• Announcements

    • Cosu

      Noul RGC.ro   21/04/17

      RGC.ro ruleaza acum cea mai noua versiune a Invision Power Board. Versiunea anterioara a Invision Power Board nu mai primeste actualizari de scuritate, acesta fiind motivul principal pentru care am facut upgrade-ul. Functionalitatile cu care sunteti obisnuit ( chatul, sistemul de feedback/rating pentru tranzactii) sunt in continuare functionale dar e posibil ca modul prin care pot fi accesate sa fie usor diferit.   O parte din datele stocate in baza de date trebuie reprocesate si este posbil ca unele informatii sa nu fie imediat disponibile (ratinguri, mesaje private, semnaturi). Reprocesarea va dura aproximativ o zi.   Va rugam sa ne semnalati daca intampinati probleme in a utiliza siteul aici: Cateva modificari/noutati La adaugarea de feedback pentru o tranzactie este necesar sa mentionati un topic. Topicul introduce tastand in casuta aferenta titlul si apo selectand topicul respectiv. In postari se poate folosi caracterul @ urmat de numele unui utilizator pentru a atrage atentia utilizatorului respectiv. In functie de setari, utilizatorul va primi o notificare sau un email. Functia Activity Stream (https://forums.rgc.ro/discover/?do=create) permite crearea de cautari personalizate (topicuri create, postari recente etc).   Va multumim pentru intelegere!   RGC.ro  

Mr Vintage

Veteran
  • Content count

    467
  • Joined

  • Last visited

  • Days Won

    1
  • Feedback

    0%

Mr Vintage last won the day on May 23 2013

Mr Vintage had the most liked content!

Community Reputation

665 Excellent

About Mr Vintage

  • Rank
    Veteran

Profile Information

  • Gender
    Male
  • Location
    Bucuresti

Other Information

  • Scule
    Ibanez Prestige S 5470 ex Cristi Gram (DiMarzio D-Sonic/ bridge, DiMarzio Air Norton/ neck), Ibanez UV 70 P, Ibanez Prestige RG 2560 ZEX (DiMarzio AT-1, 2xDiMarzio Cruiser), Ibanez RGR 456 M w/t Edge tremolo, Yamaha Pacifica 120 S (DiMarzio Gravity Storm set, JinHo Locking tuning pegs), Seagull Entourage Rustic QI.
    Pedalboard: Palmer Pedalbay 60, Lehle DC Filter, Lehle Parallel M, Lehle Sunday Driver SW, HardWire HT-2, Ibanez Big Mini Tuner, Mooer @Wah, Bespeco VM 14, Boss CS3, Ibanez Mini Tube Screamer, HardWire SC Valve Distortion, EBS Metal Drive, HardWire CR-7, Ibanez Chorus Mini, EHX Small Stone, EHX # 1 Echo, TC Electronic Mini Flashback, Greenhouse Retro Sky, TC Electronic Mini Hall of Fame, Indefinite Pitch Buffer, Rocktron MicroHush Pedal. Powered by 2 x FAME DCT-200; Boss GT 100.
    Amplification: Vox Night Train, Vox NT 112 cabinet; Fender Acoustasonic 100 Combo; Yamaha THR 100 H; Power Attenuator 15>1 Indefinite Pitch.
    Cables: 2 x Elixir, 2 x Klotz Titanium. Patch cables: Ibanez PSC, EBS Flat. Power cables: Evidence The Source.
    Power conditioner: Samson Powerbrite PB 10.
    Picks: Dunlop Jazz III Ultex 2.0, Dunlop Primetone John Petrucci, Chicken Picks Shredder, Chicken Picks Badazz.
    Strings: Thomastik-Infeld Power-Brights 0,09-0,46; Rotosound Roto Orange 7 0,09-0,52; Rotosound JK 9 Jumbo King 0,09-0,48.
  1. 1. Seria Team J Craft nu a fost deloc prost tastată, de unde ai scos prostia asta? Noua serie are gâtul cu un alt profil: chestie de preferințe. 2. Chitara ta e foarte bună pentru orice fel de metale, inclusiv foarte grele, cu condiția să ai un rig potrivit. E valabil pentru (aproape) orice chitară, cu excepția cazurilor disperate, de hollowbodies. Deşi Devin Townsend cântă, dacă nu mă înşel, pe o semi-hollowbody de toată frumusețea. În rest, baftă mare la schimb, vânzare sau orice altceva vrei să faci cu chitara! E un instrument superb!
  2. Mai binele e vrăjmaşul binelui. Noul sit are scrisul mai mic decât precedentul (de ce?) şi e mult mai puțin organizat în secțiunea de mică publicitate. Practic, ceea ce înainte se vedea pe secțiuni — permițând afişarea simultană a mai multor anunțuri —, acum e un bricabrac. Nu cred că relativa scădere a activității pe RGC era cauzată de sit şi nici nu cred că noul sit va aduce vreo împrospătare (deie Domnul să mă înşel!).
  3. De Boss Katana nu ştiu nimic, că încă nu l-am testat. Dar GT 1 poate scoate tot felul de sunete. Se poate cânta blues într-un mare fel pe el. Trebuie doar să te joci un pic cu el. Gândeşte-te că tot ce e într-un Blues Driver e şi în el, ce-i drept, modelat digital (dar într-un mare fel).
  4. Dacă te-ai fi uitat mai bine, ai fi văzut că scrie: "Contactați-ne pentru a verifica disponibilitatea". Adică, mai pe româneşte, n-au! De-aia le iau de pe Thomann. Mersi de lecție.
  5. Nu folosesc 0,10.
  6. Nu am obiceiul de a face pe nebunul, dar, dacă vreți să încercați niște corzi cu adevărat excepționale, vă recomand Thomastik-Infeld Power-Brights. Cum am o singură chitară fără Floyd Rose, prefer corzile de calibru hibrid (0,09 - 0,46). Sună extraordinar, au claritate, volum și țin mai mult decât Rotosound-urile pe care mergeam până acum. E drept, sunt oribil de scumpe și nu se găsesc decât la Thomann, MC Music importă de la Thomastik (nu știu de ce) numai seturile George Benson.
  7. Yamaha THR 5. E mai mult decât suficient, are difuzor, dar şi jack de căşti, şi e incomparabil mai simplu şi intuitiv decât Line 6.
  8. Dacă ceea ce spui tu ar fi 100% adevărat, atunci nu s-ar mai fi inventat nici cheile cu blocare, nici Floyd Rose. Cum omul nu ştie să cánte şi tremoloul nu-l mai foloseşte, e limpede că nici bendinguri cosmice nu face (că nu ştie ce-s alea). Rămân doi suspecți: unul cert (cheile proaste) şi unul conjunctural (o combinație de nut prost tăiat, corzi proaste şi setup incorect). Cheile sunt, oricum ai da-o, unul dintre suspecții principali şi toți cei care am modat chitare ieftine ştim asta.Nu e nevoie ca mecanismul melcului să se învârtă înapoi pentru ca acordajul să se dea peste cap. E suficient să aibă jocuri mari între piese, geometria găurii de montaj să nu fie perfectă ş.a.m.d. Amicul nostru învață pe pielea lui paradoxul chitarei de buget. De fapt, numai cei experimentați o pot folosi cât de cât. Începătorii o pun pe foc şi... se lasă.
  9. La instrumentele muzicale nu e ca la maşini. Nou nu înseamnă neapărat mai bun.
  10. E o contradicție în ceea ce spui. Pe de-o parte, spui că nu voiai să dai pe chitară mai mult decât ai dat. Pe de altă parte, întrebi dacă se pot schimba piese. Da, se pot schimba. Dar asta costă bani. Cheile de acordare sunt extrem de proaste la Squier Bullet. Unele cu adevărat bune costă, la mâna a doua, vreo 200 de lei. La care se adaugă manopera (cred că n-ai cum să scapi cu mai puțin de 100 de lei). Dacă adaugi totul la cei 550 pe care i-ai dat deja, ajungi la prețul unei chitare adevărate... Şi rămâi cu întrebarea: merită să bagi 300 de lei într-o chitară de 550? Pe care, când vei realiza cât e de proastă, nu vei mai lua la vânzare mai mult de 400?
  11. Mai e şi o problemă de preț la mijloc. Îmi amintesc că am pus şi eu mâna, cu ani în urmă pe acea Les Paul cu Floyd Rose de la GuitarShop. Era, dacă nu mă înşeală memoria, modelul Alex Lifeson. Se vedea de la o poştă că Lifeson le ceruse celor de la Gibson să facă o chitară mai comodă. Neck jointul avea formă anatomică (asemănătoare cu cea de la Ibanez ARZ Prestige), gâtul era mai plat. Tipul care adaptase Floyd Rose-ul la anatomia Les Paul era un erou. Dar... Chitara tot nu avea 24 de taste, gâtul rămânea destul de chunky, neck jointul era anatomic, dar gros, instrumentul era greu, iar muchia capacului te tăia la antebraț ş.a.m.d. Totul, la preț de Ibanez JEM 7 V: 10.500 de lei. Adică la prețul unei chitare superioare la toate capitolele. Şi apropo de gâturile "subțiri" ale Ibanez-elor: cred că procentul de gâturi rupte la Ibanez este de 100 de ori mai mai mic decât cel de la Gibson/ Epiphone. E şi ăsta un aspect de care trebuie ținut cont. E, evident, o prejudecată că pe Ibanez, Jackson sau ESP nu poți cânta nu-ştiu-ce. Fireşte că dacă bagi o ESP Kirk Hammett într-un amp Randall solid state, fără nici o pedală, va fi un pic mai greu să obții sound-ul lui Joe Pass (deşi un chitarist bun va reuşi şi asta). Dar, dacă ai un rig suficient de cuprinzător şi, mai ales, dacă ştii să cânți, poți cânta cam orice pe orice. În tot cazul, e mai uşor să cânți jazz pe o Ibanez S decât să cânți metal pe o Gibson ES 175... Discuția a alunecat, însă, departe de sensul ei inițial, care era frustrarea inițiatorului că Ibanez nu are valoare de colecție. Din punctul meu de vedere, nu-i nici un bai!
  12. Ceea ce spui confirmă afirmațiile mele: ai ales chitara care ți s-a potrivit, pentru felul în care cânți, după nişte criterii, comparând cu altele, care nu ți se potriveau. Nu pentru că ți-a "plăcut". Eu, de altfel, nu am numai Ibanez. Brand-ul în sine nu e important. Important e doar să fie instrumentul potrivit. Toate au şi neajunsuri. Eu, de pildă, am preferat stabilitatea acordajului unui Floyd Rose. Sunt conştient că alții preferă să schimbe corzile mai uşor.
  13. L-am şi cunoscut pe Chapman şi am probat cel puțin o duzină de chitare ale lui, în două rânduri, la Andertons. Cum am spus: instrumente banale, prea scumpe pentru ceea ce fac, mult marketing. Nu e o părere: nu cântă nimeni relevant pe Chapman. Spre deosebire de Fret-King sau chiar de Vintage, ca să rămânem în zona engleză (vorba vine: cele mai multe sunt engleze numai cu firma, chitarele sunt lucrate în Coreea, Indonezia sau China, la firme ca Saein, de pildă). Iartă-mă, dar nu pari a înțelege ceva: a pretinde că te pricepi la cnitare şi a întreba de HB e ca şi cum ai pretinde că te pricepi la automobile, după care ai întreba "Ce părere aveți de Trabant? Sunt bine lucrate? E un brand bun?". Plăcerea e o chestie subiectivă. Dar stabilitatea acordajului, de pildă, nu: e măsurabilă. Şi confortul accesului la tastele superioare. Şi mulți alți parametri. Când am spus anumite lucruri - şi eu, şi alții de aici - despre un model de chitară sau altul că e într-un fel sau altul, nu pe plăcerea aia pe care o ai când guşti o înghețată ne bazăm. Ci pe parametri măsurabili (cât de cât) şi opozabili. Te înşeli şi când crezi că opțiunea pentru Fender sau Gibson e pur subiectivă. Cele două firme au filosofii complet diferite, din care rezultă instrumente complet diferite constructiv şi muzical. Alegerea e personală, dar ține de felul în care cânți, de muzica pe care o cânți, de rigul pe care îl ai etc. Eu am ajuns la chitarele pe care !e am după vreo 25 de ani de admirație pentru Fender. Am avut Fender Stratocaster (sincer, nu bag mâna în foc că original) în 1987. Mi l-a adus un sârb de la Viena, la mâna a doua. Atunci mi se părea un instrument de nedepăşit, perfect. Când am pus mâna, la începutul anilor '90, pe primele Charvel, Jackson şi Ibanez, am înțeles ce nu-mi plăcea la Strat. S.a.m.d. Ideea e să nu intervii într-o discuție cu oameni care au nişte ani de cântat şi experiențe cu zeci de chitare, când tu îți permiți doar chitare de buget şi n-ai auzit că HB e brandul de buget (şi foarte prost) al Thomann, cel mai mare distribuitor ce instrumente muzicale din Europa. No offence.
  14. Eu, în Românica ta (că a mea nu e), nu caut Harley Benton. Aşa că, vorba grecului lui Caragiale, mai cu modeştia, dom'le, mai cu modeştia... Nu a spus nimeni că nu sunt decente, dar, pentru nişte chitare doar decente, sunt overpriced. Dacă vrei, în Anglia, nişte chitare foarte bine lucrate, la un preț decent, îți recomand Tanglewood.
  15. Nu e nici o ură. Unde vezi aşa ceva? E unul din milioanele de jmecheri care vând produse mediocre la prețuri mari, îmbrăcându-le în vorbe despre "tonewoods" etc.