Eros Nicolau

Dupa ce am scos hartia de protectie, a venit randul setup-ului. Prima operatie: verificarea si ajustarea inaltimii corzilor la pragus. Evident, dupa curatarea lipiciului rezidual de acolo (cine face asta?!?). Am folosit setul de pile speciale pe care mi le comandasem acum cativa ani, cand am lucrat la Hora mea, si am incercat sa mai adancesc canalele din pragusul de pastic al chitarii. Dar plasticul era copt, asa ca am reusit sa-l plesnesc. Numai bine, aveam pregatite tot de acum cativa ani blank-uri diun os de vita (comandate cu mult chin la o macelarie locala, fierte in apa cu detergent si apoi taiate, fasonate si puse la pastrare). Pentru spatierea dintre corzi in asa fel incat nu distanta intre centrele corzilor sa fie egala, ci distanta intre marginile corzilor sa fie egala, am folosit o aplicatie facuta de mine tot acum cativa ani, plina de chestii utile pentru lutieri (poate o prezint in alta postare). Restul a fost simpla rutina a pilirii canalelor pana la adancimea marcata. Apoi, pentru ca vechiul calus era prost, spart in doua si cu furnir bagat sub el, probabil de cineva dinaintea mea, am curatat cordarul si am inlocuit si calusul. Dupa toate astea, am pus un rand de corzi din ce-am gasit prin husa chitarii, ca sa pot verifica, sub tensiune, atat action-ul cat mai ales neck relief-ul (imi cer scuze pentru necunoasterea traducerilor in romana). Desi am eliberat complet bara de tensionare (truss rod-ul), neck relief-ul a ramas negativ timp de o saptamana si ceva - abia dupa vreo 8-9 zile sub tensiunea corzilor am putut detecta urme fine de neck relief pozitiv... Idea e ca odata treaba asta intamplata, orice fret buzz a disparut, iar chitara are acum action la tasta 12 ca la carte: 2mm la coarda High E si 2.5mm la Low E. Ultimul pas a fost sa aplic tratamentul cu Lemon Oil (Dunlop 65 Formula), sa fac ultima lustruire si curatare a corpului chitarii, si sa predau instrumentul proprietarului.

Cam asa a aratat fretboard-ul dupa incheierea reparatiilor: Pasul urmator: asezarea tastelor (dupa cum spuneam, "la ciocan de plastic"). Un pic mai dificil la inceput, si migalos (evident) dar treaba a mers bine. Apoi am taiat capetele tastelor cu clestele pregatit mai devreme, si mi-am facut un bloc de lemn in care am infipt o lama de pila cumparata special pentru treaba asta si fasonata la flex ca sa se potriveasca cum trebuie. Doar doua taste au pus probleme (nu se asezau cum trebuie), asa ca a trebuit sa le fixez cu un pic de supre-glue. Pentru treaba asta am mai dat o fuga la magazin, sa cumpar o menghina de mana automata, ca sa-mi fac viata un pic mai usoara, si a picat numai bine si bloculetul de lemn fasonat mai devreme, acum folosit de-andoaselea. Am clampat si lipit intai un capat, si apoi celalalt capat, la fiecare tasta in parte, numai dupa ce am protejat lemnul cu niste banda de zugravit: Pasul urmator: protejarea intregului gat al chitarii, in pregatire pentru nivelarea tastelor. Am invatat de la altii mai destepti si am inceput cu cate o banda lunga de-a lungul fiecarei laturi a gatului, peste care am venit apoi cu benzile transversale. In felul asta, la final, cand a venit momentul sa dezlipesc hartiile, totul a fost foarte usor: am apucat de hartia lunga de dedesupt iar ea a ridicat apoi usor toate capetele transversale care altfel ar fi trebuit pigulite unul cate unul. Apoi am marcat cu un marker permanent toate coroanele tastelor si am inceput sa le pilesc foarte usor, cu un bloc drept (fara raza) cu glaspapir mediu (400) si apoi fin (1000), urmarind cu grija curbura lemnului, pana cand am fost convins ca absolut toate tastele au fost atinse pe toata lungimea. Doua taste (una aproape de gaura de rezonanta si una aproape de pragus) au fost mai joase decat restul, si asta mi-a cam scos peri albi pana am ajuns sa le "ating" si pe ele, dar am trecut si peste asta: A urmat re-rotunjirea coroanelor tastelor (tot prin metoda verificarii cu marker-ul permanent). Aici m-am lovit de nevoia unei pile speciale de recrowning. Unii folosesc pentru asta un bloc mic de lemn cu un shantz potrivit ca raza, in care pun glaspapir. Am incercat si eu metoda. O recomand doar masochistilor (extrem de migalos sa schimbi glaspapirul de 2-3 ori la fiecare fret in parte). Altii, mai profesionisti, folosesc pile diamantate (foarte scumpe, si se tocesc repede, din ce aud, dar cica isi fac toti banii). Eu am ales pana la urma calea de mijloc: mi-am comandat (zgarcit) doar o pila de schimb de la sistemul de recrowning "Old Jack", careia i-am facut eu un maner ergonomic. In felul asta nu am dat nici 75-125USD pe o pila de diamant, nici macar 55$ pe "Old Jack", ci doar 15$ pe acea pila de schimb. Care si-a facut treaba cu brio! Am mai luat, cu ocazia asta, si o tablita de protectie, dar s-a dovedit ca mai mult ma incurca - m-am descurcat mai bine fara ea, fara niciun incident de zgariere a lemnului. (va urma, din nou...)

Dupa primele mele aventuri cu un coordar si apoi cu un gat cu probleme (ambele la Hora mea veche de la Reghin), acum cativa ani, anul asta m-am aventurat la un proiect ceva mai ambitios: un re-fret complet la o acustica Yamaha care a suferit mult de-a lungul anilor atat in modul "folk" (uzura masiva in dreptul corzilor, de la cele cateva acorduri clasice de langa pragus), cat si in modul "rock" (taste complet aplatizate de la pull-uri intense). Din ce-mi spunea amicul care mi-a incredintat-o, ajunsese imposibil de cantat la ea si se pregatea sa o converteasca in decoratiune de perete, asa ca riscul de a strica ceva foarte pretios a fost mic. Cam asa aratau unele taste (sorry ca am uitat sa le pozez "in locatie) (prima poza). In a doua poza, de la dreapta la stanga: tastele originale, tastele aduse de amicul cu pricina (tot ce a putut gasi local) si tastele cumparate de mine de la un lutier din US. In plus, fretboard-ul mai suferea si de lafel de clasicele "santuri Folk) facute in el de-a lungul vremii. Desi tastele au fost usor de scos fara caldura (nu fusesera lipite initial), probabil ca ADN-ul acumulat sub ele in timp a contribuit la putrezirea accentuata a lemnului de langa canale, asa ca ce a rezultat in urma scoaterii tastelor a fost horror: aschii zburate peste tot, de-am zis ca nu mai am ce repara la ea: Primul lucru pe care l-am facut a fost sa protejez cum am putut mai bine corpul chitarii in zona de lucru. Apoi m-am apucat de "curatenie". Desi mi-am facut un bloc de slefuire cu raza, am fost prea incepator sa il pot folosi calumea, asa ca am recurs la razuire cu lama de cutter a suprafetei "de lucru". Am mai preferat lama si pentru ca in felul asta am obtinut material lemnos pur (fara particule de abraziv), pentru ceea ce stiam ca va urma. Ca sa curat canalele de "ADN", mi-am fasonat o "racleta" dintr-o lama de cutter, care se intampla sa aiba fic 0.5mm, cat trebuie! Tot ca scule "DIY", mi-am cumparat doi clesti de sarma pe care i-am luat (cu multa apa la indemana) la slefuit, ca sa aduc gura de taiere la suprafata (sa-i fac "flush cutters" pentru taste). Desi cel cu manere pare mai "secsi", cel negru s-a dovedit a avea un otel mult mai OK. O sa revin cu o mica poveste si despre asta, ceva mai jos. Mi-am facut si un mic bloc pentru presat tastele, din lemn moale, dar s-a dovedit destul de inutil (pentru ca pana la urma le-am baut, cu un ciocan de plastic cumparat tot special pentru treaba asta): Cu toate astea pregatite, m-am apucat intai sa tai "tang"-ul (limba? cum se zice in romana?) de la unul din capetele tastelor noi. Am descoperit ca daca incerc sa tai totul dintr-o bucata, e mult prea mult de cerut de la cleste, si ii stric taietura, asa ca am taiat cate 1-2mm odata, indoind de fiecare data limba taiata pentru a ma asigura ca s-a desprins efectiv de corpul tastei (nibbling away). Clestele "secsi" a ramas atat: frumos dar inutil, in timp ce clestele "urat" si-a facut treaba cu brio. (A trebuit sa tai tang-urile pentru ca gatul chitarii avea binding de plastic decorativ pe margine...) Dupa ce am am scurtat fret-urile si am taiat si tang-urile de la capete, aranjand fiecare fret in asa fel incat sa stiu care de unde e, le-am luat din nou la mana, ca sa pilesc bavurile ramase in urma operatiei de mai devreme (o sa revin si cu niste filmulete, mai tarziu): Odata terminata faza asta, mi-am re-indreptat atentia catre fretboard. Am inceput prin a umple santurile de la corzi cu material lemnos rezultat in urma razuirii, peste care am pus super-glue, dupa care am slefuit totul inapoi la suprafata. Rezultatul poate nu e cel mai perfect, dar e ce am putut eu mai bine, iar tratamentul de la final a ascuns aproape complet reparatia asta. Urmatorul pas a fost sa incep sa repar toate stricaciunile aparute cand au zburat acele aschii, cand am scos tastele. si a fost MULT de munca! Intre timp STIU ca daca mai fac vreodata asa ceva, imi iau scule speciale de protectie (ieftine si bune). Ca sa nu umplu santurile de taste cu super-glue, am experimentat pana am gasit ca daca indoi o bucatica de hartie de copt indoita de 3-4 ori (cam 8-12 straturi), incape perfect in acele santuri. Iar hartia de copt e imuna la superglue! Cu ocazia asta am mai aflat ca daca pun intai picatura de CA (cyano-acrilat - superglue) in gaura de umplut, iar abia apoi pun pilitura de lemn, lemnul pluteste la suprafata si rezultatul e prost. Deci: intai sa umplu crapaturile cu lemn, se compacteaza bine, pastrand o movilita de rezerva la indemana, si abia apoi se pune picatura de CA. Totul, evident, sub protectia foii de copt asezata in asa fel incat sa previi accesul CA-ului la sant. Dupa ce aplici picatura, daca mai pui deasupra un pic de pilitura noua si apesi totul cu o lama metalica, pilitura cea noua "suge" CA-ul prin capilaritate si duce la o intarire aproape instantanee a kit-ului rezultat. Daca mai si presezi un pic cu lama metalica, rezultatul e garantat. Dupa ce esti sigur ca treaba e uscata, aduci movilitza la nivel, cu atentie (e destul de casanta), dupa care o razuiesti la fatza, si treci mai departe! Va urma...

Multumesc, Radu!

@Airhead multumesc pentru lamurire! e prima oara cand aud de lac pe tastiera (dar pentru mine, ca-s mai novice, multe sunt pentru prima oara cand le aud)

@EugenRo2001, @sorin65 - aparent restrictia pentru lemon oil se aplica speciilor de lemn alb defapt (pe care l-ar pata), iar astia au dat artarul sau paltinul (maple) ca termen generic, tocmai pentru ca la ei "maple" e o intreaga familie. Dupa ce-am aflat asta, mi-am facut curaj si-am dat jos corzile si-am dat un shmotru bun cu lemon oil (shmotru bun in cazul asta nu a inseamnat doua tone de ulei, ci mult frecat cu putin ulei). Am sculptat un pic si capetele pragushului - plastic chior, 3 lei, dar avea o lungime standard, mai mare decat latimea gatului chitarii mele la pragush, asa ca l-am marcat cu un cutter pe contur, l-am scos si l-am smirgheluit pana l-am adus perfect la nivel cu lemnul, ca sa nu se mai simta incomod cand treci cu pana prin zona aia. Corzile vechi erau d"Addario, avea un sunet destul de cald. Corzile noi Fender, un mic mai moi ("custom light", un fel de "medium spre light") suna parca un pic vulgar, cu un ring metalic ieftin, de parc-ar avea un buzz subtil - dar nu e frett buzz. Ah, si cand le ciupesc (ca eu asa zdrangan, ciupid corzile, nu cu pana), corzile parca "ciripesc" cand le ating (mai ales B si E subtire) - scot un fel de micro-scartzait destul de sesizabil. Ma gandesc c-o sa treaca asta, cand le-oi ingrasha cu mainile (am instalat corzile dupa metoda lui Michelett). @radu_guitar96 uite si pozele (dupa cum se vede, diferenta de culoare nu e doboratoare)... 1. Inainte: 2. Dupa: 3. Dupa, cu corzile noi: Corzile noi, cu dimensiunile trecute pe pachet:

corectura: un nou prieten imi spune ca maple = paltin, nu artar. partea buna, cand esti la genunchiul broastei, ca mine, e ca poti privi in sus si spune: dar am ATAT DE MULTE lucruri noi pe care le mai pot invata! da, @radu_guitar96, urmeaza si pozele

@Borsec - santuletele alea extreme de la bridge sunt doar o chestie temporara. De ce le-am facut: pentru ca am vazut la multi lutieri versiuni mult mai moderate ale acestor santulete, si pentru ca am cetit in multe locuri ca e bine ca, pe cat posibil, sa eviti unghiurile foarte dure ale corzilor. Am in plan un neck-reset, care va veni impreuna cu o schimbare a bridge-ului si a saddle-ului, deci sodomia asta de-acum e doar pentru pana atunci @Eugen, @mv57, radu_guitar96 - tocmai m-am intors de la guitarshop, cu o sticlutza de lemon oil si, daca tot dau corzile jos pentru tratament si am un G plesnit, am luat si un set de corzi Fender custom light - fac operatia si schimbarea dupa-masa, abia astept! Intrebare: pe sticlutza de lemon oil zice ca NU este pentru artzar (maple). Din ce-ati vazut in poze, fretboard-ul meu e cumva maple? Mi-e sa nu fac o prostie...

) Da, Eugen, la "kit" ma refeream, bineinteles cred doar ca m-a luat doar valul cu evitarea englezismelor si-am dat-o-n chestii confuze

super linkul, multumesc! apropo, ce bine mi-ar fi picat sa stiu de chitul lor "Dunlop GA20 Acoustic Accessory Pack" - m-ar fi costat mai putin decat o parte din chit, pe care am platit mai mult decat e tot chitul ala

lemon oil, din ce-am cetit, e bun mai ales ca sa protejeze un pic lemnul, nu doar sa-l inchida la culoare. se gaseste pe la noi? unii zic ca in esenta orice ulei mineral ar trebui sa fie bun, dar parca nu ma vad dand cu ulei de cutie de viteze pe tastiera, in lipsa de lemon oil

Multumesc!

@Trigger: multumesc! sincer imi place mai mult asa, blond, fretboard-ul, dar nu a durat mult blondetzea - incepe sa se inchida la culoare pe unde umblu mai mult cu mana stanga, desi ma spal mereu pe maini inainte sa cant @CiocanelBloodyCIocanel: da, dragutz tare, asa curat! primele zile m-am simtit de parca aveam chitara noua )

Mi-am inceput "aventura" cu Reghinul meu acum cateva luni, initial complet incepator, acum cu niste luni de lecturi intense la activ. Prima data i-am re-lipit cordarul si i-am reglat un pic pragushul. Inainte de asta, actiunea la tasta 12 era inainte de 5mm pe E gros, 4.5mm pe E subtire. Dupa acea prima serie de modificari, actiunea la tasta 12 ajunsese de 3.5mm pe E gros si de 3.15mm pe E subtire. Intre timp am aflat de neck relief (acea curbura a gatului, independenta de unghiul lui fatza de corpul chitarii), de valoarea optima pentru el, si de cum o pot verifica. Dar, cum Reghinul meu suferise, asa cum povesteam in primul thread, o reparatie urata la gat, in urma reparatiei accesul la truss-rod fusese blocat definitiv de catre furnirul prost lipit in scopuri "cosmetice" (dar care oricum arata infect) in zona respectiva. Asa ca mi-am facut curaj, am decupat o trapa de acces in acel furnir de doi lei si-am reusit in felul asta sa-mi reglez relief-ul la o valoare optima: 0.25mm. Ca idee, inainte de orice ajustare a truss-rod-ului, am detensionat toate corzile si inainte de a-l forta "inainte" (spre tensiune mai mare) l-am fortat un pic spre inapoi - ca sa fiu sigur ca nu e ruginit si ca nu stric nimic. Vazand ca merge foarte bine, am facut prima reglare a truss-rod-ului cu corzile detensionate. Apoi am tensionat corzile, am masurat din nou neck-relief-ul si am ajustat, cu pasi mici, truss-rod-ul, pana am ajuns la un neck-relief de 0.25cm (0.010"), dupa cum spuneam. La final, pentru ca nu am in plan deocamdata sa repar "cosmetizarea" aia, pur si simplu am asezat capacelul de furnir la loc. Cu o alta ocazie, mai incolo, o sa scot complet mizeria aia, o sa re-slefuiesc totul si o sa confectionez si instalez un capac decent de acces la truss-rod. (Ca o culme a bricolajului, truss-rod-ul meu merge reglat perfect cu o... cheie imbus dintr-acelea in forma de Z, de la IKEA) Nota: Cum se verifica neck-relief: se pune capodastrul pe prima tasta, cu un deget se apasa apoi coarda E subtire pe tasta de la imbinarea cu corpul chitarii (in cazul asta, la tasta 14) si se masoara distanta dintre coarda si tasta in dreptul tastei 7. Dupa ce-am terminat de ajustat truss-rod-ul, am mai facut niste mici ajustari (la fel, cu pasi foarte mici) ale pragusului, ca sa reglez inaltimea corzilor la pragush. In urma operatiilor astora, actiunea la tasta 12 a scazut iar: de data asta actiunea pe E gros a ajuns la 3.2 mm iar pe E subtire la 2.8mm. Ca sa rezum un istoric al actiunilor celor doua corzi, stam cam asa: .................E gros....E subtire Original:.........5.0mm........4.5mm Reparatii 1:......3.5mm........3.2mm Reparatii 2:......3.2mm........2.8mm Pot spune linistit deja ca am facut tot ce se putea face pentru scaderea actiunii, FARA sa umblu la imbinarea gatului chitarii (fara un neck-reset). Si, pentru ca noul cordar nu avea prevazute santzuletze de fuga pentru corzi, i-am masurat si practicat o serie de santzuletze, la fiecare coarda, pentru a imblanzi un pic unghiul de iesire a corzii din cordar si a accentua un pic si unghiul de apasare a corzii pe calush. Si, cum cordarul de 3 lei pe care l-am cumparat de la un magazin de accesorii muzicale e facut dintr-un lemn local, alb, am re-colorat proaspetele shantzuletze cu un marker permanent negru, ca sa cosmetizez un pic rezultatul. Sa nu uit: am mai facut o operatiune care e recomandat a nu se face mai mult de odata pe an - dar pe care chitara mea nu a vazut-o niciodata in 15 ani: o curatare a tastierei. Operatiune chiar imperios necesara, dupa cum o arata si pozele. Pentru asta, am detensionat corzile, le-am asigurat la spatele gatului si, cu cateva lame de cutter, cu miscari precise si repetate, am razuit tastiera, tasta cu tasta, avand in permanenta grija sa nu las urme de lama si sa respect pe cat posibil curbura tastierei. Rezultatul a fost superb, am vazut pentru prima oara calumea fibra reala a lemnului - de o strambatate incredibila, cu un run-out de cel putin 20 de grade, si cu noduri la suprafatza. Unele dintre decoratiuni, prea adancite (prost instalate din fabrica) au ramas ne-atinse. Celelalte au ascultat frumos de lama razuitoarei si si-au recapatat culoarea alba impecabila de la inceput.

Multumesc mult pentru apreciere, Eugen! Da, pasul urmator sper sa fie neck reset-ul. Si daca tot o sa fac asta, probabil ca voi inlocui si saddle-ul, sa-l am la o inaltime mai normala - acum e prea la limita. Intonatia s-a ameliorat simtitor, datorita saddle-ului pre-setat, dar parca tot nu e suficient, pe coarda E groasa (restul par sa fie ok). Dupa neck-reset, daca tot nu e 100% ok intonatia, sa vedem ce-i facem, eventual o adaptare. Mai cred c-ar trebui reconditionat un pic (santulete specifice in dreptul corzilor in zona apropiata de nut) si re-lacuit si fret-board-ul, nu mi se pare in regula asa cum e acum. Pentru neck reset nu am curaj (deocamdata) sa il fac singur. Ma tenteaza sa il fac cu tine, dar sunt un tip bagacios si dornic sa invetze (cred ca mi-am gasit hobby pentru batranete, vezi http://www.lmii.com/) - ma primesti la tine in atelier sa-l facem impreuna? Daca da, lasa-mi un mesaj pe privat, sa-mi fac o idee de ce banuti trebuie sa pun deoparte.

Salut, Revin in sfarsit cu rezumatul si cu descrierea operatiunii, a concluziilor tehnice si a rezultatelor obtinute la re-lipirea cordarului. Inainte de orice, m-am interesat, documentat, si-am inteles de ce lipirea cu clei de oase e cea mai recomandata. O sa rezulte un post mai lung, dar prefer sa va spun si voua la ce concluzii am ajuns Proprietatile cleiului de oase Cleiul de oase are doua proprietati foarte utile cand vine vorba de lipit lemn in lutierie: 1. Este reversibil (cu caldura si un pic de umezeala, se poate dezlipi) - foarte util atunci cand ai de dezlipit si de relipit un gat, un cordar etc. 2. Pe masura ce se usuca, se strange (practic, functioneaza ca o menghina, strangand lipitura din interior) In afara de asta, spre deosebire de majoritatea adezivilor (care sunt usor porosi), cleiul de oase, la uscare, devine foarte compact, transmitand mult mai bine vibratiile prin lipitura Prepararea cleiului de oase Cleiul de oase se gaseste usor in comert (la magazinele de gen "fond plastic"), sub forma de granule (mai rar, sub forma de placi casante), si inainte de folosire trebuie dizolvat in apa. Acum, intrebarea e: cata apa, la cat clei? Am dat peste tot felul de versiuni de instructiuni, pornind de la proportii de 1:1 pana la 1:30. Am incercat diverse modalitati de dizolvare, dar problema de care m-am tot lovit a fost ca, daca amesteci bine ca sa grabesti dizolvarea, obtii o solutie omogena INDIFERENT de proportie, ceea ce evident ca nu e bine (risti foarte usor sa obtii o solutie mult prea slaba). Pana la urma am aplicat solutia cea mai intuitiva, recomandata de un lutier strain, si care a mers cel mai bine: am pus intr-un paharel de plastic 2 linguri rase de granule, peste care am turnat cam 30 de linguri de apa. Practic, am acoperit granulele cu o cantitate zdravana de apa. Secretul e sa NU cedezi tentatiei de a amesteca granulele. Le lasi 24 de ore, sa-si traga ele cata apa au nevoie. Dupa 24 de ore, rezulta un fel de pasta tulbure la fundul paharului. Cleiul isi trage exact cata apa are nevoie, deci daca versi tot restul de apa ramai cu solutia de clei in concentratia optima. De aratat, solutia finala arata ca o gelatina curata. Aplicarea cleiului de oase Cleiul de oase se aplica la o temperatura optima de 56-57*C, cu conditia ca temperatura lui sa NU depaseasca 57*C. De ce? Pentru ca moleculele lungi din clei (practic, colagen) se dezintegreaza ireversibil in molecule mai scurte, dupa 57*C, ceea ce duce la reducerea drastica a proprietatilor lui adezive. Sfat foarte util: pentru a preveni racirea prematura a cleiului la aplicare, e recomandat ca suprafetele de lipit sa fie si ele preincalzite la 57*C - in felul asta, se reduce socul termic si cleiul are timp sa se "aseze" in lipitura la temperatura optima, pana se strang toate menghinele. Ca sa pot controla cat mai bine temperatura, am cumparat un termometru electronic cu sonda: Revenind la "operatia" la care mi-am supus Reghin-ul: Intai, cu "BISON"-ul cumparat anterior, am umplut gaura aceea prost amplasata. De ce cu Bison si nu cu clei de oase: pentru ca vreau ca operatiunea respectiva sa fie permanenta si pentru ca Bison nu e casant, dupa uscare. Apoi am masurat, bagand mana in chitara, o foaie de hartie, pe care apoi am transpus-o, pentru verificare, pe un carton, pe care am desenat, dupa amplasare, si niste gauri de control, pentru verificarea asezarii corecte "pe orbecaite", dupa care apoi am decupat un butuc de lemn - pe care l-am folosit pentru a putea prinde menghinele pe dedesupt fara sa ating bracing-urile. Evident, am avut grija si m-a asigurat ca forma respectiva de butuc NU va atinge pe nicaieri bracing-urile (nu le va incaleca pe nicaieri). Butucul l-am captusit initial cu un microburete dublu-adeziv, pentru a proteja contactul cu fatza interioara a chitarii, dupa care l-am invelit in masking tape. De ce: ca sa il pot lipi si dezlipi usor de pe interior, la sfarsit. A urmat lipirea propriu-zisa: incalzirea la bain-marin (intr-un vas cu apa) a cleiului: Apoi, cu ajutorul unui prieten, care tinut un Heat-Gun (feon industrial) spre fatza chitarii si spre cordar, incalzindu-le pana a atins fix 57*C, am aplicat cleiul incalzit si el exact la 56*C pe ambele suprafetze si, folosind pentru ghidare cele 2 cuie in gaurile de la extremitati, am aplicat cordarul si l-am clampat strans cu cele 3 menghine cumparate special pentru treaba asta, fara sa uit sa aplic, intre menghine si cordar, niste butucei de lemn, decupati special pentru asta - pentru a proteja cordarul de fortza bruta a menghinelor. Dupa care, cu o carpa umeda si pe alocuri cu scobitori, am curatat pe cat posibil sau macar am subtiat, in locurile greu accesibile, cleiul stors in afara lipiturii de catre presiunea menghinelor. Recomandarea general acceptata e ca cleiul trebuie lasat 24h la lipit in pozitia fixata, cu mentiunea ca mai toti lutierii recomanda totusi 48h. Asa ca am lasat si eu lipitura stransa in menghine 48h, dupa care am desfacut menghinele si am mai curatat odata resturile de clei, cu o carpa umeda, fara sa ud prea tare locul. Evident, am dezlipit apoi si am scos si butucul triunghiular din interior, si apoi am re-creat gaura noua, ghidandu-am dupa cordarul nou, corect. Rezultatul arata cam asa: Am mai reglat un pic pragushul (am mai redus un pic din inaltime, dupa cum ziceam in postarea anterioara), am reglat in cateva incercari inaltimea calusului, dupa care am acordat chitara si-am testat-o. Actiunea la tasta 12 era inainte de 5mm pe E gros, 4.5mm pe E subtire. Acum actiunea la tasta 12 e de 3.5mm pe E gros si de 3.15mm pe E subtire, deci am reusit o scadere a actiunii intre 1.5mm la E gros si 1.35mm la E subtire. Nu ideal, dar nici nu-i rau. Observatii finale: 1. Chitara acum face o chestie minunata pe care n-o mai facuse de 15 ani: vibreaza, a naibii! Efectiv, acum simt vibratiile in corpul de rezonantza al chitarii, si e al naibii de placut! 2. Scaderea asta a action-ului face ca deja chitara sa fie mult mai play-able decat inainte. Diferenta o simt atat de mare (desi inca nu e perfect action-ul) incat deja simt ca voi avea nevoie de o perioada de ajustare la noile "setari" - dar ma bucur mult, deja incepe sa nu mai fie chiar un chin cantatul la ea. Costul final al reparatiei: 45 RON menghinele + 29 RON termometrul + 28 RON cleiul de oase + 5 RON Bison-ul = 107 RON

Salut, Eugen, si multumesc pentru raspunsurile detaliate si exact la locul lor. Am urmarit, printre alte surse de inspiratie si de informatie, si prezentarile tale, si mi-a placut mult ce-am vazut si aflat. Multumesc! Intre timp am inceput sa studiez si eu mai atent diverse aspecte, si sa observ noi probleme si poate si noi solutii. Si, pentru ca sunt pasionat de meshterit si de lemn, vreau sa-mi incerc intai mana cu chestiile mai simple, inainte de a apela la tine sau la domnul Cornel Ursu pentru chestiile mai complexe. 1. Mi-am dat si eu seama, vazand cum se multiplica si agraveaza problema (curbarea fetei chitarei in zona bridge-ului din cauza dezlipirii si tensionarii accentuate, gaura prost amplasata) ca trebuie dezlipit si inlocuit bridge-ul. Asa ca tocmai ce l-am dezlipit, ieri, si am cumparat unul nou. Dezlipirea am facut-o dupa ce am desurubat piulitele celor 2 suruburi de prindere (doar noi, romanii, prindem bridge-urile cu... suruburi? mi se pare o metoda usor barbara si ne-muzicala), mascand zona din jurul bridge-ului pentru protectie si introducand un cutit, atent, in timp ce deasupra un fier de calcat incalzea toata treaba. Apoi, dupa ce am trasat usor cu un cutter contururile vechiului bridge pe suprafatza lacului, ca la curatare sa nu intind vreo crapatura in lac dincolo de limite (tinand varful cutterului usor spre interior, ca liniile trasate sa iasa cat mai putin de sub bridge), am curatat bine de lac toata zona de sub bridge, intai cu niste glass-papier, iar apoi, cu multa migala, cu o dalta de lemn, strat fin dupa strat fin, treptat. La sfatsit, am slefuit si netezit suprafata cu aceeasi dalta, folosita vertical pe suprafatza, ca o razuitoare. Am curatat, pentru orice eventualitate, si bridge-ul vechi, desi mai mult ca sigur il voi inlocui cu cel nou. Am cumparat ieri 3 clame mari (120x300mm) - de care voi avea nevoie la relipire. Ce ma tine inca sa incep lipirea e gasirea unui adeziv optim (care sa se poata dezlipi la caldura, asa cum se cere). Am cumparat ieri si-am testat un adeziv de la BISON, pentru care am primit in magazin asigurari peste asigurari ca da, se poate dezlipi la caldura (BISON Professional Konstruktielijm Colle Bois - monocomponent, poliuretanic). Rezultatul: o lipitura extrem de puternica, dar din pacate complet insensibila la caldura - deci caut in continuare sa testez si alt adeziv inainte sa fac vreo prostie. Stiu de cleiul de oase, dar nu gasesc pe nicaieri, nici clei, nici instructiuni de folosire. Poate ma poti ghida in sensul asta. Stiu ca nu pot reduce semnificativ action-ul doar din cordar - sau ca asa pare - dar cordarul meu era atat de dezlipit incat in partea din spate era inaltat cu vreo 4mm. Daca in urma lipirii lui reusesc sa-l aduc unde trebuie, inseamna o coborare cu ~1mm in zona saddle-ui, deci 0.5mm la action. 2. Stiu ca nu furnirul se sculpteaza ca sa reglezi pragushul, dar in cazul meu erau vreo 0.8mm in plus in zona, si era un furnir prost, poros, care scadea mult din duritatea contactului necesar intre pragush si gatul chitarii. Intre timp am aflat care e metoda optima pentru reglarea actionului la pragush - urmeaza sa fac si asta, la sfarsit, si am incredere ca voi castiga si de-acolo macar 0.3-0.5mm. Deci targetez, deocamdata, o scadere a actionului la fret-ul 12 cam cu aproape 1mm, ceea ce n-ar fi un lucru tocmai rau. 3. Dupa reparatiile/reglajele astea doua, daca vedem ca mai e loc de mai bine, poate chiar ne intalnim sa vedem ce-i mai putem face, eventual la gat (nu cred ca se mai poate indrepta din truss rod, cel mult din re-setarea gatului la calcai - ramane de vazut) Multumesc inca odata pentru un raspuns atat de fain si detaliat, si spor in toate! Eros P.S.1 despre fret-uri - nu stiu ce sa zic, poate daca ne vedem odata iti poti da cu parerea despre starea lor P.S.2 sunt doar un mic amator, dar nu m-am impacat niciodata cu pana/strumming. Cant aproape exclusiv ciupind corzile, deci cred ca ma incadrez mai curand la fingerstyle-wannabe

- Nume echipament - Hora, Reghin. Body type: Acustica (corzi metalice), Dreadnought. An, serie etc - nu se vad: pe eticheta din interior par intinse, manjite, ca o acuarela - deci indescifrabile - Pret - Am dat pe ea 500 Lei vechi, in 1997, deci acum ~15 ani. Nu era noua cand am luat-o, din ce am inteles, dar nici folosita - statuse mult timp la vanzare. - De la cine / De unde a fost cumparat - De la un magazin de muzica din Braila - inca locuiam acolo pe-atunci - Caracteristici - Action la fret-ul 12: 5mm pe E gros, 4.5mm pe E subtire. - Atat griff-ul cat si inaltatorul au o usoara curbura, ceea ce ajuta la barre-uri - Coarda E (groasa) incepe sa falseze usor de la fret-ul 7 incolo. Teoretic, inaltaorul de pe cordar ar trebui ajustat in asa fel incat coarda sa se lungeasca cu 1-2mm (sa fie intonat) - Cordarul a inceput sa se dezlipeasca din spate, aparent din cauza tensiunii constante. Desi, si mai aparent, nu a fost niciodata bine lipit in zona din spate. Arata destul de precar, trebuie reparat. - Gaura din cordar corespunzatoare corzii A e mult deplasata spre cea a corzii E. Cu alte cuvinte, in loc ca E-A si A-D sa aiba cate 11.5mm intre ele pe cordar, distanta E-A e de 9.5mm si distanta A-D de 14mm. Nu ma deranjeaza atat de mult, dar m-as bucura sa vad problema asta rezolvata cumva. - Nu-mi dau seama daca are truss rod (am cumparat-o impreuna cu un prieten care facuse si vioara si chitara clasica, el zicea ca ar avea truss-rod) - La un an dupa ce am luat-o, o usoara atingere a facut ca chitara sa se rastoarne si sa-si rupa capul, chiar intre pragus si primul set de chei de acordare. Dupa o vreme, am dus-o la reparat la mesterul lutier care avea atelier in spate, la subsolul fostului Hotel Dorobanti (acum e Howard Johnson, parca). Omul mi-a lipit-o bine, lipitura nu a cedat pana acum desi furnirul ne-lacuit cu care a acoperit operatiunea e destul de inestetic. Dupa operatiunea lutierului, care nu prea a tinut cont ca pe atunci aveam un pragush artizanal, montarea unui pragush "standard" din magazin a rezultat intr-un pragush mult prea inalt (din cauza acelui furnir). A trebuit sa "sculptez" finutz acel furnir, in zona pragushului, ca sa-l re-aduc la o inaltime practicabila. - Cum suna / Cum se comporta - Reusesc sa cant pe ea, suna plin, frumos. nu am termeni de comparatie cu alte chitari, ca sa ma pot lansa in evaluari calitative - Daca o acordez corect (cu post-tensionari repetate pana la reglaj stabil) nu se dezacordeaza decat dupa saptamani de folosire (in regim de 1-2 ore/zi) - Parti bune / Parti rele + sunet plin, destul de puternic + action in limite decente. 5mm e usor peste ce iti poti dori (as prefera un 3.5mm la fret-ul 12) + nu am mari probleme cu dezacordarea. un mic reglaj odata pe luna mi se pare mai mult decat ok. tuningul il fac in general cu aplicatii de pc sau mobil (depinde unde sunt), cu microfon. - dupa cum spuneam, bridge/cordar prost lipit initial si cu gaura corzii A prost plasata. va trebui sa o duc curand la o schimbare de cordar si posibil si de inaltator (vezi ce spuneam despre intonarea corzii E gros). Din ce vad aici, e posibil sa ma duca usor pe la 150-200 RON reparatia. Astept sa vina niste bani, dupa care o duc acolo si o sa revin cu un... review al experientei si rezultatelor dl. Cornel Ursu. - action cam maricel - repet, l-as reduce la un 3.5 - 4mm, daca e posibil. o sa vad ce zice lutierul cand o duc sa schimb cordarul - din cauza de abuz pe open chords la invatzare, primele 1-2 taste sunt cam tocite in dreptul corzilor B si E (jos). Inteleg ca sunt cam imposibil de schimbat - sa vad ce aflu la lutier. - Inteleg ca are niste ani, dar nu a vazut diferente de temperatura sau umiditate, si totusi prin lacul fetei chitarii se vad niste crapaturi longitudinale foarte fine. Nimic care sa para defect structural, dar usor neplacut vizual. - Impresie generala - sunt multumit de ea. nu sunt atat de avansat incat sa-mi dau seama daca ma limiteaza sau nu, ca instrument. am mai cantat si pe alte chitari, de care oamenii erau foarte multumiti, si experienta mi s-a parut foarte comparabila (am spus mai devreme ca nu pot face comparatie intre sound-ul chitarii mele si alte sound-uri pentru ca orice alta chitara am incercat a fost in conditii de zgomot puternic de fundal). Nota 7/10 Observatii la cele citite pe thread pana acum: 1. Structural vorbind, diferenta dintre (in ordine) o chitara clasica, o chitara cu 6 corzi de otel si o chitara cu 12 corzi de otel e data de rezistenta structurala a body-ului si a grif-ului. In ordinea de mai devreme, chitara clasica are cele mai mici tensiuni in corzi, chitara cu 12 corzi de otel e cea mai tensionata in grif/body, iar cea cu 6 corzi metalice e undeva pe la mijloc. Asta inseamna ca atunci cand pui corzi metalice pe o chitara clasica (care in general NU prea are truss-rod, pentru ca tensiunile relativ mici din corzile de plastic nu il fac necesar), acele corzi metalice o vor tensiona MULT peste parametrii pentru care a fost construita, si foarte curand asta va duce la o curbare - normala - a grif-ului. 2. Legat de punctul de mai sus, si de ceea ce spuneam despre action-ul optim (3.5-4mm), un action de 10-15mm la fret-ul 12 deja mi se pare de basme, exista chitari atat de proaste?? Inteleg asa ceva la o clasica pe care ai pus, din necunostinta de cauza, corzi metalice. Dar chitari folk cu un astfel de action mi se par de cascadorii rasului.