comunicare.