www.rgc.ro Web analytics

Jump to content
Sign in to follow this  
Guest Legion

Venerarea Trecutului ... Si Lipsa De Interes Fata De Nou

Recommended Posts

Guest Legion

http://www.theatlantic.com/entertainment/archive/2012/02/why-is-it-so-hard-for-new-musical-instruments-to-catch-on/252668/

 

Link-ul de mai sus se doreste a fi un punct de plecare.

Bine, nu stiu daca mi-am ales chiar cel mai bun loc pentru a pune asemenea intrebari - tot chitaristul venereaza un instrument care, in esenta, a ramas neschimbat de aproape 50 de ani (si nu din cauza limitarilor tehnologice) ...

 

Dar sunt curios ce soi de justificari emotionale (pt ca de alta natura nu pot fi) sunt pt o asemenea atitudine - si aici ma refer la chestii gen dat 2000 de dolari pt un instrument ... cand cu 50 ai fi putut pune un mic circuit activ care ar fi schimbat cu mult mai mult tonul.

Share this post


Link to post
Share on other sites

uite cum vad eu lucrurile :

Nevoia de inovatie este unul dintre factorii care au determinat evolutia speciei noastre la nivel spiritual; ea (nevoia) isi are obarsia undeva adanc in strafundurile ratiunii cu care suntem inzestrati, dar nu este vitala pentru supravietuirea speciei, precum alte nevoi considerate a fi de baza; da, fara nevoia de inovatie nu s-ar fi inventat niciodata roata, arcul, sau alte unelte necesare supravietuirii. Insa aceasta nevoie este una capricioasa : ea vine si pleaca dupa bunul plac - de ex. nu ai nevoie de imbunatatirea unei unelte (for the sake of the argument, vom considera si instrumentele muzicale a fi tot unelte), atata timp cat ea isi serveste scopul, si limitele fizice in realizarea activitatii specifice uneltei nu au fost atinse.

Mai mult, ma voi hazarda in a spune ca este apanajul celor limitati sa caute a da vina pe unealta, si apoi sa caute a o inlocui / "imbunatati" in scopul evident de a obtine inspiratie / indemanare / iluminare fara a incerca sa-si depaseasca propriile limite in folosirea uneltei respective. Aici pot aparea diverse ipoteze contradictorii, dar cel mai concret exemplu la care ma pot gandi (fiind pianist) este aparitia pianului, care nu a aparut din dorinta sterila de a inova, ci din nevoia de a depasi limitarile expresive impuse de clavecin (ale carui limite fusesera deja atinse, si de dragul progresului, se impunea o evolutie). Da, inventii si experimente precum Moog / Hammond / Rhodes au facut ca noi sa ne putem bucura de o paleta mult mai larga de sunete, dar si acele inventii au aparut tot din nevoia de evolutie : Hammond a aparut din nevoia de a avea un instrument asemanator orgii de catedrala si in alte locatii mai mici (chiar si in casele oamenilor), si intr-un final a ajuns sa fie un instrument nelipsit din multe genuri muzicale indepartate de scopul initial. Pianele Rhodes au aparut din nevoia de a avea un pian portabil, iar rezultatul a fost pe atat de satisfacator, pe cat de indepartat de scopul initial.

Revenind la opinia personala expusa la inceputul postului asta (care se dovedeste a fi mai lung decat am intentionat eu a scrie): aparitia nevoii de inovatie este justificata atunci cand evolutia o cere.

Prin urmare, teoria mea ar fi ca majoritatea chitaristilor prefera instrumente vechi de 50 ani pe care sa plateasca bani grei, tocmai pentru ca limitele instrumentului sunt inca departe de a fi atinse, si inca exista un potential sonic ramas neexplorat. Da, probabil ca nu va mai suna la fel de revolutionar ca primul acord cantat pe pian, dar (tot eu) consider ca de la Bach incoace este tot mai greu sa reinventezi muzica.

  • Like 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

câteva gânduri on topic...

 

Pe lângă faptul că se mai inventează sau redescoperă instrumente (vezi arpeggione şi puzderia de harp guitars, hang drums, etc.), de ce să mai inventăm instrumente când avem o grămadă pe care nu le ştim atât de bine pe cât credeam, o gramadă uitate (mult instrumente din folclorul mai multor popoare mi se par extraordinare şi neexplorate îndeajuns).

 

Vezi Metheny şi Orchestrionul lui. Instrumente create din nimicuri sau instrumente normale şi acţionate mecanic. Astfel având încă un rol: să cânte de unul singur şi să impresioneze şi publicul.

 

Şi nu mereu iese ceva bun. Ia spre exemplu vioara electrică - e un sunet diferit de cel acustic. Dar mie îmi place muuult mai mult cel acustic. E infinit mai expresiv. Să nu mai zic că instrumentele electronice de genu - alea de te mişti şi scoate sunete sunt doar de faţadă, doar de show, de arătat la antena 1. Nu fac nimic din ce pot face instrumentele pe care le avem deja.

Dozele piezo la chitară iar mi se par o porcărie - sunt făcute doar din lene să mai preiei chitara cu microfonul sau în combinaţie cu doză bună.

 

De ce ai inventa o chitară care scoate sunete de flaut când ştii că un flautist ar scoate un sunet mult mai plăcut şi note mai frumos executate decât tine. Cei care se simt limitaţi de instrument sunt ca pinguinul din desen care vrea să zboare, dar uită că ştie să înoate.

 

Iar muzica a fost inventată şi reinventată... Bach, Beethoven, Debussy, Schoenberg, Bartok. De ce să inventăm instrumente când putem să explorăm armonii şi noi tipuri de armonii?

 

Nu mă încălzeşte cu nimic şi mă enervează când ascult aceleaşi progresii I IV V şi vi-IV-I-V în chitară acustică, în pian cu arpegii, în chitară rock, în chitară metal cu voce dură, ca un fel de parodie şi lumea care zice: wow, ascultă versiunea asta a aceluiaşi cântec de căcat!

  • Like 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Implicatia subiectului topicului ar fi ca e un lucru intrinsec jenant sa nu slujesti Zeul Progresului. O atitudine discutabila.

 

In alta ordine de idei, interesul pentru orice (vechi sau nou) este interesul cuiva. Nu Interesul (cu "the"). Vorbind strict despre chitari vs. MIDItehnicusuri, si vorbind din punctul de vedere al unui chitarist, o chitara reala este mult mai amuzanta de folosit decat o cutie cu butoane. Din punct de vedere al unui om care socializeaza, imi place sa imi impartasesc aprecierea pentru o chitara bine facuta estetic si tehnic. Pentru cineva cu destui bani, o chitara mai scumpa nu e o problema care trebuie dezbatuta sau justificata, cata vreme cumparatorul crede ca poate aprecia diferenta.

Poate, daca as fi in primul rand un compozitor, si in al doilea rand (sau deloc) un chitarist, as prefera o cutie MIDI.

 

E foarte important de avut in vedere in ce context ne punem intrebari, altfel ajungem sa irosim spatiul de stocare pe servere (si timpul nostru) cu nonsensuri. Pentru cine e mai bine ce anume in ce context? Cata vreme insistam pe Cel Mai Bine Intrinsec™, n-ajungem nicaieri (si ne meritam soarta).

 

In al treilea rand, dupa cum bine spune karpi, articolul citat nici macar nu implica ce spune titlul topicului (sau, in orice caz, nu o face decat tangential, si neconvingator, printre alte concluzii mai clare).

 

La sfarsit, platitudinea standard in asemenea cazuri (la care totusi nu se prea raspunde raspicat): ai avut ocazia sa evaluezi in tihna suficiente instrumente scumpe cat sa stii din experienta daca poate sau nu fi vorba despre un pret justificat (pentru cine isi permite, desigur)? Cata vreme exista destui cumparatori care isi permit si cumpara, preturile vor ramane cum sunt. Urechea se antreneaza sa perceapa diferente subtile, si important nu e cat de mare e schimbarea, ci daca e in directia dorita. O schimbare subtila in bine e mai buna decat o schimbare uriasa in rau, si de mute ori nu e posibila decat o schimbare subtila in bine.

Edited by red
  • Like 2

Share this post


Link to post
Share on other sites
Guest Legion

Aparent, eu sunt singurul care observa ca muzica rock stagneaza de vreo 30 de ani ...

 

De ce sa inventam instrumente noi ?

Pentru ca instrumente noi aduc moduri noi de a gandi muzica.

Muzica rock n-ar fi fost posibila fara chitari solid-body.

Muzica electronica n-ar fi fost posibila fara sintetizatoare.

 

Red - apreciez apararea plina de pasiune pe care ai adus-o efectului placebo. Demn de o cauza mai buna, as putea zice.

 

Cat despre titlu - poate n-o fi avut multa legatura cu articolul, dar in mod cert e ilustrat in mod minunat de raspunsurile primite.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Aparent, eu sunt singurul care observa ca muzica rock stagneaza de vreo 30 de ani ...

 

Muzica rock este definita de chitara electrica, la fel de mult pe cat tine si de compozitie si de atitudine.

Daca muzica rock ar "progresa" suficient de departe cat pare sa fie cazul ca sa fii satisfacut, nu ar mai fi rock. Ar fi alt soi de muzica. Ceea ce deja se intampla, muzica in general evolueaza, o parte din ea influentata puternic de rock.

 

Cu alte cuvinte, dorinta ta este paradoxala: schimbarea pe care o doresti in rock l-ar face non-rock.

 

Alta observatie: in masura in care este valabila afimatia ta, tu esti singurul pentru care muzica rock stagneaza de vreo 30 de ani. Dar tu esti un punct de vedere, cu un buget, niste prejudecati, o cultura muzicala, etc. Pentru mine s-au intamplat multe lucruri bune in rock in ultimii 30 de ani (si se pare ca nu numai pentru mine).

 

Pentru ca instrumente noi aduc moduri noi de a gandi muzica.

 

Asta e perfect corect. Ceea ce nu inseamna ca nu poti sa incerci si pianul daca te-ai plafonat pe chitara. Ba chiar exista si alte posibilitati: utilizarea unui instrument ca pe un alt instrument, spre exemplu Marc Ribot foloseste o chitara ca sa cante partile de saxofon ale lui Coltrane. Nu numai asta, dar sunt multe festivaluri (cum e si Jazz & More, in Sibiu), unde se canta muzica asa-zisa avantgarde, unde orice instrument e folosit in orice fel imaginabil, inclusiv ventilatoare pe dozele chitarii, cinele lovite cu batiste, etc.

 

Sunt mai multe posibilitati de a jupui pisica, dupa cum am incercat sa subliniez si in prima replica.

 

Red - apreciez apararea plina de pasiune pe care ai adus-o efectului placebo. Demn de o cauza mai buna, as putea zice.

 

Termenul de efect placebo este justificat doar cand vorbeste despre el doctorul care a administrat pastila fara efect. Mai exista si cealalta fata a lui, si anume atunci cand un pacient a luat un placebo crezand ca e un medicament veritabil, si se plange ca nu vede diferenta in reducerea simptomelor. Cred ca mai degraba despre asta e vorba aici. Mai intai trebuie incercata pastila cu agent activ, apoi evaluate rezultatele.

Edited by red
  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cea mai mare parte nu cred ca are mare legatura cu nostalgia instrumentului asa cum il stim cu totii. Ci de acomodare. Daca-mi dai maine un autoturism care functioneaza pe apa si se controleaza la fel cu cel pe care il cunosc, nu voi avea nici o problema in a face tranzistia. Insa daca imi dai unul la care trebuie sa controlez frana si acceleratia cu mainile si directia cu picioarele, cu siguranta mi se va parea o prostie, insa m-as putea acomoda.

Ei bine, diferenta este ca pentru a invata sa conduc am nevoie de 2-3 ore, iar pentru a invata sa cant la chitara am nevoie de sute de ore.

Pe langa asta, progreseaza si modul in care chitara e folosita. Acum cativa ani nu prea vedeam genuri in genul technical death metal.

 

De asemenea, am vazut trupe de dubstep folosit chitare si bass, ajutate de cateva device-uri moderne.

 

Mie chiar nu mi se pare ca stagneaza muzica, ba din contra, evolueaza mai repede decat a facut-o vreodata. Directia nu este chiar pe gustul meu in toate zonele, dar e normal.

 

In plus, muzica rock a insemnat intotdeauna o anumita atitudine. O prezenta scenica speciala. Adica nu ma vad discutand despre cum si-a dat foc Hendrix la Iphone pe scena.

  • Like 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Prin anii '80 (in plina expansiune a synth-urilor polyfonice, multitimbrale si a sampler-elor) existau pareri (unele chiar din partea unor persoane avizate) ca vor disparea in scurt timp instrumentele traditionale (si aici includ si chitara electrica) chiar si cele clasice fiind inlocuite de dispozitivele electronice din ce in ce mai evoluate si sofisticate. Au existat miscari sindicale ale muzicienilor de studio din Europa, ca sa nu mai vorbim de "casele de productie" romanesti din anii 90 care nu acceptau trupe in componenta carora existau chitaristi sau tobari.

Timpul a dovedit ca aceste opinii au fost false. Ciclurile evolutiei culturale se misca de fapt mult mai lent decat perceptia noastra, si chiar decat evolutia tehnologica. Instrumentul in sine (chitara electrica) a evoluat mult chiar daca nu ne dam seama imediat de asta, iar daca luam in calcul tot lantul indispensabil unei interpretari muzicale la chitara lucrurile se schimba de la an la an. Chiar si genul muzical a evoluat, au aparut zeci si sute de subgenuri iar azi rocK - ul reprezinta mai mult o atitudine decat un gen propriuzis.

A aparut chiar si urmasul acestuia "post-rock".

 

As da un exemplu foarte la indemana, binecunoscut oricui are de-a face cu muzica.Este vorba despre evolutia viorii in cateva sute de ani de cand s-a inventat si i s-au stabilit standardele. Este binestiut ca o vioara de Cremona, facuta de oricare dintre lutierii celebri, daca ar fi in starea initiala (asa cum a iesit din mana mesterului) ar fi aproape necantabila pentru un instrumentist modern.

 

50 de ani pentru un instrument muzical sunt foarte putini, si sunt foarte putini chiar si pentru un gen muzical.

  • Like 2

Share this post


Link to post
Share on other sites
Guest Legion

Eu as fi preferat ca discutia sa decurga in alta directie.

 

Si anume - cand zici "muzica rock are trasaturile X,Y,Z - daca ar fi cum vrei tu, n-ar mai fi rock" - deja genul muzical a fost incorsetat, si implicit condamnat la o moarte lenta.

 

Candva jazz-ul avea spiritul rebel si inovator - azi a devenit un vehicul al snobilor. Genul asta de mentalitate, aplicat oricarei forme de expresie, e o condamnare la irelevanta.

 

Si da, eu unul personal am o problema mare cu intrebari gen "cat m-ar costa sa am o chitara ca alea din anii '50 ?" (invariabil, raspunsul e o mica avere) - e clar ca se traieste in trecut.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Candva jazz-ul avea spiritul rebel si inovator - azi a devenit un vehicul al snobilor. Genul asta de mentalitate, aplicat oricarei forme de expresie, e o condamnare la irelevanta.

LOL, stai linistit ca si pe vremea cand jazzu era "rebel si inovator" exista o terminologie - erai hip daca le aveai cu scena de jazz, erai square daca nu iti placea. Sigur, pe vremea aia fanii jazz erau tineri si in ziua de azi.... nu stiu, or fi babalaci? bzzzzz

Share this post


Link to post
Share on other sites

Si da, eu unul personal am o problema mare cu intrebari gen "cat m-ar costa sa am o chitara ca alea din anii '50 ?" (invariabil, raspunsul e o mica avere) - e clar ca se traieste in trecut.

 

Si problema ta care e? Traieste cum vrei. Poti sa traiesti si in viitor din partea mea...

  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

E un subiect gen Don Quijote şi morile de vânt. Cercetătorii şi tehnicii îşi fac treaba, creează, propun, iar "societatea" acceptă atunci când e momentul potrivit. Nu te poţi împotrivi, nici nu poţi împinge lucrurile mai departe decât e pregătită societatea să accepte. Rişti să devii un ciudat. E simplu după mine... Despre asta e vorba, zic eu...

 

Cum a zis cineva mai sus : dacă Hendrix dădea foc la i-phone pe scenă, râdea lumea de el...

 

Vă freacă grija de evoluţia rock-ului ? Relax ! Chill out ! Când o fi să fie, RIP şi move forward !

 

.

  • Like 2

Share this post


Link to post
Share on other sites
Când o fi să fie

Ehe, da' de câte ori n-a fost până acum...

Totuși nu-mi imaginezi exact ideea asta a "momentului potrivit". Cum știe "societatea" că l-a atins? E ceva instinctiv, e scris în ADN? Ne vom trezi toți într-o dimineață și-o să ne placă brusc altă muzică?

Share this post


Link to post
Share on other sites

Aparent, eu sunt singurul care observa ca muzica rock stagneaza de vreo 30 de ani ...

 

Inseamna ca esti singurul care-i beat.

 

Dar sunt curios ce soi de justificari emotionale (pt ca de alta natura nu pot fi) sunt pt o asemenea atitudine - si aici ma refer la chestii gen dat 2000 de dolari pt un instrument ... cand cu 50 ai fi putut pune un mic circuit activ care ar fi schimbat cu mult mai mult tonul.

 

It just feels better.

 

PS. Terapte hau.

Edited by Ironside

Share this post


Link to post
Share on other sites
To'arăşu Florea de la raionu' de design[/color] ' timestamp='1328916964' post='644670']

Cum știe "societatea" că l-a atins? E ceva instinctiv, e scris în ADN? Ne vom trezi toți într-o dimineață și-o să ne placă brusc altă muzică?

 

E o întrebare ciudată ! Cum adică "să ştie" ? Lucrurile astea se schimbă probabil în generaţii.. "Se duc" natural.

Cha-cha, rumba, foxtrot... Unde mai auzi ? Întreabă-i pe cei ce le ascultau, pe vremea când Elvis şi Beatleşii împrăştiau muzica lor...

 

Deşi subiectul topicului e legat în mare de instrumente, ele merg mână în mână cu muzica creată la ele... Schimbarea lor va fi strâns legată de muzică, cred.

Ăsta-i motivul pentru care, deşi încet-încet amplificatoarele clasice sunt înlocuite de Guitar Rig sau alte softuri sau procesoare, acestea din urmă crează VST-uri ( dacă nu greşesc ) care vor căuta să le imite soundul...

 

Cât despre instrumente noi, unele prind, unele nu !... Cum se numea scula aia a lui Frampton de fu scandal aici, zilele trecute ? Unde e aia ?

 

PS : Te-am mai rugat odată, dacă se poate şi nu te jenează, lasă te rog numele în quote-ul ăla să ştiu/ştim cui dai replica, dacă pui post public...

Mersi bocu' !

Share this post


Link to post
Share on other sites

Eu din câte am observat prin istoria artei și tehnologiei tot de o ceată de "ciudați" e nevoie pentru primul impuls. Și acest impuls nu e neapărat inovația în sine ci o schimbare de perspectivă/awareness/acceptance. V. chiar exemplul lui Elvis sau Guitar Rig: nu a fost primul ampsim software, nici măcar primul în acest format (de "rack" virtual). Inovația a fost la nivel de marketing/positioning, oamenii chiar au crezut în produsul lor (sau asta au vrut să credem), nu l-au considerat o curiozitate trecătoare. Și mai multe exemple de pseudo-inovații găsești la Apple.

Deci nu știu cât de "natural" e. Inerția mi se pare naturală.

 

Te-am mai rugat odată

Voi încerca să mă obișnuiesc. Când sunt mai multe discuții în paralel o fac pentru claritate; când citez din postul imediat anterior de obicei nu cred că e nevoie.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Eu as fi preferat ca discutia sa decurga in alta directie.

 

Asta iti si reprosez. Nu decurg lucrurile dupa cum preferi tu (sau eu), si asta e un Lucru Bun™.

 

Si anume - cand zici "muzica rock are trasaturile X,Y,Z - daca ar fi cum vrei tu, n-ar mai fi rock" - deja genul muzical a fost incorsetat, si implicit condamnat la o moarte lenta.

 

Definitia de enciclopedie:

 

http://en.wikipedia....wiki/Rock_music

 

"Rock music is a genre of popular music [...] Musically, rock has centred around the electric guitar [...] Typically, rock is song-based music with a 4/4 beat utilizing a verse-chorus form, but the genre has become extremely diverse and common musical characteristics are difficult to define."

 

Cu alte cuvinte, in ciuda faptului ca alte caracteristici ale genului sunt greu de identificat, chitara electrica e elementul comun principal. Adica instrumentul cu care, daca am inteles corect, este problema.

 

Si da, eu unul personal am o problema mare cu intrebari gen "cat m-ar costa sa am o chitara ca alea din anii '50 ?" (invariabil, raspunsul e o mica avere) - e clar ca se traieste in trecut.

 

Dar asta e alt subiect deja. Problema cu topicul asta e ca a pornit foarte confuz, intr-un melanj de subiecte separate si presupunand absolute niste axiome pe care nu le impartaseste toata lumea.

 

Hotaraste-te ce vrei sa discuti: pretul chitarilor, inovatia in muzica, inovatia tehnologica, vechi vs. nou in general. Si cui te adresezi, chitaristilor, compozitorilor, consumatorilor de produse, etc.

 

Pesemne e mai greu să "trăiești în viitor" când toți insistă să trăiască în trecut. Eu prind deseori izul ăsta când trec prin RGC.

 

Nu cred ca e adevarat deloc ce spui. Personal, nu ma intereseaza nici vechiul de dragul vechiului, nici noul de dragul noului. Ma intereseaza ce serveste scopurilor mele din orice perioada, si preferabil cat mai ieftin. Dupa multi ani de incercari si multi bani pierduti, am constatat ca nu-i asa de simplu.

 

Din contra ce propuneti voi este nou de dragul noului. Am impresia ca nu e atat cazul ca avem noi o preferinta pentru trecut, cat sunteti voi indragostiti de "progres" si "nou" si nu intelegeti de ce nu e de acord toata lumea ca aveti o gagica frumoasa.

 

Totuși nu-mi imaginezi exact ideea asta a "momentului potrivit". Cum știe "societatea" că l-a atins? E ceva instinctiv, e scris în ADN? Ne vom trezi toți într-o dimineață și-o să ne placă brusc altă muzică?

 

Cand ating memele asociate masa critica.

Edited by red
  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Voi încerca să mă obișnuiesc...

 

Aşa te vreau ! Lasă tabieturile pentru moşi şi pensionari...

 

Şi uite-aşa, precum marile invenţii ale istoriei umanităţii s-au născut de multe ori dintr-o întâmplare, tot aşa şi tu, pe o conversaţie oftopică , ai găsit, după părerea mea, cel mai bun şi mai potrivit răspuns la întrebarea esenţială a topicului ăstuia :

"Voi încerca să mă obişnuiesc !"

 

:)

 

 

 

.

Edited by ramurel
  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Așa se cheamă cercetarea? Dacă tot am ajuns la memetică.

 

Cercetarea este un context, care defineste comportamente si judecati care au sens doar in contextul respectiv. Sa pretinzi (agresiv) cuiva care opereaza in alt context sa se comporte si sa evalueze lucrurile ca un (anumit tip de) cercetator nu este doar lipsit de tact, e lipsit de sens.

  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Aha, începem să ne apropiem de esența lucrurilor :D

Tocmai aici vroiam să ajung, la discrepanța dintre lumea "cercetătoare" și end-user, printre care se numără și chitariștii care se-mpiedică în 3 butoane. It goes both ways.

Chestia-i că cei din urmă au păreri și pretenția de a fi luați în serios în conversații ce-i depășesc. V. cazul de față :)

Edited by FiveseveN

Share this post


Link to post
Share on other sites

Tocmai aici vroiam să ajung, la discrepanța dintre lumea "cercetătoare" și end-user, printre care se numără și chitariștii care se-mpiedică în 3 butoane. It goes both ways.

Chestia-i că cei din urmă au păreri și pretenția de a fi luați în serios în conversații ce-i depășesc. V. cazul de față :)

 

Aici te-ai dat de gol. Lumea e impartita, deci, in cercetatori si cretini. Dumnezeul adevarat e Progresul si Cercetarea si Noul, si cine nu intelege asta e un necredincios demn de dispret (sau lucruri mai rele). Nu noi servim trecutul, tu incerci sa starpesti necredinciosii.

 

Nu m-ai inteles deloc. Diferenta despre care vorbeam nu e cea dintre cercetatori si "end-useri". Este intre modul de a privi lumea care caracterizeaza arta, si cel care caracterizeaza stiinta. In arta nu exista Progres. Daca ar exista (in modul in care vorbesti tu despre el), atunci ar trebui sa fim jenati ca se mai asculta Bach cand exista Jimi Hendrix. Ar trebui sa fim jenati ca mai citim Tolstoi cand exista Kafka. In arta exista doar "salturi laterale", schimbari de context. Orice asociere cu progresul asa cum e el inteles de cercetatorul stiintific este in cel mai bun caz un efect secundar accidental.

 

Pentru un artist nu exista nou si vechi. Exista: orice e in jur care ma ajuta sa fac publica lumea mea interna. Poate fi o chitara de $2000, poate fi un calculator, sau poate fi o conserva cu sos de rosii. Arta de calitate te face sa vezi lucrurile intr-un nou context (de aia domnul Arthur Danto si-a numit cartea despre filozofia artei "The Transfiguration of the Commonplace"), si pentru ca un context stabil (macar pe perioade lungute) e necesar (ca baza) cercetarii stiintifice, in arta nu incape vorba de o asemenea metodologie.

 

Asta nu inseamna lipsa de ratiune sau dispret pentru logica sau metoda stiintifica. E diferenta intre axiome si teoreme, intre bazele discursului si sintaxa discursului.

 

Iti recomand din nou o scurta introducere in ideile lui Ludwig Wittgenstein: "Wittgenstein and the Philosophical Investigations", de Marie McGinn. E o introducere clara si succinta, sunt sigur ca o vei aprecia.

Edited by red
  • Like 2

Share this post


Link to post
Share on other sites
In arta nu exista Progres.

One word: http://en.wikipedia.org/wiki/Modernism

Deși mă tem că nu se poate ajunge la un consens în cadrul acestei discuții, având în vedere cât de vast e contextul și cât de vagi definițiile. Eu aș spune că estetica modernă constituie un progres pentru că integrează estetica clasică într-o imagine mai de ansamblu, în același fel în care Relativitatea integrează mecanica newtoniană. Nu mi se pare doar un nou mod de a privi prin aceeași lentilă ci trecerea la o lentilă mai luminoasă.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Aha, începem să ne apropiem de esența lucrurilor :D

Tocmai aici vroiam să ajung, la discrepanța dintre lumea "cercetătoare" și end-user, printre care se numără și chitariștii care se-mpiedică în 3 butoane. It goes both ways.

Chestia-i că cei din urmă au păreri și pretenția de a fi luați în serios în conversații ce-i depășesc. V. cazul de față :)

 

Aha. Dar mai sint si electricienii/fizicienii/matematicienii care isi prind degetele in coardele chitarei, dar isi permit sa vorbeasca despre cit de invechit e instrumentul si ca ar trebui ceva nou.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Paste as plain text instead

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

Sign in to follow this  

  • Recently Browsing   0 members

    No registered users viewing this page.

×
×
  • Create New...

Important Information

"This site uses cookies. By continuing to browse the site you are agreeing to our use of cookies.